OZN-uri urmărite de radare militare

„OZN-uri urmarite de radare militare

Obiectele zburatoare neidentificate, de origine necunoscuta, efectuând manevre care sfideaza întelegerea noastra, la viteze imposibil de atins, sunt în mod regulat urmarite pe radar, laolalta cu confirmarile vizuale efectuate de catre piloti. Evident, ele stârnesc interesul structurilor militare, ca si al celor care monitorizeaza traficul aerian. Ce se întâmpla în astfel de cazuri? Tânarul jurnalist Arjun Walia a încercat sa raspunda la aceasta întrebare într-un articol postat pe site-ul organizatiei Collective Evolution, dedicat „schimbarii printr-o gândire în afara cutiei”. Punctez mai jos câteva idei din acest articol.

 Cei care cred ca militarii trateaza OZN-urile drept simple iluzii sau fenomene meteorologice se înseala. Dupa cum spunea fostul angajat al ministerului britanic al apararii, Nick Pope: „OZN-urile prezinta o serie de probleme de aparare, de securitate nationala si de siguranta aeriana”. Daca ceva ne încalca spatiul aerian si efectueaza manevre care sfideaza întelegerea pe care o avem noi asupra fizicii, manevre pe care nicio aeronava cunoscuta nu le poate efectua, militarii vor dori obligatoriu sa arunce o privire mai atenta asupra lui.

 În cazul aparitiei unor OZN-uri, daca acestea sunt „vazute” pe un radar militar, ele vor fi înregistrate si analizate, iar de la sol vor putea fi ridicate avioane de vânatoare pentru a intercepta misterioasele obiecte. Exista nenumarate exemple de documente în acest sens, declasificate în ultimii ani, provenind de la mai multe agentii, inclusiv de la NSA.

 Autorul evoca în acest sens un caz tipic de lânga Teheran, Iran. Acest incident a avut loc în noaptea de 18 septembrie 1976. Un raport de patru pagini elaborat de agentia de informatii a apararii din SUA si de NSA (Agentia de Securitate Nationala) descrie aceasta întâlnire în detaliu. În plus, ambii piloti implicati au facut mai târziu ample relatari.

Obiect ratacit pe cer

 La început, locuitorii orasului au vazut un obiect mare, luminos, pe cer. Controlorul de trafic de la aeroport a observat, de asemenea, „un obiect foarte luminos, care nu trebuia sa fie acolo”. Au fost contactate Fortele aeriene Iraniene, care au trimis un avion F-4 de vânatoare pentru a urmari obiectul, apoi înca unul. Iranul era pe atunci un aliat apropiat al Statelor Unite, deci americanii au luat aceasta întâlnire foarte în serios. Raportul asupra cazului a fost trimis la mai multi oficiali de securitate nationala, între care presedintele american Gerald R. Ford, la directorul CIA, George Bush, si la consilierul de securitate nationala, Henry Kissinger.

 Ambii piloti ai interceptoarelor F-4 au raportat, pe rând, ca au reperat obiectul, atât vizual, cât si pe radarul lor de bord. Asa cum spune raportul: „Când F-4 s-a apropiat la 25 de mile marine de obiect, s-au deconectat toate instrumentele de masura si de comunicatii. Atunci când F-4 s-a îndepartat de obiect si aparent nu mai era o amenintare pentru el, instrumentele de masura si de comunicatii functionau din nou. La un moment dat, din obiectul originar a iesit un alt obiect, viu luminat. Al doilea obiect s-a îndreptat direct spre F4”. Raportul descrie apoi comportamentul noii aparitii, pâna ce aceasta a revenit la cea mare. Întregul incident a durat câteva ore. Autorul articolului face trimitere la un numar de documente, declasificate între timp, pentru a-si sustine afirmatiile. Toate arata cu câta seriozitate au tratat autoritatile insolitul eveniment.

 Pe data de 1 iulie 1977, la baza militara Aviano a NATO, din Italia, a avut loc un alt incident. În timpul acestuia, mai multe persoane din US Air Force au vazut un OZN plutind în preajma perimetrului bazei. Cât timp obiectul a fost acolo, baza nu a avut energie electrica.

 Din 9 noiembrie pâna în 18 decembrie 1978, mai multe evenimente majore OZN au avut loc deasupra câmpurilor petrolifere din Kuweit. Si în acest caz au fost perturbari majore ale echipamentelor electrice. Evenimentul a fost tratat cu o atentie majora din partea guvernului kuweitian, precum si a ambasadei si guvernului SUA.

 Potrivit lui Richard Dolan, un ufolog de talie mondiala, poate ca cele mai dramatice dintre toate au fost doua întâlniri, din acelasi an, ale fortelor aeriene chiliene. Pe 16 decembrie, „doi piloti zburau, fiecare pe câte un avion de lupta F-5, într-o misiune de antrenament. La un moment dat, au reperat un obiect pe radarul de bord. Semnalul era atât de puternic, de parca ar fi venit de la zece sau mai multe portavioane, doar ca obiectul era în aer, nu pe apa. La început, fiecare pilot a presupus ca echipamentul sau radar se defectase, pâna când au aflat ca si celalalt pilot vedea ceva asemanator. Radarul unui aeroport din apropiere a zarit, de asemenea, tinta si a confirmat dimensiunile sale uriase. Apoi, pilotii au vazut obiectul si cu propriii lor ochi. Unul dintre ei a declarat mai târziu ca, de la o distanta de douazeci de mile, arata „ca o banana învaluita în fum”. Pilotii erau speriati, neavând la bord rachete sau arme. În timp ce se apropiau de masivul obiect, care statuse nemiscat în tot acest timp, brusc, acesta a decolat cu o viteza de neimaginat. El a disparut instantaneu si de pe cele trei ecrane-radar.

 În dimineata urmatoare fortele aeriene chiliene au ridicat de la sol câteva avioane de lupta F-5 pentru a intercepta un alt OZN foarte mare (sau acelasi?). Pilotii l-au descris ca fiind foarte luminos si enorm. Aviatia militara chiliana a recunoscut în mod oficial aceste evenimente, dar nu a putut da nicio explicatie pentru cele întâmplate.

 În noaptea de 19 mai 1986, o mare parte a spatiului aerian brazilian a fost ocupat de OZN-uri. Ministrul brazilian al aeronauticii, generalul de brigada Otavio Moreira Lima, a declarat: „Radarele din Brazilia au detectat cel putin 20 de obiecte. Ele au saturat radarele si au întrerupt traficul din zona. De fiecare data când radarul a detectat obiecte neidentificate, avioane de vânatoare au decolat pentru a le intercepta. Radarul detecteaza doar corpuri metalice solide si norii densi. Nu au existat nici nori, nici aeronave conventionale în regiune. Cerul era senin. Radarul nu are iluzii optice. Noi putem da numai explicatii tehnice, dar nu le avem pe acestea. Ar fi dificil pentru noi sa vorbim despre ipoteza unui razboi electronic. E ceva foarte îndepartat si nu e cazul sa fi fost aici, în Brazilia. E ceva fantastic. Semnalele de pe radar au fost destul de clare”.

Intâlniri razlete

 Conform unor înregistrari militare din SUA, o observatie interesanta a unui OZN a fost raportata si de catre fortele aeriene din Ghana la data de 27 iulie 1987. A fost un obiect mare, tacut, pe care pilotul l-a descris ca fiind de doua sau de trei ori mai mare decât un Boeing 747. El a spus ca „obiectul a coborât, apoi a câstigat altitudine, iar dupa aceea a fost înlocuit de niste lumini mici albastrui, aranjate într-o formatiune circulara”.

 Aceasta lista poate continua indefinit (mai demult, am expus, chiar pe aceasta pagina, si câteva cazuri românesti). Putem adauga si întâlnirile OZN ale pilotilor comerciali. E greu sa epuizezi subiectul OZN-urilor urmarite pe radar, inclusiv cu avioane de vânatoare trimise pentru a le intercepta. Exista sute de cazuri bine documentate. Demn de toata atentia este însa nivelul de interes pe care structurile militare si de informatii din întreaga lume l-au avut si îl au si azi pentru fenomen. Arjun Walia mentioneaza, ca argument, ca zeci de guverne au desecretizat recent dosarele lor OZN, admitând implicit ca fenomenul este real si ca stârneste interesul militarilor. Un exemplu ar fi si cele 52.000 de pagini puse la dispozitia publicului între 2009 si iunie 2013 de ministerul apararii al Regatului Unit.

 Desi este un subiect cu totul diferit – scrie Walia – la toate acestea se pot adauga si întâlnirile OZN raportate „de milioane de fiinte umane de pe planeta”. Multe dintre aceste povestiri seamana între ele, iar detaliile care coincid ar putea oferi anumite raspunsuri cu privire la natura fenomenului, daca el este extraterestru sau care este motivul prezentei sale aici.

 Parerea personala a lui Walia este ca unele dintre aceste obiecte ar putea fi proiecte militare clasificate, având un buget negru. Dar el crede, de asemenea, si ca multe dintre ele sunt, într-adevar, extraterestre si ca exista o multime de dovezi în acest sens.

DAN D. FARCAS”[1]

SURSE

1. http://www.revistamagazin.ro/content/view/13019/4/
2. Foto: Internet