Isaac Newton și cercetările sale în domeniul alchimiei

„„Chiar dacă la 24 de ani genialul matematician a început să intuiască deja că mişcarea planetelor se explică printr-o forţă particulară, Newton nu putea să înţeleagă la vremea aceea legile fenomenului gravitaţiei.

În secolul al XVII-lea, stadiul cunoştinţelor ştiinţifice asupra naturii nu permitea acceptarea ideii că un obiect poate influenţa deplasarea altuia, fără ca între ele să existe contact fizic. În prezent, această proprietate de acţiune la distanţă este acceptată şi susţinută din punct de vedere ştiinţific, dar pe vremea lui Newton era considerată drept un fenomen magic sau ocult.”

Cunoştinţele din domeniul alchimiei i-au permis, fără îndoială, lui Newton să abordeze problema gravitaţiei cu mai multă acuitate decât contemporanii săi. Studiind principalele tratate de alchimie ale epocii sale, el a realizat personal majoritatea experimentelor descrise ulterior. Practicate la început cu mijloace rudimentare, experimentele sale s-au îmbunătăţit şi, departe de privirea autorităţilor, Newton a făcut alchimia să progreseze dincolo de limitele fixate de către predecesorii săi.

Într-un demers cu adevărat ştiinţific, el a procedat sistematic şi a notat cu mare precizie tot ceea ce a descoperit. După moartea sa, survenită în 1727, la reşedinţa sa a fost descoperită o bibliotecă uriaşă de lucrări oculte, achiziţionate în cel mai mare secret. Şi mai interesant, Newton a contribuit cu mai mult de un milion de cuvinte la limbajul secret al alchimiei. Însemnările sale despre alchimie, care nu au fost niciodată publicate integral, reprezintă 70% din tot ceea ce a scris!

Isaac Newton nu a încercat niciodată să transforme metalul în aur, ci a încercat să descopere legile fundamentale care guvernează Cosmosul. Foarte credincios, el a fost convins că era de datoria sa să studieze opera dumnezeiască a creaţiei şi să se intereseze de tot ceea ce formează universul fizic. Chiar dacă în perioada de studiu el nu realiza că va ajunge să descopere teoria gravitaţiei prin intermediul ştiinţelor oculte, el a fost convins până la finalul vieţii că există o lege fundamentală a lumii, o cunoaştere ascunsă care este necesar să fie dovedită.

Creuzetul său de alchimist i-a inspirat printre altele revelaţia că elementele se atrag unele pe altele sau se resping prin intermediul unor forţe misterioase. De fapt, Newton a observat această acţiune în laboratorul său. Atunci a el făcut legătura cu gravitaţia. Ceea ce se petrecea în creuzetul alchimistului putea fi apoi transpus la o scară planetară, conform formulei: „Ceea ce se petrece jos (pe pământ) se petrece de asemenea şi sus (în cer)”.”[1]

SURSE

1. https://yogaesoteric.net/intre-stiinta-si-alchimie-un-mare-geniu-isaac-newton/
2. Foto: Internet