Thule, Vril și Soarele Negru – Societăţile secrete ale celui de-al Treilea Reich

„După Primul Război Mondial existau în Germania mai multe societăţi ezoterice, printre care „Thule”, „Soarele Negru” şi „Vril”. Cea mai importantă dintre acestea era societatea Thule, care credea în „comunicarea cu o ierarhie a Supraoamenilor”. Thule este denumirea unui centru spiritual mitic ascuns, unde se spune că este tezaurizată întreaga spiritualitate planetară.

Concepţia existenţei acestui centru este prezentă în mai multe tradiţii spirituale, care descriu un loc unde trăiesc marii înţelepţi, ce veghează asupra planetei noastre şi o protejează. Membrii organizaţiei Thule erau convinşi că acest ţinut nu este doar un mit, ci el există cu adevărat, în interiorul gol al Pământului, denumit Agartha, sau Shambala.

Doctrina Ordinului Thule se baza pe lucrările Societăţii Teosofice şi mai ales pe cele ale Helenei Blavatsky. De aici s-a desprins şi mai apoi s-a dezvoltat teoria „rasei ariene pure”. Conform acestor doctrine, anumiţi supraoameni au supravieţuit distrugerii continentului Atlantida, păstrându-şi înaltul nivel de conştiinţă şi tehnologic la care ajunseseră.

Aceşti supraoameni erau Arienii, consideraţi de societatea Thule ca fiind strămoşii germanilor. Scopul principal al societăţii Thule era acela de a retrezi spiritul vechii tradiţii atlante-ariene. Ulterior, s-a adăugat treptat şi obiectivul ca Germania să joace un rol mesianic în conducerea destinelor planetare.

Societatea Thule avea două ramuri distincte: una ezoterică, pe care o conducea Rudolph al Treilea ReichSteiner (un faimos ocultist şi om de ştiinţă), iar cealaltă ramură era exoterică, fiind alcătuită îndeosebi din industriaşi, bancheri şi politicieni.

După înfiinţarea Partidului nazist, în anul 1922, în această a doua ramură au început să intre conducători nazişti de prim rang, precum Herman Goering (care a înființat Gestapo-ul în 1933), Rudolf Hess (adjunctul lui Hitler după 1933) sau Heinrich Himmler (comandantul suprem al SS-ului, considerat „mâna dreaptă” a lui Hitler).

Astfel, s-a ajuns treptat la dezvoltarea unor idei naziste şi antisemite. Ulterior, în cadrul Societăţii Thule s-au pus chiar bazele ideologiei celui de-al Treilea Reich (care a durat între 1933 şi 1945), în care regăsim ideea supremaţiei rasei germanice şi pe cea a necesităţii unei purificări etnice, ducând naţia germană la o supremaţie planetară.

Cercetările şi realizările tehnologice ale celui de-al Treilea Reich

Membrii societăţilor Vril şi Thule aveau convingerea că în trecutul îndepărtat al omenirii au existat civilizaţii foarte avansate, care îmbinau cunoaşterea ştiinţifică şi tehnologia cu cunoaşterea spirituală. În încercarea de a retrezi spiritul vechilor civilizaţii, ei organizau în mod regulat ședințe oculte, în care participanții urmăreau să comunice telepatic cu diferite entităţi călăuzitoare.

Prin intermediul câtorva femei excepţional înzestrate în domeniul receptării mesajelor telepatice (cele mai cunoscute astfel de femei erau Maria Orsic, Traute şi Sigrun), au fost primite în anul 1919 câteva mesaje complet neobişnuite.

Aceste mesaje conţineau date tehnice foarte concrete despre o tehnologie ce nu exista în acea perioadă pe Pământ şi care permitea accesul la o sursă de energie pe care astăzi am denumi-o free energy. Conform informaţiilor redate de femeile-medium, mesajele proveneau de la o civilizaţie extraterestră din sistemul solar numit Aldebaran, situat la 68 de ani-lumină de planeta noastră. Mai multe detalii în videoclipul următor:

Datele tehnice primite pe cale telepatică au fost apoi transferate oamenilor de ştiinţă. Mai întâi ele au fost examinate de către profesorul fizician W.O. Schumann, de la Universitatea Tehnică din Munchen. El a constatat că respectivele informaţii sunt cât se poate de coerente din punct de vedere ştiinţific, aşa că s-a trecut la experimentele practice. Fondurile necesare investiţiilor financiare au fost asigurate de către membrii societăţilor secrete.

În anul 1922 a fost construit, după principiile mesajelor primite telepatic, primul prototip de navă. Aparatul avea trei discuri orizontale paralele. Atunci când cele trei discuri erau puse în mişcare, discul superior şi cel inferior se roteau în sensuri diferite, creând astfel un foarte puternic câmp magnetic, dar şi un efect antigravitaţional, înălţând astfel aparatul de la sol. Uimitor este că acest vehicul nu doar că era capabil să plutească în aer, dar influenţa inclusiv curgerea timpului în preajma sa.

În iulie 1934 Hitler şi elita societăţilor secrete Vril şi Thule l-au cooptat la cercetările lor pe genialul savant şi inventator Viktor Schauberger. El crease deja un motor cu implozie care era capabil să producă lumină, căldură şi lucru mecanic, folosind pentru aceasta doar aer şi apă. Membrii celui de-al Treilea Reich i-au cerut să creeze un motor adaptat noilor discuri zburătoare.

Un ajutor substanţial a apărut ulterior prin faptul că în 1936 membrii societăţii Thule au reuşit să intre în posesia unui OZN prăbușit în munții Pădurea Neagră, lângă Freiburg. Nava, care avea diametrul de 23 de metri, a fost studiată în cel mai mare secret în castelul Wewelsburg. În anul 1939 a fost pus la punct un nou prototip de navă, având un motor construit de Viktor Schauberger. Progresul era încă destul de lent, datorită domeniului complet necunoscut în care se avansa.

În anul 1935, la ordinul direct al lui Hitler, Heinrich Himmler a înfiinţat un departament de cercetări oculte în subordinea SS, şi anume departamentul „Ahnenerbe”, adică „Institutul pentru cercetări ancestrale”. Fondatorii acestui institut proveneau dintre demnitarii cei mai înalţi ai celui de-al Treilea Reich şi erau preocupaţi de fenomenele paranormale, de psihokinezie, astrologie, radiestezie şi magie neagră.

Au fost cooptaţi savanţi faimoşi, de la mai multe universităţi, specializaţi în cele mai diverse domenii. Membrii Ahnenerbe considerau că pentru câştigarea războiului nu era suficientă doar forţa armelor, ci era nevoie şi de folosirea unor principii oculte. În acest scop, ei au organizat vaste expediţii în mai multe locuri din lume, în căutarea unor artefacte magice pierdute, despre care se spunea că asigură celui care le posedă o mare putere ocultă.

Printre obiectele căutate se numărau Sfântul Graal, Suliţa Destinului (suliţa cu care Iisus a fost ucis pe cruce) sau Chivotul Legii. În aceste expediţii au fost răscolite şi adeseori jefuite temple sacre din Himalaya, Orientul Mijlociu, Bolivia şi din multe alte locuri din lume. Ahnenerbe au ajuns să deţină o bibliotecă uriaşă de cărţi rare şi de ocultism, estimată la aproximativ 140.000 de volume.

Au fost astfel studiate cu atenţie multe lucrări de ocultism, pergamente sanscrite şi chineze, precum şi multe alte texte rare. O atenţie deosebită a fost acordată referirilor la acele stranii aparate de zbor ale antichităţii hinduse, numite vimana. În urma cercetării acestora, Wernher von Braun, cunoscut ca pionierul dezvoltării tehnologiei rachetelor spaţiale moderne, afirma într-o scrisoare că „Am învăţat lucruri extrem de importante despre noi înşine din aceste scrieri”.

Îmbunătăţind prototipurile anterioare, la sfârşitul anului 1942 germanii au reuşit să ridice în aer un nou disc zburător, care avea diametrul de 11,5 metri şi a fost denumit „Vril 1” sau „Jager”. Se presupune că până la sfârşitul războiului, în 1945, au fost realizate în total 17 tipuri de discuri zburătoare, care nu foloseau un combustibil fosil.

Conform schiţelor descoperite în arhivele de război, a fost elaborat inclusiv planul unei nave uriaşe, numită „Andromeda”, care avea o formă de trabuc şi o lungime de 139 de metri. Unul dintre cele mai avansate prototipuri, numit „Bellonzo” a fost testat practic pe data de 14 februarie 1945, lângă Praga.

Rapoartele descoperite au consemnat că vehiculul s-a înălţat la altitudinea de 15 kilometri în trei minute şi a dezvoltat o viteză de 2.200 km/h. Nava era capabilă să rămână nemişcată în aer şi să zboare la fel de bine înainte sau înapoi. Tehnologia acestor discuri zburătoare a fost dezvoltată de un departament special al SS, subordonat organizaţiei Ahnenerbe.

O altă convingere a membrilor Ahnenerbe a fost aceea că Atlantida ar fi migrat pe crusta Pământului datorită ultimei inversări a polilor tereştri, acum aproximativ 12.000 de ani, şi că de fapt fosta Atlantidă ar fi actualul ţinut al Antarcticii.

Considerându-se descendenţi ai atlanţilor, naziştii au dorit să se întoarcă „acasă”, în Antarctica, pentru a reintra în posesia vechilor cunoştinţe depozitate acolo. În studiile şi cercetările lor, ei au folosit inclusiv uimitoarea hartă a amiralului turc Piri Reis, care descrie cu fidelitate ţărmurile Antarcticii dintr-o perioadă când acest continent nu era acoperit de gheaţă.

Pentru ştiinţa oficială din ziua de astăzi harta lui Piri Reis a rămas o enigmă. Ştiinţa convenţională nu poate explice de unde avea amiralul turc acea hartă în anul 1513, cu mai mult de trei sute de ani înainte de descoperirea modernă (în 1820) a continentului îngheţat. Harta era doar un fragment dintr-o hartă a lumii de dimensiuni mult mai mari, iar amiralul otoman notase în însemnările sale că sursele folosite la întocmirea hărţii au o vechime de peste 3.000 de ani!

Chiar dacă aceste lucruri ar putea părea greu de crezut, rămâne totuşi întrebarea: Cine ar fi putut realiza o cartografiere a ţărmului Antarcticii precum şi a reliefului interior (cu lacuri, râuri şi munţi) aşa cum erau ele în urmă cu zeci de mii de ani (sau poate şi mai mult), când acolo nu exista gheaţă? Este de asemenea semnificativ că specialiştii internaţionali care au examinat harta lui Piri Reis au recunoscut că aceasta este mult mai exactă decât cele realizate în secolul 20.

În anul 1938 SS-ul nazist a iniţiat şi finanţat două expediţii ştiinţifice în Antarctica. Ele au fost comandate de către Heinrich Himmler, la ordinul expres al lui Hitler. Timp de trei luni, aviatorii forţelor Luftwaffe au survolat teritoriul Antarcticii şi au făcut mii de fotografii pe o suprafaţă de aproximativ 600.000 de kilometri pătraţi. A fost astfel identificată o zonă, cunoscută până atunci ca Queen Maud Land, care includea munţi şi lacuri neacoperite de gheaţă.

Germanii au revendicat acea zonă, ca fiind primii care au ajuns acolo. Ea a fost declarată teritoriu german, fiind apoi redenumită ca „Neuschwabenland” (Noua Swabia). Curând după aceea au intrat în acţiune mai multe submarine nemţeşti, comandate de amiralul Karl Dönitz, care s-au îndreptat către Antarctica. Mai târziu, Karl Dönitz a făcut o mărturisire: „Submarinele mele au găsit un adevărat Shangri-La (paradis) pe acest Pământ”. Ulterior, în anul 1943, el a mai făcut o declaraţie: „La capătul celălalt al lumii noi am reuşit să facem o fortăreaţă de neînvins pentru Fuhrer-ul nostru”.

Pyramid in AntarcticaEste util să remarcăm că observaţii recente au evidenţiat sub calotele de gheaţă structuri uriaşe cu o formă piramidală. Sunt reprezentative în acest sens datele făcute publice de către echipa de geologi australieni condusă de profesorul Martin Brodhem. Fotografiile prezentate sunt deosebit de edificatoare şi ele par să confirme concepţiile naziştilor cu privire la faptul că ţinutul arctic ar fi existat o civilizaţie avansată cu foarte mult timp în urmă.

Mai multe detalii puteţi consulta la adresa http://voiceofrussia.com/news/2013_06_18/Ancient-pyramids-possibly-man-made-discovered-in-Antarctica-5371/

Este de asemenea interesant că în anii ’70, a fost descoperită în Antarctica, prin intermediul unui satelit de observaţie, o suprafaţă de aproximativ 20.000 km pătraţi, plină de lacuri aflate sub calota de gheaţă, care păreau să fie interconectate între ele, formând o adevărată reţea de canale şi tuneluri. Au fost descoperite râuri cu apă caldă, ce izvorau din subteran şi se vărsau în ocean. În urma studiilor detaliate, efectuate timp de peste două decenii, savanţii au constatat printre altele că temperatura apei lacurilor este de aproximativ 15-18 grade Celsius!

Deasupra lacurilor s-au format domuri umplute cu aer cald. Datele analizate demonstrează clar că sub gheaţă, la adâncimi mari, există surse de căldură, ceea ce conduce la concluzia că în adâncimea Pământului se află un alt ecosistem. O confirmare mai recentă a descoperirii unor lacuri cu apă caldă sub gheţurile Antarcticii poate fi consultată la adresa http://news.yahoo.com/russian-scientists-reach-lake-under-antarctica-142203186.html

Documentele naziste descoperite după război arată că la începutul anului 1939 germanii făceau deja curse regulate către Antarctica. Au început să fie transportate acolo impresionante cantităţi de materiale, dar şi sute de oameni de ştiinţă, ingineri şi muncitori având calificări speciale. Au fost duşi de asemenea membri şi reprezentanţi ai Partidului Nazist şi ai Statului German.

Unul dintre comunicatele Fuhrer-ului, având indicativul nr.8 din 10-01-1940 (top secret), descoperit de aliaţi după cucerirea teritoriului Germaniei, spune următoarele: “Uniţi şi organizaţi, echipele de cercetare compuse din oameni de ştiinţă, marinari şi scafandri au făcut imposibilul. Împreună cu Departamentul SS pentru Studiul Moştenirii Ancestrale a Marelui Reich, ei au făcut o treabă bună şi ne-au permis să explorăm noi teritorii din Antarctica pentru Reich. Vaste teritorii sunt ascunse sub gheaţa Polului Sud.”

Aliaţii bănuiau că germanii îşi pregătesc o bază în Antarctica, însă nu ştiau exact la ce scară se desfăşoară activităţile de acolo. Tocmai de aceea, între anii 1944 şi 1946 flota militară regală britanică a trimis mai multe vase într-o operaţiune militară secretă care purta numele de cod „Tabarin”. În timpul acestei operaţiuni, SAS-ul britanic a atacat, dar nu a reuşit să alunge al Treilea Reich din Antarctica. Mai multe detalii despre aceasta pot fi consultate în lucrarea „Operation Tabarin: Britain’s Secret Wartime Expedition to Antarctica 1944-46”, scrisă de Stephen Haddelsey.”

Sursa: https://armoniacosmica.wordpress.com/2014/04/02/a-ajuns-al-treilea-reich-in-interiorul-gol-al-pamantului-2

Foto: Internet