O istorie veridică a Noii Ordini Mondiale

by Departamentul Național de Informații (DNI) · luni, 21 decembrie 2020

Distribuie!

„1773 – Mayer Amschel Rothschild adună 12 din cei mai influenţi prieteni ai săi şi îi convinge că, dacă vor pune toţi resursele lor laolaltă, pot conduce lumea. Această întâlnire a avut loc la Frankfurt (Germania). Rothschild, de asemenea, îşi informează prietenii că a găsit candidatul perfect, o persoană cu un incredibil intelect şi ingenuitate, pentru a conduce organizaţia pe care a planificat-o – Adam Weishaupt.

1 mai 1776 – Adam Weishaupt (nume de cod Spartacus) a fondat o societate secretă numită Ordinul Illuminati-lor. Weishaupt era profesor de Lege Canonică la Universitatea din Inglostadt în Bavaria (Germania). Illuminati-i urmăreau să stabilească o Nouă Ordine Mondială. Obiectivele lor erau precum urmează:

1). Abolirea tuturor guvernelor popoarelor
2). Abolirea proprietăţii private
3). Abolirea moştenirii
4). Abolirea patriotismului
5). Abolirea familiei
6). Abolirea religiei
7). Crearea unui guvern mondial

Iulie 1782 – Ordinul Illuminati-lor se uneşte cu Francmasoneria la congresul de la Wilhelmsbad. Contele de Virieu, un participant la conferinţă, a plecat vizibil şocat de la aceasta. Când a fost chestionat asupra „teribilelor secrete” pe care le-a adus cu el de acolo, el a răspuns: „Nu pot să vi le împărtăşesc. Pot doar să vă spun că acestea sunt mult mai grave decât vă puteți imagina”. De la acel moment, conform biografului său, „contele de Virieu n-a mai vorbit despre Francmasonerie decât cu oroare”.

Insigna Ordinului Illuminati-lor care a apărut prima dată pe reversul bancnotei americane de un dolar în 1933. Se poate citi, la baza piramidei cu 13 niveluri, anul 1776 (MDCCLXVI în scriere romană). Ochiul care radiază în toate direcţiile este „ochiul care spionează tot”, care simbolizează agenţia teroristă, asemănătoare Gestapo-ului, care a fost fondată de Weishaupt. Cuvintele latine „ANNUIT COEPTIS” înseamnă „acţiunea (conspiraţia) noastră a fost încununată de succes”. Dedesubt, „NOVUS ORDO SECULORUM” explică natura acţiunii: o „nouă ordine socială” sau o „nouă ordine mondială”.

1785 – Un curier al Illuminati-lor, numit Lanze, este lovit de fulger şi moare în timp ce călătorea pe cal prin oraşul Ratisbon. Când oficialii bavarezi au examinat conţinutul genţii sale, au aflat despre existenţa Ordinului Illuminati-lor şi au găsit planuri ale revoluţiei franceze care urma să se producă. Guvernul bavarez a încercat să alerteze guvernul Franţei asupra dezastrului iminent, dar guvernul francez nu a dat atenţie acestei avertizări. Oficialii bavarezi au arestat toţi membrii Illuminati pe care i-au găsit, dar Weishaupt şi alţii parcă se ascunseseră sub pământ şi nu au putut fi găsiţi.

1796 – Francmasoneria devine o problemă majoră în alegerile prezidenţiale în SUA. John Adams câştigă alegerile opunându-se Francmasoneriei. În 1825, fiul său, John Quincy Adams, va deveni la rândul lui președinte și avertizează asupra ameninţării groaznice pe care o reprezentau lojile masonice pentru naţiunea americană: „Cred sincer și în cunoștință de cauză că ordinul Francmasoneriei este, dacă nu cea mai mare, atunci una din cele mai mari nenorociri morale şi politice sub influența căreia se află acum Uniunea Statelor americane”.

1797 – John Robison, profesor de istorie la Universitatea Edinburgh, în Scoţia, publică cartea intitulată Dovezi ale unei conspiraţii în care arată modul în care Adam Weishaupt a încercat să îl recruteze. El a expus scopurile diabolice pe care Illuminati-i le stabiliseră pentru întreaga lume.

1821 – Georg W.F. Hegel formulează ceea ce se va numi dialectica hegeliană – procesul prin care sunt atinse obiectivele Illuminati-lor. Conform dialecticii hegeliene, teză plus antiteză egal sinteză. Cu alte cuvinte, mai întâi provoci o criză, apoi apare o reacţie puternică a populaţiei care cere o soluţie la respectiva problemă; astfel că se va oferi o soluţie care va aduce exact schimbările care se doreau de la început, dar pe care populaţia le considera de neacceptat iniţial.

1828 – Mayer Amschel Rothschild, care îi finanţează pe Illuminati, îşi exprimă disprețul total faţă de guvernele naţiunilor care au urmărit să reglementeze activitatea bancherilor internaţionali, printre care se numără și el: „Dați-mi controlul asupra banilor unei naţiuni, şi nu îmi va păsa cine-i face legile”.

1848 – Moses Mordecai Marx Levy, alias Karl Marx, scrie Manifestul Comunist. Marx este membru al unei organizaţii de fațadă a Illuminati-lor, numită Liga Dreptăţii. El nu susţine doar schimbări economice şi politice ci pledează și pentru schimbări în plan moral şi spiritual. Marx consideră că familia ar trebui abolită şi că toţi copiii ar trebui crescuţi de o autoritate centrală. El își exprimă astfel convingerile sale antireligioase: „Trebuie să luptăm împotriva prevalării tuturor ideilor religioase, despre stat, ţară și patriotism. Ideea de Dumnezeu este nota fundamentală a unei civilizaţii pervertite. Această idee trebuie distrusă.”

22 ianuarie 1870 – Într-o scrisoare adresată liderului revoluţionar Giuseppe Mazzini, Albert Pike – Suveran Mare Comandor al Jurisdicţiei Sudice a Ritului Scoţian al francmasoneriei – anunţa fondarea unei societăţi secrete în interiorul unei societăţi secrete: „Trebuie să creăm un super-rit, care va rămâne necunoscut, în care îi vom chema doar pe acei masoni de grad înalt pe care îi vom alege noi. Aceşti bărbaţi trebuie să jure că vor păstra cel mai strict secret față de ceilalți fraţi ai noştri din masonerie. Prin acest rit suprem vom guverna toată francmasoneria care va deveni singurul centru internaţional, cel mai puternic deoarece direcţia sa va fi necunoscută”. Această organizaţie ultrasecretă era numită Ritul Paladian Nou şi Reformat. (Și aceasta este cauza pentru care 95% din persoanele implicate în francmasonerie nu au nicio idee referitor la obiectivele organizaţiei. Ei continuă să trăiască cu iluzia că organizația din care fac parte are scopuri nobile.)

1875 – Ocultista rusă Helena Petrovna Blavatsky a fondat Societatea Teozofică. Doamna Blavatsky susţinea că oameni sfinţi din Himalaya, la care se referea cu titlul de maeştri ai înţelepciunii, au comunicat cu ea la Londra, prin telepatie. Ea insistă că cei care greșesc inversând totul sunt creştinii – Satana este bun şi Dumnezeu este rău.
Ea scrie: „Creştinii şi oamenii de ştiinţă ar trebui să îi respecte pe indieni, care le sunt superiori. Înţelepciunea din India, filozofia şi realizările ei trebuie făcute cunoscute în Europa şi America”.

1884 – În Marea Britanie este fondată Societatea Fabian, pentru a promova socialismul. Numele Societăţii Fabian provine de la generalul roman Fabius Maximus, care a luptat împotriva armatei lui Hannibal, abordând o strategie ingenioasă: nu ataca niciodată în câmp deschis, într-o bătălie decisivă, ci hărțuia și secătuia puterea inamicului prin mici bătălii.

14 iulie 1889 – Albert Pike elaborează un set de instrucţiuni pentru cele 23 de Consilii Supreme din întreaga lume. Cu această ocazie el revelează care este adevăratul obiect al venerării masonice: „Ție, Mare Suveran General al Instructorilor, îți spunem aceasta, pe care o poţi repeta fraților din gradele 32, 31 şi 30: Religia masonică, prin noi toţi iniţiaţii în gradele înalte, trebuie menținută în puritatea doctrinei luciferice”.

1890-1896 – Cecil Rhodes, un student entuziast al filozofului englez John Ruskin, este prim ministru al Africii de Sud, colonie britanică la acea vreme. El a putut să exploateze şi să controleze bogăţia în aur şi diamante a Africii de Sud. Scopul lui a fost acela de a aduce toate zonele locuite ale lumii sub dominaţia unei elite guvernatoare. În acest scop, și-a folosit o parte din vasta sa bogăţie pentru a fonda faimoasele burse de studii Rhodes.

1893 – Societatea Teozofică sponsorizează un Congres al Religiilor Lumii, care are loc la Chicago. Scopul întrunirii era introducerea în Occident a unor concepte hinduiste şi budiste, cum este, spre exemplu, credinţa în reîncarnare.

1911 – Partidul socialist al Marii Britanii publică un pamflet intitulat „Socialismul şi religia” în care îşi prezintă în mod clar poziţia asupra creştinismului: „Este un adevăr de necontestat faptul că socialismul este inamicul natural al religiei. Un socialist creştin este de fapt un anti-socialist. Creştinismul este în antiteză cu socialismul”.

1912 – Colonelul Edward Mandell House, consilier apropiat al preşedintelui SUA Woodrow Wilson, publică Philip Dru: Administrator. O poveste a zilei de mâine. 1920-1935, o carte în care promovează „socialismul aşa cum l-a visat Karl Marx”.

3 februarie 1913 – Este ratificat al 16-lea amendament al Constituţiei SUA, care permite guvernului federal să impună taxe progresive pe venit. În Manifestul Partidului Comunist al lui Marx și Engels se vorbea despre necesitatea taxării progresive a veniturilor. În Canada, impozitul pe venit a fost introdus în 1917, ca o „măsură temporară” de a finanţa efortul războiului.

1913 – Preşedintele Woodrow Wilson publică lucrarea Noua Libertate în care spune: „De când am intrat în politică, mulți oameni mi s-au confesat în particular. Unora din cei mai mari oameni ai SUA, din domeniul comerţului şi industriei, le este teamă de cineva, le este teamă de ceva. Ei ştiu că există o putere undeva atât de organizată, atât de subtilă, atât de vigilentă, atât de interconectată, atât de completă, atât de pătrunzătoare, încât consideră că mai bine nu vorbesc despre aceste lucruri, deoarece în acest fel s-ar autocondamna.”

23 decembrie 1913 – Este creată Rezerva Federală (FED), care de fapt nu este nici federală, nici rezervă, ci este doar o bancă privată. Înființarea ei s-a decis în cadrul unei întâlniri secrete din 1910, în Jekyl Island, Georgia, de către un grup de bancheri şi oameni politici, printre care se afla şi Edward Mandell House. Această instituție transferă puterea de a tipări bani de la guvernul american în mâinile unui grup privat de bancheri. Legea înființării Federal Reserve a fost aprobată foarte rapid, chiar înainte de vacanţa de Crăciun din anul respectiv. Congresmenul Charles A. Lindbergh Sr. (tatăl faimosului aviator) avertizează: „Această lege stabileşte înființarea celui mai uriaş trust de pe pământ. Odată cu semnarea de către preşedinte a acestei legi, este legalizat guvernul invizibil creat prin puterea banilor, a cărui existență a fost dovedită de Money Trust Investigation”.

1916 – La trei ani după înființarea Federal Reserve, preşedintele Woodrow Wilson mărturisește: „Sunt cel mai nefericit om. Într-un mod lipsit de înţelepciune, am ruinat propria ţară. O mare naţiune industrială este acum controlată de sistemul ei de credite. Sistemul nostru de credite este concentrat. Creşterea naţiunii, prin urmare, şi toate activităţile noastre sunt în mâinile a câtorva oameni. Am ajuns să avem unul dintre cele mai prost conduse, unul dintre cele mai complet controlate şi dominate guverne din lumea civilizată. Nu mai avem un guvern al opiniei libere, al convingerilor şi al votului majorităţii, ci un guvern constrâns agresiv de un mic grup dominant”.

1917 – Cu ajutorul finanţatorilor din New York şi Londra, V.I. Lenin reușește să înlăture dinastia Romanovilor de la conducerea Rusiei. Lenin a comentat apoi referitor la aparenta contradicţie a legăturii dintre capitaliştii proeminenţi şi comunism: „Mai există şi o altă alianţă – ciudată și surprinzătoare la prima vedere – dar dacă o analizezi, de fapt este una bine înrădăcinată şi uşor de înţeles. Aceasta este alianţa dintre liderii noştri comunişti şi liderii voştri capitalişti”. (Vă mai amintiţi de dialectica hegeliană?)

30 mai 1919 – Personalităţi proeminente britanice şi americane fondează The Royal Institute of Internaţional Affairs (Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale) în Anglia şi The Institute of Internaţional Affairs (Institutul pentru Afaceri Internaţionale) în SUA, într-o întâlnire aranjată de colonelul House, la care au participat şi numeroși socialişti din Societatea Fabian, printre care și reputatul economist John Maynard Kaynes.

1920 – Winston Churchill, secretar de stat la acea vreme, recunoaşte conexiunea dintre Illuminati şi revoluţia bolşevică din Rusia. El observă: „Începând cu Spartacus – Weischaupt și continuând cu Karl Marx, Trotsky, Bela Kun, Rosa Luxembourg şi Emma Goldman, această conspiraţie internațională de răsturnare a civilizaţiei pentru reconstituirea societăţii pe bazele unei dezvoltări impuse, a invidiei, relei voinţe şi unei egalităţi imposibile, a crescut în mod constant. Ea a jucat un rol definitoriu în tragedia Revoluţiei Franceze. A fost izvorul principal al fiecărei mişcări subversive din secolul al XIX-lea, iar acum, această bandă de personalităţi din lumea secretă a marilor oraşe ale Europei şi Americii au prins poporul rus de păr şi au devenit practic stăpânii de necontestat al acestui enorm imperiu”.

1920-1931 – Louis T. McFadden este preşedintele Comitetului Casei Albe pentru Activitate Bancară şi Politică Monetară. În ceea ce priveşte Federal Reserve, congresmenul McFadden notează: „Când a fost aprobată legea pentru Federal Reserve, poporul Statelor Unite nu și-a dat seama că se instituia un nou sistem bancar. Un super-stat a ajuns să fie controlat de bancheri internaționali şi industriaşi internaţionali care acţionează împreună pentru a înrobi populația pentru propria lor plăcere. Federal Reserve a făcut toate eforturile pentru a-şi ascunde puterile, dar adevărul este că Federal Reserve a uzurpat guvernul. Această instituţie controlează totul aici, şi controlează toate relaţiile noastre externe. Face şi desface guverne după propria sa voinţă”. În ceea ce priveşte marea depresiune economică şi acceptarea noii oferte a Rezervei Federale de către ţară, el spune: „Nu a fost niciun accident. A fost o «întâmplare» atent programată. Bancherii internaţionali au urmărit să aducă disperarea în rândurile oamenilor pentru ca apoi să poată să se ridice în calitate de conducători ai noştri”.

1921 – Colonelul Edward Mandell House reorganizează ramura americană a Institutului pentru Afaceri Internaţionale, transformând-o în Consiliul pentru Relaţii Externe (Council on Foreign Relations – CFR). În ultimii 60 de ani, 80% din poziţiile de top din fiecare administraţie – fie democrată, fie republicană – au fost ocupate de membrii acestei organizaţii.

15 decembrie 1922 – CFR susţine crearea unui guvern mondial în revista sa, Foreign Affairs. Autorul articolului, Philip Kerr, spune: „În mod evident nu va mai exista pace şi prosperitate pentru omenire atâta timp cât pământul rămâne divizat în 50 sau 60 de state independente. Trebuie creat un sistem internaţional. Adevărata problemă astăzi este aceea a unui guvern mondial”.

1928 – H. G. Wells publică Conspiraţia Deschisă: planuri pentru o revoluţie globală. Wells, un fost socialist fabian, scrie: „Lumea politică a Conspiraţiei Deschise trebuie să slăbească, să şteargă, să încorporeze şi să înlocuiască guvernele existente. Conspiraţia Deschisă este succesoarea naturală a entuziasmului socialist şi comunist; poate să ajungă să controleze Moscova înainte de a controla New Yorkul. Caracterul Conspiraţiei Deschise va fi acum dezvăluit. Va fi o religie mondială”.

1933 – Apare o altă carte a lui H.G. Wells – Forma lucrurilor viitoare. Wells prezice un al doilea război mondial în jurul anului 1940, care va porni de la o dispută între nemți și polonezi. După anul 1945 siguranţa publică va fi din ce în ce mai scăzută în zonele cu o criminalitate accentuată. Planul pentru un „stat mondial modern” va reuşi după cea de a treia încercare, ca urmare a ceea ce se va petrece în Basra, Irak. În această carte Wells mai spune: „Deşi instalarea guvernului mondial a devenit din ce în ce mai evidentă de câţiva ani, deşi au existat temeri şi s-a vorbit împotrivă, până acum nu a întâmpinat nicio opoziţie nicăieri”.

21 noiembrie 1933 – Într-o scrisoare către colonelul Edward M. House, preşedintele Franklin Roosevelt scrie: „Adevărul despre situaţia de fapt, aşa cum tu şi eu o știm, este acela că un element financiar din marile centre a stăpânit guvernul încă de pe vremea lui Andrew Jackson”.

Martie 1942 – Un articol din revista Time are ca temă Consiliul Federal al Bisericilor (care ulterior a devenit Consiliul Naţional al Bisericilor, o parte a Consiliului Mondial al Bisericilor), care își îndreaptă eforturile spre a fonda o autoritate globală. În cadrul unei întâlniri a oficialilor de la vârf ai consiliului, aceștia s-au declarat în favoarea următoarelor aspecte:
– un guvern mondial de puteri delegate;
– limitări puternice imediate ale suveranităţilor naţionale;
– controlul internaţional al tuturor armatelor şi flotelor navale.
Reprezentanţii (375 dintre ei) ai peste 30 de culte au afirmat că „o nouă ordine a vieţii economice este iminentă şi imperativă” – o nouă ordine care este sigur că va veni fie „prin cooperare voluntară în cadrul democraţiei sau printr-o revoluţie explozivă”.

28 iunie 1945 – Preşedintele SUA, Harry Truman, susţine guvernul mondial într-un discurs: „Va fi tot atât de uşor pentru naţiuni să se înțeleagă într-o republică a lumii, aşa cum este pentru noi să ne înțelegem într-o republică a Statelor Unite”.

24 octombrie 1945 – Intră în vigoare Carta Naţiunilor Unite. În aceeași zi, senatorul Glen Taylor (senator democrat al statului Idaho) introduce Rezoluţia 183, cerând senatului SUA să fie în favoarea creării unei republici mondiale, care să includă o forţă poliţienească internaţională.

7 februarie 1950 – James Warburg, bancher internaţional şi membru al CFR, se adresează subcomitetului pentru relaţii externe al senatului american: „Vom avea un guvern mondial fie că vă place sau nu – prin cucerire sau consimţământ”.

9 februarie 1950 – Subcomitetul senatului american pentru relaţii externe introduce rezoluţia nr. 66 care începe astfel: „Cu scopul de a atinge pacea şi dreptatea universală, prezenta Cartă a Naţiunilor Unite va trebui modificată pentru a furniza o adevărată constituţie a guvernului mondial”.

1952 – Asociaţia Mondială a Parlamentarilor pentru Guvernul Mondial desenează o hartă menită să ilustreze cum trupele străine vor ocupa şi vor controla poliţienesc cele şase regiuni în care USA şi Canada vor fi împărţite ca parte a planului guvernului mondial.

1954 – Prinţul Bernhard al Olandei înființează grupul Bilderberg: politicieni şi bancheri din întreaga lume, care se vor întâlni în secret, în fiecare an de atunci înainte.

1961 – Departamentul de Stat al SUA emite documentul 7277, intitulat „Libertate de război: Programul SUA pentru dezarmare generală şi completă, într-o lume paşnică”. Acest document detaliază un plan în trei etape pentru dezarmarea tuturor naţiunilor şi înarmarea ONU, cu o etapă finală în care „niciun stat nu va mai avea puterea militară de a se opune Forţelor pentru Pace ale ONU a căror putere va creşte progresiv”.

1966 – Profesorul Carroll Quigley, mentorul lui Bill Clinton la Universitatea Georgetown, este autorul unui volum masiv intitulat „Tragedie şi speranţă”, în care afirmă: „Există cu adevărat şi a existat de o generaţie, o reţea internaţională care operează, într-o anumită măsură, în modul în care dreapta radicală consideră că acționează comuniștii. De fapt, această rețea, pe care o putem identifica ca Grupurile Mesei Rotunde, nu are nicio problemă în a coopera cu comuniştii sau cu alte grupuri, şi face frecvent aceasta. Cunosc din operaţiunile acestei reţele deoarece am studiat-o timp de 20 de ani şi mi-a fost permis timp de doi ani, în anii ʼ60, să examinez documentele şi înregistrările ei secrete. Nu am nicio aversiune faţă de ea sau faţă de majoritatea scopurilor sale şi, pentru o mare parte din viaţa mea, am fost aproape de ea şi de multe din instrumentele ei. Am obiectat, atât în trecut cât şi recent, faţă de câteva din politicile ei, dar în general diferenţa principală de opinie este asupra faptului că aceasta doreşte să rămână necunoscută, iar eu cred că rolul ei în istorie este suficient de important pentru ca ea să fie cunoscută”.

Aprilie 1972 – În tema principală adresată Asociaţiei Internaţionale pentru Educaţia Copiilor, Chester M. Pierce, profesor de educaţie şi psihiatrie la facultatea de medicină din cadrul universităţii Harvard, proclamă: „Fiecare copil din America care intră la şcoală la vârsta de 5 ani este bolnav mintal, deoarece vine la şcoală cu anumite atașamente faţă de țară, faţă de părinţii lui, față de o credinţă într-o fiinţă supranaturală. Depinde de voi, învăţători, să îi însănătoșiți pe aceşti copii, creând copilul internaţional al viitorului”.

Iulie 1973 – David Rockefeller, bancher internaţional şi membru marcant al grupului subversiv Consiliul pentru Relații Externe, fondează o nouă organizaţie numită Comisia Trilaterală, al cărui scop oficial este „să armonizeze relaţiile politice, economice, sociale şi culturale dintre cele trei regiuni economice majore ale lumii” (de aici denumirea de „Trilaterală”). El l-a invitat pe viitorul preşedinte Jimmy Carter să devină unul din membrii fondatori. Zbigniew Brzezinski a fost primul președinte al acestei organizaţii.

Există trei zone economice majore în lume: Europa, America de Nord şi Orientul îndepărtat (Japonia, Coreea de Sud, Taiwan etc). Dacă, sub pretextul necesităţii unirii forţelor pentru a face faţă competiţiei economice faţă de celelalte două regiuni economice, ţările membre ale fiecărei din aceste trei regiuni decid să fuzioneze într-o singură ţară, formând trei super-state, atunci guvernul unic mondial va fi aproape realizat. Ca şi socialiştii fabiani, membrii Comisiei Trilaterale își urmăresc țelul ultim – un guvern mondial unic – pas cu pas.

Acest scop a fost aproape atins în Europa prin tratatul de la Maastricht din 1993, prin care tuturor ţărilor membre ale Comunităţii Europene li s-a cerut să abolească barierele economice şi să înmâneze politicile lor fiscale şi monetare tehnocraţilor de la Bruxelles.

În ianuarie 2002, toate aceste ţări europene au abandonat monedele lor naţionale pentru a avea o monedă unică – euro. Mai mult, „frumosul” tratat a luat mai multe puteri de la ţările membre şi le-a transferat Comisiei Europene. Ceea ce a început într-un mod inocent în 1952 ca fiind Comisia Economică Europeană – European Economic Comission (EEC), o autoritate obişnuită care reglementa industria cărbunelui şi oţelului între naţiunile Europei, s-a transformat în final într-un super-stat european. Jean Monnet, economist socialist francez şi fondator al EEC, aceasta avea în minte când a spus: „Uniunea politică urmează inevitabil după uniunea economică”. El a mai afirmat în 1948: „Crearea unei Europe Unite trebuie privită ca un pas esenţial spre crearea unei Lumi Unite”.

În ceea ce priveşte zona Americii de Nord, fuziunea ţărilor membre este în curs de desfăşurare prin facilitarea comerţului liber între Canada şi SUA, şi apoi Mexic. În următorii ani, acest acord de comerţ liber se presupune că va include şi toată America de Sud şi Centrală, cu o singură monedă pentru toate ţările acestei regiuni. Preşedintele Mexicului, Vicente Fox, a spus pe 6 mai 2002 la Madrid: „Obiectivul nostru pe termen lung este de a stabili cu Statele Unite, şi de asemenea cu Canada, celălalt partener regional al nostru, un ansamblu de conexiuni şi instituţii similare celor create de Uniunea Europeană”.

1973 – Clubul de la Roma, organism operativ al ONU, emite un raport intitulat „Model adaptativ şi regionalizat al sistemului mondial global”. Acesta împarte lumea în 10 regiuni.

1979 – Agenţiei americane FEMA (Federal Emergency Management Agency – Agenţia Federală pentru Gestionarea Situaţiilor de Urgenţă) i se dau puteri imense. În caz de „urgenţă naţională”, aceasta poate să suspende legi, să mute grupuri mari de oameni, să aresteze fără mandat cetăţeni şi să-i bage a pușcărie fără proces. Poate confisca proprietăţi, rezerve de alimente, sisteme de transport şi poate suspenda Constituţia.

FEMA nu numai că este cea mai puternică entitate din SUA, dar nici măcar nu a fost creată printr-o lege constituţională, dată de congresul american. Această agenţie este un produs al unui Ordin Executiv Prezidenţial. Un ordin executiv prezidenţial american devine lege prin simpla semnătură a preşedintelui SUA; nu trebuie nici măcar să aibe aprobarea reprezentanţilor sau a senatorilor în congres.

O stare de „urgenţă naţională” poate fi un atac terorist, o calamitate naturală, o cădere dramatică a bursei, de exemplu. Mai jos sunt câteva Ordine Executive asociate cu FEMA care ar suspenda Constituţia şi Legea drepturilor omului. Aceste Ordine Executive există de aproape 30 de ani, şi pot fi puse în aplicare printr-o simplă mişcare a stiloului prezidenţial:

– 10995: dreptul de a prelua toate comunicaţiile media în SUA;
– 10997: dreptul de a prelua sistemele de electrificare, de combustibili şi minereuri, atât publice cât şi private;
– 10999: dreptul de a prelua orice sistem de transport, inclusiv maşinile personale de orice fel, şi controlul total al autostrăzilor, porturilor şi căilor navigabile;
– 11000: dreptul de a sechestra orice cetăţean sau pe toţi cetăţenii americani şi de a separa familiile cu scopul de a crea forţă de muncă care să fie transferată în orice loc pe care guvernul îl consideră adecvat;
– 11001: dreptul de a prelua orice sistem de sănătate, educaţie şi învăţământ, atât public cât şi privat;
– 11002: dreptul de a forţa înregistrarea oricărui bărbat, femeie şi copil din SUA;
– 11003: dreptul de a prelua toate sistemele de transport aerian, avioanele, aeroporturile, spaţiul aerian;
– 11004: dreptul de a prelua autoritățile pentru locuinţe şi finanţe cu scopul de a stabili „ariile desemnate pentru relocare”, şi de a forţa abandonarea zonelor clasificate ca „nesigure”;
– 11005: dreptul de a prelua toate căile ferate, căile navigabile din interiorul ţării şi sistemele de stocare, atât publice cât şi private;
– 11921: dreptul de a autoriza planuri pentru stabilirea controlului guvernamental asupra retribuțiilor, salariilor, creditelor şi fluxului monetar în instituţiile financiare ale SUA.

1991 – Preşedintele George Bush Sr. laudă Noua Ordine Mondială într-un mesaj adresat statelor americane: „Ceea ce este în joc este mai mult decât o ţară mică; este o idee mare – o nouă ordine a lumii… care să împlinească aspiraţiile universale ale omenirii, bazată pe principii comune şi domnia legii… Iluminarea a 1000 de puncte de lumină… Vântul schimbării este cu noi acum.”

Iunie 1991 – Liderii lumii se adună pentru o altă întâlnire cu uşile închise a grupului Bilderberg în Baden Baden, Germania. Cu această ocazie, David Rockefeller a afirmat: „Suntem recunoscători celor de la Washington Post, The New York Times, Time Magazine şi altor publicaţii de marcă ai căror directori au participat la întâlnirile noastre şi și-au respectat promisiunea de discreţie timp de aproape 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil să dezvoltăm planul nostru pentru întreaga lume dacă am fi fost în atenția publică, în toți acești ani. Dar, lumea este acum mult mai sofisticată şi mai pregătită să se îndrepte spre o guvernare globală. Suveranitatea supranaţională a unei elite intelectuale şi a unor bancheri internaţionali este, cu siguranţă, preferabilă autodeterminării naţionale practicată în secolele trecute.”

29 octombrie 1991 – David Funderburk, ambasador SUA în România între anii 1981 și 1985, spune unei audienţe din Carolina de Nord: „George Bush s-a înconjurat de oameni care cred într-o guvernare unică, globală. Ei cred că sistemul sovietic şi cel american converg.”

21 mai 1992 – Într-o cuvântare ținută la întâlnirea grupului Bilderberg de la Evian, Franţa, fostul secretar de stat Henry Kissinger declara: „Astăzi, americanii ar fi revoltați dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea; mâine, ei vor fi recunoscători! Aceasta s-ar petrece mai ales dacă li s-ar spune că există o ameninţare din afară, fie reală fie fabricată, care le pune în pericol propria existenţă. Într-o asemenea situație, toţi oamenii din lume vor insista împreună cu liderii mondiali să fie protejaţi de acest rău. Singurul lucru de care se teme orice om este necunoscutul. Când li se va prezenta acest scenariu, oamenii vor renunța de bună voie la drepturile lor individuale în schimbul protecției garantate de guvernul unic mondial”.

20 iulie 1992 – Revista Time publică articolul „Naşterea naţiunii globale”, de Strobe Talbott, bursier Rhodes, coleg de cameră cu Bill Clinton la Universitatea Oxford, director al Consiliului pentru Relaţii Externe (CFR) precum şi membru al Comisiei Trilaterale, secretar de stat adjunct al preşedintelui Clinton. În articol, el scrie: „Ideea de naţiune aşa cum o înțelegem noi astăzi va fi depășită; toate statele vor recunoaşte o singură autoritate globală… Toate ţările sunt de fapt aranjamente sociale… Nu contează cât de permanente sau sacre ar părea la un moment dat, ele sunt toate artificiale şi temporare… Poate că suveranitatea naţională nu a fost o idee chiar aşa de bună… Dar evenimentele din secolul nostru minunat şi teribil au făcut să câștige ideea înființării unui guvernul mondial.”

1993 – Un al doilea Parlament al Religiilor Lumii este ţinut la Chicago, la 100 de ani după primul. Ca şi prima convenție, acesta urmăreşte să unească toate religiile lumii într-un „tot armonios”, dar doreşte să le facă „să fuzioneze printr-o întoarcere la elementul lor originar”. Credinţele tradiţionale ale religiilor monoteiste, cum ar fi creştinismul, sunt considerate incompatibile cu „iluminarea” individuală şi trebuie alterate drastic.

18 iulie 1992 – Membrul CFR şi al Comisiei Trilaterale, Henry Kissinger, scria în Los Angeles Times referitor la NAFTA (North American Free Trade Agreement): „Ceea ce congresul va avea în faţă nu este un acord obişnuit de comerţ ci arhitectura unui nou sistem internaţional… un prim pas către o nouă ordine mondială”.

1994 – În „Raportul pentru Dezvoltarea Umană”, publicat de Programul ONU pentru Dezvoltare, există o secţiune intitulată „Guvernarea globală pentru secolul 21”. Administratorul acestui program este James Gustave Speth și a fost numit de către Bill Clinton. Propoziţia de început a raportului sună astfel: „Problemele omenirii nu mai pot fi rezolvate de guvernele naţionale. Este nevoie de un guvern mondial. Aceasta se poate realiza cel mai bine prin întărirea sistemului Naţiunilor Unite”.

3 mai 1994 – Preşedintele Bill Clinton semnează Directiva Decizională Prezidenţială 25, şi apoi o declară secretă, astfel că poporul american nu poate vedea ce scrie în acel act. Dar din versiunea prescurtată, înmânată membrilor congresului, reiese că, în anumite situații, preşedintele SUA este autorizat să predea Națiunilor Unite controlul unităţilor armatei americane.

23 septembrie 1994 – Globaliştii își dau seama că din ce în ce mai mulţi oameni încep să se trezească și să realizeze ce se petrece, iar lor le-a mai rămas puțin timp la dispoziție pentru a-și implementa politicile. Luând cuvântul la dineul ambasadorilor ONU, David Rockefeller remarca: „Prezenta fereastră de oportunitate, în care poate fi construită o adevărată ordine mondială pacifistă şi interdependentă, nu va fi deschisă pentru mult timp… Suntem pe punctul unei schimbări globale. Tot ceea ce avem nevoie este o criză majoră adecvată și naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.

Martie 1995 – Delegaţii ONU se întâlnesc la Copenhaga, Danemarca, pentru a discuta diferite metode de a impune impozite globale oamenilor lumii.

Septembrie 1995 – Revista Popular Science descrie o instalaţie top secret a marinei SUA, numită HAARP (High-Frequency Active Auroral Research Program), din statul Alaska. Acest proiect trimite unde radio de înaltă frecvență în straturile superioare ale atmosferei. Unul din scopurile programului era de a dezvolta capacitatea de a „manipula vremea locală”, folosind tehnici descoperite de Bernard Eastlund (programul funcţiona din 1990).

27 septembrie 1995 – Are loc Forumul Starea Lumii (State of the World) sponsorizat de Fundaţia Gorbaciov, în localitatea Presidio, San Francisco. Preşedintele fundaţiei, Jim Garisson a prezidat întâlnirea, la care au participat personalităţi de prim rang din lume: Margaret Thatcher, Maurice Strong, George Bush, Mihail Gorbaciov şi alţii. Discuțiile s-au axat în jurul ideii de unitate a omenirii și asupra viitoarei guvernări globale. Sintagma „guvernare globală” este acum utilizată în locul celei de „nouă ordine mondială”, întrucât ultima a devenit o responsabilitate politică, care aprinde spiritele celor care se opun guvernului global.

1996 – ONU publică raportul de 420 de pagini intitulat „Cartierul nostru global”. Documentul trasează un plan pentru „guvernarea globală” și propune organizarea unei conferinţe internaţionale pe această temă în 1998, dată până la care trebuie să fie pregătite tratatele şi acordurile necesare în acest sens, urmând a fi ratificate până în anul 2000.

2003… Lumea este în pragul declanșării unui nou război mondial, „starea de urgenţă” căutată de globalişti pentru a impune legea marţială şi implantarea microcipului universal sub piele. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei nu vor avea ultimul cuvânt!”[1][2]

SURSE