Vidul nu este un gol, ci este plin de energie uriaşă

„În fizica particulelor este cunoscut faptul că vidul este deosebit de „energetic”. Cel mai cunoscut experiment care dovedeşte că vidul este plin de energie este efectul Casimir, din a doua jumătate a secolului XX.

Fizicieni de vârf ca Wheeler (care a ţinut primul curs de teorie a relativităţii generale la Princeton) şi Misner arătau (în Geometrodynamics, editura Academic Press, New York, 1962), încercând să pună în acord teorii fizice precum electrodinamica cuantică şi teoria generală a relativităţii, că un centimetru cub de vid ar trebui să conţină suficientă energie „primară” încât densitatea de energie a vidului (cunoscută drept densitatea Planck) să fie de 1093 grame pe centimetru cub.

Numărul a şocat comunitatea fizicienilor, dat fiind că Universul cunoscut cu cele mai bune telescoape, comprimat într-un centimetru cub ar avea numai 1055 de grame. Cu alte cuvinte energia cuprinsă într-un centimetru cub de vid ar putea fi „materializată” într-o masă cu 40 de ordine de mărime mai mare decât cea a Universului cunoscut acum.

Dr. Tiller este şi el de părere că vidul, înţeles momentan ca fiind un „gol”, este de fapt plin de substanţe extrem de dense energetic, pe care nu le putem vedea într-un mod fizic, cel puţin deocamdată. El a mai descoperit că intenţia afectează unele substanţe neobservabile şi nedetectabile cu ajutorul aparatelor obişnuite.

Pentru a-şi explica cercetările, Tiller, doctor în fizica materialelor, propune modelul unei substanţe formate din particule pe care el le-a numit deltroni şi care se află pretutindeni. Aceasta poate fi activată prin intenţie şi poate afecta substanţele observabile şi cunoscute.

Profesorul a oferit o analogie pentru a ilustra ce se petrece când un grup coeziv de oameni transmit o intenţie coezivă: „Dacă te uiţi la un bec de lumină de 100 de Watt, acesta oferă o anumită lumină, nu foarte multă. Asta se întâmplă din cauza faptului că fotonii care ies interferează în mod distructiv unul cu celălalt, iar asta reduce cantitatea de lumină. Dar pentru acelaşi număr de fotoni care ies în aceeaşi unitate de timp, dacă i-aş putea aduce într-o formă coezivă astfel încât… să fie pe aceeaşi fază unul cu celălalt, atunci densitatea energiei sau intensitatea luminii emise de bec pentru acelaşi număr de fotoni pe unitatea de timp ar fi mai mare decât cea a suprafeţei Soarelui”.

„Oamenii au potenţialul să devină coezivi, doar trebuie să şi-l dezvolte”, a declarat dr. Tiller. „Potenţialul există”.
„Acolo este este viitorul nostru, asta explică de ce a trebuit să fiu atât de rebel când am renunţat la ceea ce părea a fi un viitor strălucit pentru mine, ca să fac asta. Dar eu cred că cercetarea mea oferă un viitor mai bun umanităţii”.”[1]

SURSE

1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=9403
2. Foto: Internet