Cum s-a construit centrala nucleară de la Cernavodă

La Cernavodă, atomul produce energie electrică pentru România. Povestea centralei nuclearoelectice, unică în ţara noastră, are o istorie care începe în anul 1968.

Despre paşii făcuţi de ţara noastră până la construcţia primului reactor, aflăm din cartea „Centrala neclearoelectrică din România, la zece ani de funcţionare a unităţii 1 CNE Cernavodă“ semnată de Constantin Racoveanu şi Ionel Bucur.

Energia nucleară a fost în preocupările ţării noastre din anul 1950. Cercetarea românească în domeniul fizicii nucleare se afirmă prin filialele de la Bucureşti şi Cluj ale Institutului de Fizică Atomică al Academiei Române. În anul 1968 a fost aprobat primul program nuclear naţional care prevedea construirea în ţara noastră, până în 1980, a unor centrale nuclearoelectrice.

La începutul anilor ’70, România se implică în negocieri pentru colaborări în realizarea de centrale nuclearoelectice atât cu Canada, cât şi cu Uniunea Sovietică. Timp de mai mulţi ani au fost identificate şi studiate mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrale şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior.

Prin Hotărârea semnată în 17 februarie 1970 de către Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Cosiliului de Miniştri, se înfiinţează pe 1 iunie 1970 „Întreprinderea Centrala Nuclearoelectrică Olt“ şi „Întreprinderea Centrala Nuclearoelectrică“ Hârşova.

În 1970 se decide ca pe baza studiilor efectuate, prima centrală nuclearoelectrică echipată cu reactoare CANDU (CANada Deuterium Uranium) 600 cu combustibil uraniu natural şi apă grea să fie în zona Hârşova, sursa de apă de răcire să fie Dunărea.

Centrala, pe o veche carieră de calcar

Amplasamentul Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă este situat pe malul drept al Dunării, pe fosta platformă de calcar „Ilie Barză“, sursă de materie primă a fostei fabrici de ciment „Ideal“ Cernavodă. Zona era recunoscută ca fiind una cu cea mai redusă activitate seismică din România.

Primele lucrări au debutat în ianuarie 1979. Ele au avut scopul de a fi realizat un model experimental al clădiri reactorului din beton la o scară redusă. Modelul a fost necesar pentru a fi stabilite unele date specifice amplasamentului în legătură cu reacţia sol – structură în caz de cutremure. Lucrul a fost realizat iarna, în condiţii grele. Executantul lucrărilor a fost şantierul din Brăila. Lucrările de construcţii şi montaj au fost finalizate în aprilie 1979.

„Întreprinderea Centrala Nuclearoelectrică Olt“ şi-a schimbat denumirea în „Întreprinderea Nuclearelectrică Cernavodă, cu sediul în oraşul cu acelaşi nume.

Pentru construirea centralei, au fost demolate cinci construcţii provizorii şi au fost dezafectate calea ferată şi drumul de acces la cariera Ilie Barză. Pentru realizarea CNE Cernavodă iniţial a fost prevăzută o supafaţă de 205 hectare, din care 116 hectare să fie ocupată definitiv. După anul 1990, Guvernul a decis ca suprafaţa să ajungă la 292 de hectare.

Fiecare unitate este un ansamblu funcţional independent, constituit dintr-o parte nucleară şi o parte clasică.
Cota zero a amplasamentului a fost stabilită la +16,30 metri faţă de nivelul Mării Baştice, luând în considerare cota de inundare şi viiturile catastrofice ale Dunării, ţănând seama şi de viitoarele amenajări hidrotehnice.
Prin energia pe care o livrează sistemului energetic naţional, CNE contribuie la reducerea emisiilor anuale de bioxid de carbon cu aproximativ patru milioane de tone.

Cât beton s-a folosit

Pentru a avea o imagine asupra volumului de lucrări, autorul exemplifică cu următoarele cantităţi orientative pentru o unitate: beton în fundaţii – 71.000 de metri cubi, ciment – 164.000 de tone, lemn – 4.000 de metri cubi, oţel – 38.000 de tone.

Perioada de început a lucrărilor pe şantierul CNE a coincis cu o perioadă de vârf a Canalului Dunăre – Marea Neagră. Suprafeţele ocupate de organizarea de şantier au fost de 33 de hectare pentru construcţii montaj, 10 hectare depozite de echipamente, 11 hectare pentru tabăra de cazare.

Anul 1979 rămâne un an important pentru programul nuclear naţional, atunci stabilindu-se amplasarea primei centrale nuclearoelectrice la Cernavodă.

Primele lucrări de amenajare a terenului pe şantierul primei centrale au început la 14 aprilie 1979. Pentru sediul temporar al întreprinderii a fost închiriat un imobil de pe strada 23 August, lângă sediul primăriei oraşului.

Probleme de şantier

În septembrie 1980 s-a turnat prima lamelă a subradierului clădirii reactorului I. Însă au fost întâmpinate mai multe probleme privind lipsa echipamentelor. În documentele oficiale din 1983 se atrăgea atenţia că trebuie rezolvată cu prioritate problema plăţilor externe, pentru a putea fi posibilă contractarea principalelor utilaje din export.

La acea vreme erau 163 de salariaţi, din care 12 ingineri în primul an de activitate şi 29 de muncitori. Un an mai târziu erau 230 de salariaţi, din care 70 de muncitori.

Aprilie 1996 – anul atomului

După şase ani, se realizaseră numai jumătate din lucrări. Proiectul avea să fie finalizat mult mai târziu, însă. În anul 1996, într-o frumoasă zi de aprilie, reactorul nuclear a devenit critic la ora 17.32 de minute, eveniment unic în istoria României. Şeful de tură R. Yule a consemnat: „Reacorul CNE Cernavodă a fost declarat critic pentru prima oară de Gilbert Parent şi Nicolae Baraitaru“.

Proiectantul părţii nucleare a centralei a fost firma AECL – Canada, iar cel al părţii clasice ANSALDO – Italia.
Prima centrală nuclearoelectrică din România a trecut la exploatarea comercială la 2 decembrie 1996. În octombrie 2007 a avut loc inaugurarea oficială a Unităţii II.

Cum funcţionează o centrală nucleară?

O centrală nucleară, aflăm de pe Scientia.Ro, reprezintă o instalaţie complexă cu ajutorul căreia se produce energie electrică din energie termică. Energia termică este obţinută în urma iniţierii şi întreţinerii unei reacţii nucleare de fisiune controlate realizate în reactorul nuclear. Mai simplu spus, o centrală nucleară generează electricitate în urma procesului de fisiune a atomilor de uraniu, proces ce generează căldură şi încălzeşte apă, care prin încălzire se transformă în abur, abur ce învârte paletele unor turbine, care la rândul lor pun în mişcare generatorul producător de energie electrică.

Sursa: https://adevarul.ro/stiri-locale/constanta/cum-s-a-construit-centrala-nucleara-de-la-1605702.html

Foto: Internet