Timpul și fenomenele paranormale

„Am mai făcut afirmaţia şi o repet, anume că paranormalul este normal, doar cunoaşterea noastră este limitată. Timpul poate fi luat în discuţie legat şi de fenomenele din parapsihologie. Persoanele extrasenzoriale pot face retrocogniţii, premoniţii, pot avea vise în care primesc informaţii din trecut sau viitor, pot avea clarviziuni, pot lua legătura cu entităţi spirituale de dincolo de moarte unde existenţa este atemporală sau se pot decorporaliza pentru a face călătorii oriunde în Univers, şi lista mai poate continua.

Un iniţiat hindus povesteşte stările prin care a trecut în timpul decorporalizării. „Corpul mi-a înţepe­nit, respiraţia a ieşit din plămâni ca trasă de un magnet uriaş… carnea părea moartă. Simţul libertăţii nu mai era limitat la corp, ci îmbrăţişa imensitatea ato­milor înconjurători. Oamenii de pe stradă păreau că se mişcă cu grijă peste propria mea periferie. Formele plantelor păreau ca nişte pete întunecoase, observam scurgerea în interiorul lor a forţei de viaţă. Spaţiul… se întindea peste tot în afara mea. Vederea se schimba într-o vastă panoramă pe care o percepeam simultan, vedeam şi cu partea din spate a corpului… Corpul meu, stâlpii de susţinere ai casei, mobilele şi podeaua, copacii şi lumina soarelui, toate deveneau violent de agitate şi apoi totul s-a contopit într-un ocean de lumină”.

Au fost efectuate şi experimente ştiinţifice pentru studierea fenomenelor ce apar în timpul decorpora­lizării. Unul dintre acestea fost făcut în Clinica de Neuropsihiatrie a Universităţii din California. Intrarea într-o astfel de stare a fost provocată pe cale farmaco-chimică. Cu această ocazie, în timpul fenomenului, s-a constatat prezenţa a patru etape.

La început, timpul îşi încetinea scurgerea, cu o concentrare pe timpul prezent. S-a creat impresia că nu există decât un singur timp, timpul prezent. Urmează după pierderea simţului timpului, senzaţia pierderii simţului spaţiului. Tot ce există

în spaţiu se restrângea, fiind perceput ca într-o singură unitate fără dimensiuni, în afara logicii normale. În a treia etapă s-a făcut prezent simţul re­la­­­tivităţii. Fiecare nivel al existenţei materiale apărea cu un sens bine definit. Percepţia era că persoana reprezenta o verigă în lanţul ierarhic al proceselor şi fiinţelor, de la molecule până la fiinţe umane, trecând chiar prin bacterii şi insecte.

Atunci toate formele de viaţă erau ca simple variaţiuni pe aceeaşi temă. Impresia era că totul este o unică fiinţă ce îndeplineşte acelaşi lucru în toate manierele posibile. A patra etapă era legată de sensul energiei eterne, adesea cu aspectul unei lumini albe intense. Aceasta părea că este totodată fluidul ce parcurge nervii, dând în acelaşi timp o stare de măreţie, conştientizând că tot ce există face parte dintr-o energie unică în care este integrat şi cel ce trăieşte această experienţă.

Iată că atât în experimentele iniţiaţilor, cât şi în cele ştiinţifice se obţin aceleaşi rezultate, în ceea ce priveşte existenţa şi anume că totul nu este altceva decât energie.

Cu timpul, omenirea a descoperit diverse caracte­ristici ale timpului de aici, de pe Pământ, căci în existenţa din afara materiei, unde ajungem până la urmă cu toţii, timpul nu există, totul fiind etern. Însă, atâta timp cât viaţa o ducem şi material, trebuie să ţinem cont de legile materiei.”

Sursa: Romulus Popescu – https://jurnalul.ro/paranormal/despre-timp-544340.html

Foto: Internet