OZN-urile în istorie. Extratereștrii ne-au supravegheat planeta încă din cele mai vechi timpuri

“În anul 1969, într-o zi, pe când tria piesele rebut în subsolul Muzeului de Antichități din Cairo, egiptologul Khalil Messiha a fost intrigat de un obiect neobișnuit.

Acesta se afla pe fundul unei cutii acoperite de praf pe care scria pasăre și avea numărul de înregistrare 6347. Aripile drepte, linia aerodinamică, ampenajul vertical și coada nu aveau nimic dintr-o pasăre. Cercetând registrele muzeului, a aflat că strania pasare data din anul 200 î.Hr., și fusese descoperită într-un mormânt de lângă un sat egiptean, în anul 1898.

Stupefiat, Messiha a identificat obiectul cu numărul 6347 ca fiind nu o pasare, ci modelul la scara redusă al unui planor vechi de 2100 de ani. Descoperirea a iscat o polemică înverșunată care a pus în discuție concluziile comisiei științifice numite de Egipt. Modelul avea o lungime de 18 centimetri, greutatea 32 de grame și era construit după principiile aerodinamicii.

În partea inferioară a cozii, obiectul prezenta o spărtură. Este posibil ca aparatul să fi fost echipat cu un mecanism de autopropulsie. Această ipoteză nu a fost acceptată de toți specialiștii. În opinia unora, obiectul era o simplă jucărie. Egiptenii nu sunt singurii care ne-au lăsat vestigii ce ne dau de înțeles că aviația exista deja. Un text babilonian ne explică modul de construire și pilotare a unui avion.

Textul are o vechime de 5000 de ani și face referiri la părțile din cupru și grafit ale unui avion, descrie efectele de frânare ale aerului asupra stabilității aparatului. În anul 468 î.Hr., matematicianul grec Archytas din Tarent a trecut de la teorie la cercetarea aplicată și a realizat un porumbel care zbura. Porumbelul era acționat de un mecanism intern compus dintr-o contragreutate și asistat de un agent propulsor care ne-a rămas necunoscut.

Se crede că a fost aplicat principiul propulsiei cu jet de aburi, expus câteva secole mai târziu de omul de ştiinţă Heron care a construit un ceainic rotativ pentru a demonstra efectul propulsor al jetului de aburi.

A atârnat ceainicul deasupra focului și acesta s-a rotit atâta timp cât prin cele patru găuri de aerisire a țâșnit cu putere aburul. Și chinezii au fost interesați de aviație. Tăblițe de bambus vechi de 2000 de ani povestesc cum împăratul Shun, care a domnit între anii 2258-2208 î.Hr., a construit o mașină zburătoare ca să scape de un complot.

El a experimentat o parașută rudimentară. Patru secole mai târziu, chinezii au experimentat un car zburător, care a fost distrus după ce a efectuat câteva zboruri, pentru ca invenția să rămână secretă. În secolul al IV-lea, alte texte chinezești făceau referire la aparate de zbor cu elice rotativă. Samara Sutradhara, culegere de texte hinduse ce datează din Antichitate, constituie o adevărată mina de aur.

Avionul care se deplasa cu forțe proprii era numit Vimana. Corpul era rezistent și solid, cioplit din lemn ușor, iar aripile se desfăceau. Motorul funcționa pe bază de mercur. Omenirea a fost fascinată de zborul păsărilor.

Nu există cultură în care să nu fie un zeu sau om care se putea deplasa în ceruri. Până în prezent, mitul și realitatea se întrepătrund inexplicabil, și misterul acestor uimitoare cunoștinte de aeronautica rămâne de elucidat.”[1]

SURSE

1. https://www.efemeride.ro/ozn-urile-in-istorie-extraterestrii-ne-au-supravegheat-planeta-inca-din-cele-mai-vechi-timpuri
2. Foto: Internet