URSS a interzis cercetarea individuală a fenomenelor paranormale

“Se poate spune că în 1960, Europa de Est era într-adevăr centrul parapsihologiei mondiale. Dar aceasta nu era totul. În 1968, Eduard Naumov a organizat o conferinţă internaţională la Moscova, care a fost onorată de prezenţa a nouă cercetători vestici, alături de doi jurnalişti americani: Lynn Schroeder şi Sheila Ostrander.

Întâlnirea a început cu stângul, odată cu apariţia în cotidianul rus „Pravda” a unui atac virulent împotriva parapsihologiei în general şi a mediumului Nina Kulaghina, în particular. Aceasta era numită impostoare de jurnaliştii soviectici. Participanţii au fost alungaţi din Casa Prieteniei, unde avea loc evenimentul. Dialogul Est-Vest dintre parapsihologi luase sfârşit înainte să înceapă.

Lucrurile s-au înrăutăţit când Schroeder şi Ostrander au publicat „Descoperiri parapsihologice în spatele Cortinei de Fier”, în anul 1970. Această carte celebră conţine o cantitate de informaţii uriaşă despre studiul fenomenelor paranormale din Europa de Est şi, în special, din fosta U.R.S.S., informaţii necunoscute până atunci vesticilor. Ea a condus la o creştere considerabilă a interesului Occidentului pentru aceste fenomene. A fost atunci clar pentru toată lumea că sovieticii erau foarte avansaţi în cele mai multe domenii de cercetare a paranormalului.

Folosirea înzestrărilor PSI în scopuri militare

Dar autorităţilor sovietice nu le-a plăcut deloc cartea. Era, spuneau ei, „plină de erori privind relatarea faptelor şi plină de prejudecăţi antisovietice” şi au reacţionat violent la sugestia că parapsihologia era cercetată spre a fi folosită în mod special în „apărare, război psihologic, spionaj etc.”.

Ceea ce îi supărase de fapt era indiscreţia lui Naumov. Acesta dezvăluise câteva secrete de stat: primul, că militarii sovietici se ocupă de experimente de telepatie animală între un submarin şi ţărm, şi al doilea că găsiseră o metodă prin care să intercepteze telepatia dintre oameni – un fel de radar telepatic. Ambele aveau o considerabilă aplicabilitate militară.

Comunicaţiile convenţionale cu un submarin în submersie sunt extrem de dificile, iar telepatia putea rezolva această problemă, cu condiţia ca transmisiile să fie realizate fără erori, sau cu alte cuvinte, persoanele antrenate în telepatie să poată comunica perfect. În ceea ce priveşte al doilea aspect, acesta era un punct nevralgic. Dacă telepatia ar fi devenit o armă de război, ceea ce s-a şi petrecut, interceptările de acest gen ar fi avut o valoare la fel sau poate chiar mai mare ca şi interceptările comunicaţiilor.

URSS a interzis cercetarea individuală a fenomenelor PSI

Naumov şi-a propus să realizeze în 1972 o altă întâlnire internaţională. În urma organizării acesteia a a fost arestat şi condamnat la doi ani de muncă forţată sub pretextul unor infracţiuni financiare. Probabil ca rezultat al puternicelor proteste internaţionale, el a fost eliberat un an mai târziu. Oricum nu i s-a mai permis să îşi reia munca şi a dispărut cu totul de pe scena parapsihologiei.

În octombrie 1973, presa sovietică a publicat un articol ce părea că defineşte în sfârşit atitudinea oficială a URSS–ului faţă de parapsihologie. Mesajul era clar – fenomenele PSI există şi pot fi cercetate, dar nu de către amatori ori ”militanţi individuali” (aici se făcea o referire clară la Naumov), ci doar de către Academia Sovietică de ştiinţe.

După acest mesaj părea că au fost restabilite nişte relaţiile internaţionale normale cu privire la acest subiect. La iniţiativa a doi psihologi, doctorul Stanley Krippner din SUA şi doctorul Zdenek Rejdak din Cehoslovacia, a fost organizată în 1973 la Praga prima Conferinţă Internaţională de Cercetări Psihotronice (psihotronica fiind termenul estic pentru parapsihologie).

Mai mult de 400 de delegaţi din 21 de ţări au participat la lucrările conferinţei, inclusiv un grup de cercetători de la Academia Sovietică de ştiinţă. „Nu este nici o îndoială că experimentăm naşterea unei ştiinţe unice” a spus atunci Stanley Krippner, „una care necesită o combinaţie a fizicii şi a comportamentului ştiinţific, cu un nou punct de vedere, holistic, asupra organizării sistemelor vii”.

Se părea că se construise în sfârşit o punte solidă între parapsihologii din Est şi cei din Vest. Mulţi occidentali au început să viziteze blocul ţărilor estice şi s-au legat parteneriate ştiinţifice. Ulterior, Congresele Psihotronice au fost ţinute la intervale de doi ani şi, deşi n-a fost nici o prezenţă sovietică la Monaco în 1975 ori la Tokio în 1977, o echipă de medici din Moscova a asistat la adunarea din 1979 din Brazilia, unde dr. Rejdak a ţinut o pledoarie convingătoare pentru aşezarea cercetărilor psihotronice în afara politicii.

Înscenările sabotează parapsihologia

În data de 11 iunie 1979, corespondentul din Moscova al ziarului „Los Angeles Times”, Robert C. Toth, a primit un telefon de la un om numit Petukov, care îi solicita o întâlnire urgentă. Petukov i-a dat lui Toth un document, dar înainte ca el să aibă timp să arunce măcar o privire peste el, au fost amândoi înconjuraţi de către poliţişti şi serviciile secrete ruse şi târâţi într-un lung şi foarte neplăcut interogatoriu.

În timpul acestuia, un personaj ce pretindea a fi un mare membru al Academiei de ştiinţe a apărut brusc, a citit documentul şi a anunţat că acesta conţine o relatare a unor recente descoperiri sovietice în domeniul PSI. Ceva pe care americanii îl căutaseră în zadar timp de o jumătate de secol şi care era secret de stat.

Toth a fost eliberat de KGB după 13 ore de interogatoriu şi i s-a cerut să părăsească ţara. Incidentul a nedumerit observatorii vestici, la fel de mult ca şi pe Toth însuşi, care nu arătase nicodată vreun interes pentru parapsihologie.

Rusia are capacitatea de a purta un război psihic

S-a crezut la vremea aceea că era doar un avertisment privind interacţiunile cu oameni de ştiinţă dizidenţi din URSS. Întregul episod părea aranjat de către autorităţi, dar se dovedise o înscenare stângace. S-a emis atunci ipoteza că era posibil ca sovieticii să nu fi rezolvat misterul PSI, dar doreau ca vesticii să creadă că au făcut-o deja şi sperau că Toth va relata în ziarul său ceva din cele petrecute.

Era doar o ipoteză. În 1973 preşedintele Brejnev făcuse în discursul său o referire enigmatică la o formă de armă „mai înfricoşătoare” chiar decât armamentul nuclear. Era o referire ascunsă la arma biochimică (bacteriologică), ori afacerea Toth fusese o reamintire blândă pentru vestici, că sovieticii erau în măsură să poarte acum un război psihic?

După vizita sa în U.R.S.S., la puţin timp după ce a venit să trăiască în SUA, Milan Ryzl a povestit despre starea paradoxală de lucruri întâlnită de el acolo. Parapsihologia, spune el, pare slab fondată, deşi acolo sunt semne de interes considerabil din partea autorităţilor militare şi a securităţii, în vederea folosirii ei.

Aplicaţiile practice au fost întotdeauna o caracteristică a tuturor cercetărilor comuniste şi o dată ce devine posibilă folosirea practicii PSI în nu contează ce domeniu, concluzionează dr. Ryzl, „nu este nici o îndoială că U.R.S.S ar folosi-o.”

Cercetătorii vestici au fost în mod repetat îndemnaţi de către colegii estici să dea asigurări că forţele psihice sunt folosite pentru pace şi în folosul umanităţii. Or, chiar această insistenţă a lor este stranie. Ryzl spunea că: „Se ascunde ceva în modul în care vorbesc ei despre aceste lucruri, care arată clar faptul că anumiţi oameni au alte idei despre cum ar trebui folosite capacităţile PSI .””[1]

SURSE

1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4698
2. Foto: Internet