Adevărații câștigători ai războiului din Irak: Companiile petroliere occidentale

In 2003, SUA au mintit ca Saddam Hussein are arme nucleare, chimice si biologice. Razboiul din Irak a fost un razboi pentru petrol.

In timp ce marea parte a fortelor militare ale coalitiei conduse de SUA a parasit tara, marile companii petroliere occidentale de abia isi incep munca. Inainte de invazia din 2003, industria petroliera irakiana era nationalizata si inchisa companiilor straine.

La un deceniu de la razboi, este privatizata si dominata de corporatiile din Vest. ExxonMobil, Chevron, BP si Shell, toate sunt prezente in Irak. Pe langa ele, o gama larga de companii americane din industrii conexe, inclusiv Halliburton, o firma din Texas condusa de Dick Cheney, fost vicepresedinte alaturi de George W. Bush.

Petrolul nu a fost singurul scop al razboiului din Irak, dar a fost motivul principal, dupa cum au confirmat oficiali de top americani in anii ce au urmat invaziei. “Bineinteles ca este vorba despre petrol, nu putem nega asta”, a spus generalul John Abizaid, fost sef al comandamentului american si al operatiunilor militare din Irak in 2007, citat de CNN Money.

Fostul presedinte al Rezervei Federale, Alan Greenspan, a scris in autobiografia sa ca este “trist ca este un incovenient politic sa recunoastem ce stie toata lumea: razboiul din Irak are drept principala motivatie petrolul”. La randul sau, secretarul de stat pentru Aparare din prezent, Chuck Hagel, a declarat, in 2007, cand era senator: “Oamenii spun ca luptam pentru petrol. Bineinteles ca o facem”.

Pentru prima data in 30 de ani, companiile petroliere occidentale exploreaza si produc petrol in Irak, unde exista unele din cele mai mari zacaminte din lume, avand un profit urias. Cu toate acestea, efectele benefice nu se reflecta si in economia sau societatea irakiana.

Bush, ales cu sprijinul companiilor petroliere

Corporatiile joaca un rol esential in viata politica americana, de multe ori totul reducandu-se la ce companie cheltuie mai multi bani pentru candidatul preferat. In 2000, Exxon, Chevron, BP si Shell au cheltuit mai mult pentru a fi ales Bush, sustinator al industriei, si Cheney decat in orice alegeri prezidentiale precedente.Eforturile lor au dat rezultate: la o saptamana dupa ce Bush a devenit presedinte, Grupul de Dezvoltare a Politicii Nationale pentru Energie, condusa de Cheney, s-a format, iar, in martie, era deja pregatita o lista exhaustiva cu intreaga capacitate de productie de petrol din Irak.

Invazia militara a fost pregatita imediat. Secretarul Trezoreriei din vremea aceea, Paul O’Neill, a declarat, in 2004, ca, pana in februarie 2001, toata logistica privind invazia Irakului era pusa la punct, dar nu si motivele. Pana in aprilie 2003, se hotarase ca petrolul irakian sa fie la mana corporatiilor straine cat mai repede dupa razboi. De altfel, reprezentanti ai ExxonMobil, Chevron, ConocoPhillips si Halliburton s-au intalnit cu Cheney, in ianuarie 2003, pentru a discuta strategia pentru industria petroliera irakina post-razboi.

Drumul spre invazia corporatiilor petroliere

Inainte de razboi, in calea corporatiilor nu stateau decat Saddam Hussein si sistemul legal al tarii. Prima problema s-a rezolvat simplu, in timpul razboiului. Pentru a doua, s-au pus presiuni intense pe guvernul irakian nou ales, pentru a modifica legislatia in privinta petrolului. Insa acest proces a durat, din cauza opozitiei cetatenilor si Parlamentului.In 2008, companiile occidentale s-au plictitisit de asteptat si au trecut peste Parlament, semnand contracte care le ofereau acces la tot ce isi doreau. Aceste contracte nu au siguranta care le-ar fi data de o structura legala, insa este de ajuns pentru a putea exploata si vinde petrolul irakian.

In ultimii cinci ani, productia din Irak a crescut cu peste 40 la suta, la 3 milioane de barili de petrol pe zi, insa aproximativ 80 la suta este exportat, in timp ce irakienii se lupta pentru a acoperi cererea interna.PIB-ul pe cap de locuitor a crescut, insa ramane printre cele mai scazute la nivel mondial si cu mult sub nivel altor state bogate in petrol. Servicii de baza, cum ar fi apa curenta si electricitatea, raman un lux, iar 25% din populatie traieste sub limita saraciei.In plus, promisiunea locurilor de munca noi in industria energiei nu s-a materializat inca.

Marile corporatii sunt responsabile direct pentru mai putin de 2% din rata de ocupare a fortei de munca, acestea bazandu-se, mai mult, pe muncitori adusi din afara Irak-ului.In ultimele saptamani, peste 1.000 de persoane au protestat pe campul petrolifer West Quarna, apartinand ExxonMobil si Lukoil, insa armata irakiana a fost chemata sa rezolve problema.

Saturate de acest tratament, firmele, grupurile societatii civile si sindicatele irakiene au declarat, pe 15 februarie, ca societatile petroliere straine au luat locul trupelor militare, punand in pericol suveranitatea Irakului, si trebuie sa stabileasca un plan pentru retragere.

Sursa: https://ziare.com/economie/petrol/adevaratii-castigatori-ai-razboiului-din-irak-companiile-petroliere-occidentale-1225792

Foto: Internet