Gary Webb, jurnalist american, asasinat de către CIA, după ce a arătat că CIA făcea trafic de droguri

Gary Stephen Webb a fost un jurnalist american de investigatii, care a facut dezvaluiri cu privire la implicarea CIA in traficul de droguri[1].

„Contrabanda CIA cu cocaină

O altă teorie a conspiraţiei s-a dovedit a fi adevărată în august 1996, când jurnalistul Gary Webb, câştigător al premiului Pulitzer, a dezvăluit că CIA este responsabilă pentru drama pe care o trăiesc foarte mulţi dependenţi de droguri şi familiile lor.

În articolul Dark Alliance (Alianţa Neagră) publicat de San Jose Mercury News, jurnalistul arată că „de mai bine de zece ani, tone de cocaină sunt vândute bandelor din Los Angeles, şi astfel milioane de dolari curg către o armată de gherilă din America Latină condusă de Agenţia Centrală de Informaţii din SUA”.

Webb a dezvăluit cum, sub protecţia CIA, rebelii din gruparea Contra din Nicaragua au trimis cocaină în Statele Unite în anii ’80, care era apoi transformată în „crack”, nişte bulgări care puteau fi fumaţi şi care dădeau o foarte mare dependenţă.

Din această afacere, Contra finanţa luptele de gherilă, iar în cartierele de negri din Los Angeles, zona cea mai defavorizată social, consumul de droguri şi rata mortalităţii din această cauză au atins niveluri record. Cocaina „crack” a pătruns apoi şi în alte mari oraşe americane, provocând cumplite drame.
În articolul său, Gary Webb citează un fost lider al grupării Contra care mărturiseşte că armata de gherilă era de fapt condusă de un agent CIA.

Urmarea publicării acestui material a fost şocantă: în timp ce pe internet articolul a devenit „viral” la vremea aceea, mainstream media, în loc să investigheze şi mai departe subiectul, a început să îl atace sistematic pe Webb, care ajunsese să dea declaraţii şi interviuri pentru a se justifica. Subiectul nu mai era traficul de cocaină făcut sub supravegherea CIA, ci jurnalistul Webb care lansează informaţii absurde. În final, chiar şi ziarul care a publicat articolul s-a dezis de Webb.

Mai târziu, o investigaţie a Senatului american a scos la iveală că Ministerul de Interne din America (US State Department) a plătit traficanţi de droguri pentru „asistenţă umanitară acordată grupării Contra”.

Iar în 1998, inspectorul general al CIA a admis că agenţia a ştiut tot timpul că gruparea Contra făcea trafic cu cocaină pe teritoriul SUA. În acelaşi an a fost lansată cartea Dark Alliance, în care, în peste 500 de pagini, Gary Webb dezvoltă subiectul. Acestea au fost însă ignorate de presă, care era ocupată cu scandalul trivial Monica Lewinsky.

În următorii ani, din cauza discreditării masive, Webb reuşea din ce în ce mai greu să găsească un ziar dispus să îi publice articolele. În 2004, jurnalistul a fost găsit mort, cu două împuşcături în cap. Poliţia a decis năucitor că a fost vorba de sinucidere (!!!).”[2]

„Alianța întunecată: jurnaliști și servicii

“Eliminați mesagerul” redă o imagine aproape exactă a ticăloșiei în care băltește media convențională. Filmul prezintă povestea jurnalistului Gary Webb, cel care a documentat printre primii, într-o serie de articole sub titlul “Alianța Întunecată”, legătura inextricabilă dintre CIA și traficanții de cocaină din America Centrală; și asta într-un moment în care suburbiile din Los Angeles picau victime epidemiei de “crack”. Dezvăluirea, publicată într-un ziar de mâna a doua din California, “San Jose Mercury News”, a produs consternație la vremea ei, a scos tinerii negri în stradă și a pus serviciul secret american în vecinătatea unei “catastrofe de PR”, după cum aveau să recunoască ulterior specialiștii CIA.

Față în față cu un ziarist incomod și tenace, agenția a reacționat printr-o tentativă de intimidare, dar fără succes. După care au fost scoase la înaintare armele grele din arsenalul de propagandă și manipulare: ziarele serioase și respectate, cele care formează opinia publică și dau tonul curentelor de gândire. În film, momentul este ilustrat printr-un telefon dinspre CIA către sfânta treime, “New York Times”, “Washington Post” si “Los Angeles Times”, așa că privitorul poate rămâne cu senzația că are de-a face cu o licență artistică. Însă un articol recent, “Managing a Nightmare: CIA Public Affairs and the Drug Conspiracy Story”, apărut anul trecut în “Studies in Intelligence” – revista de casă a serviciului – reia episodul și explică reacțiile publicațiilor prestigioase pe baza “unei legături statornice și productive între agenție și jurnaliști”. Practic, ghidonate de CIA, ziarele respectabile au declanșat o campanie sulfuroasă împotriva lui Gary Webb și a articolelor sale, pentru a încerca să-l discrediteze și să arunce astfel întreaga poveste sub semnul îndoielii. I-au fost chestionate sursele, credibilitatea și moralitatea. “Los Angeles Times” a însărcinat 17 reporteri cu misiunea de a-i distruge din temelii povestea, iar la final volumul articolelor îndreptate împotriva sa a depășit cu mult dezvăluirea inițială. Aproape peste noapte, Gary Webb a devenit inamicul public numărul unu în ochii CIA și ai sclavilor săi acoperiți din media.

Rețeta securiștilor s-a dovedit a fi câștigătoare. În articolul menționat, CIA recunoaște că “a urmărit cu ușurare cum cele mai mari publicații din SUA au salvat agenția de la dezastru și, în cursul procesului, au distrus reputația unui ziarist agresiv, aureolat de premii”.

Susținut la inceput de conducerea ziarului, Webb a fost apoi marginalizat și trimis să facă muncă de rutină într-un birou aflat la km buni de locuința și familia sa. În același timp, “San Jose Mercury News” a publicat o scrisoare deschisă către cititori, în care “recunoștea” că seria de articole “Alianța Întunecată” nu îndeplinește standardele jurnalistice de obiectivitate. Editorul șef al publicației din acea vreme, Jerry Cepos, a fost răsplătit de breasla ziariștilor americani cu un premiu de moralitate pentru acest autodafe. În același timp, cariera lui Webb a fost făcută țăndări, iar fostul reporter de succes s-a transformat într-un “conspiraționist” nefrecventabil (etichetă devenită între timp clasică pentru orice critic al sistemului actual). Ușile ziarelor i s-au închis, iar relația cu familia sa s-a deteriorat.

”Acum cinci ani, nu ați fi găsit un apărător mai aprig al industriei media decât mine… Câștigam premii, primeam măriri de salarii, țineam ore la colegii, apăream la televizor și jurizam concursuri de jurnalism. Cum aș fi putut să fiu de acord cu oameni ca Noam Chomsky și Ben Bagdikian, care susțineau că sistemul nu funcționează și că este pus în mișcare de interese speciale și corporații, și există doar pentru a proteja elitele? Iar apoi am scris câteva articole care m-au făcut să realizez cât de nefundamentată era credința mea. Motivul pentru care mi-a mers atât de bine în trecut, nu a fost, așa cum credeam, pentru că am fost atent, sârguincios și bun la munca mea… Motivul a fost că în toți acești ani nu am scris nimic suficient de important pentru a fi suprimat”, avea să mărturisească mai târziu, trist, Gary Webb.

Filmul nu urmărește dramele ulterioare ale jurnalistului, tribulațiile și sfârșitul său tragic. De fapt, “Eliminați Mesagerul” se oprește tocmai în momentul în care necazurile lui Webb iau amploare și, în felul ăsta, păstrează o discreție asupra unor momente mai neclare. În realitate, un mare semn de întrebare planează chiar asupra morții ziaristului, găsit într-o zi fără suflare cu doua gloanțe în cap. Verdictul oficial a fost “sinucidere” și la fața locului s-a găsit chiar un bilet de adio, asta deși Webb se pregătea să se mute la rude chiar în dimineața în care a fost descoperit cadavrul său. Mai mult, există câteva mărturii importante ale unor oameni apropiați de Webb, care vorbesc despre amenințările pe care acesta le primea și despre planurile sale de viitor. De pildă, Rick Ross, una dintre principalele surse în investigația inițială, se îndoiește până astăzi de varianta sinuciderii și mărturisește că Webb intenționa să continue dezvăluirile cu noi informații compromițătoare pentru agenție.

Probabil că în viitorul apropiat, când tot adevărul va fi acoperit într-o mare de derizoriu, vom afla mai multe detalii. Până atunci, insă, linșajul ziaristului a continuat și dupa moarte, în “Washington Post”, unde editorul de investigații al prestigioasei publicații, comentând pe marginea filmului, a declarat că Webb nu a fost vreun “erou al presei”, iar “Eliminați mesagerul” este pură ficțiune. Argumentul său: o comisie internă a CIA a investigat in 1998 acuzațiile din “Alianța Întunecată” și nu a găsit nicio implicare din partea serviciului secret american în traficul de droguri! Ca fapt amuzant, din moment ce jurnalul cu pricina se bucură de mare trecere și pe la noi, ziaristul desemnat de “Post” să-l discrediteze pe Webb, la momentul apariției articolelor explozive, a mărturisit public că în anii ’50 si ’60 a colaborat cu CIA în servicii de spionaj.

Povestea întunecată a jurnalistului Gary Webb ilustrează abundent decadența morală și intelectuală a societății. Este o lume controlată prin tehnici de PR, prin îndoctrinare școlară și hipnoză media, în care revelațiile importante sunt mascate, marginalizate, ridiculizate și, doar în ultimă instanță, suprimate.

Chiar și serviciile secrete au admis asta: “în cele din urmă povestea legăturii dintre CIA și traficanții de droguri spune mai multe despre societatea americană la sfârșit de mileniu decât spune despre CIA sau media”. Însă cred că mai spune ceva și despre cum ne-am pierdut libertatea, pe care Steinhardt o vedea drept “curaj fizic în fața morții”, prin compromisuri la început mărunte, prin cauționări nejustificate și conformism intelectual. “Eroii” zilei sunt, de cele mai multe ori, cei mai rafinați călăi…

Nu în ultimul rând, moartea lui Gary Webb ar trebui să ne scoată din cap ideea că doar în Rusia ziariștii verticali sfârșesc prost.”[3]

SURSE

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Gary_Webb
2. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8410
3. http://www.anacronic.ro/alianta-intunecata-jurnalisti-si-servicii/
4. Foto: Facebook/The Free Thought Project