Începutul studierii fenomenului OZN

“Unii autori consideră că studierea fenomenului OZN ca atare a început în anul 1947. În data de 24 iunie 1947, Kenneth Arnold, om de afaceri și pilot din Idaho, SUA, a văzut un șir de nouă obiecte strălucitoare zburând deasupra lanțului muntos Cascade din statul american Washington.

Arnold a estimat că acestea aveau o viteză de 1600 mile pe oră și a descris mișcarea lor ca fiind similară celei unor farfurii care sunt aruncate în plan orizontal pe un lac și care sar de fiecare dată când ating suprafața apei. Această comparație a dat naștere sintagmei, devenită mai apoi foarte populară, de „farfurie zburătoare“.

Această expresie a ajuns cu timpul să fie echivalentă cu cea de OZN. Mărturia lui Arnold, precisă și beneficiind de o largă difuzare în presă, a fost prima relatare de acest fel și de aceea este considerată a fi punctul de pornire în studierea fenomenului OZN.

Este semnificativ faptul că la doar două săptămâni după aceasta, pe data de 8 iulie a aceluiași an, a avut loc faimosul incident de la Roswell, când un OZN s-a prăbușit lângă localitatea Roswell, New Mexico. Guvernul american a susținut că accidentul a reprezentat prăbușirea unui balon meteorologic. Deși la data respectivă au existat martori care au relatat că au văzut trupurile unor ființe extraterestre, incidentul continuă să fie considerat neconcludent de către oamenii de știință.

De la aceste prime mărturii și până în ziua de astăzi au fost înregistrate peste 120.000 de relatări ale unor apariții de OZN-uri sau întâlniri de diferite grade cu extratereștrii, ceea ce reprezintă doar o parte a cifrei reale a acestor fenomene, căci nu toate sunt făcute publice. Dintre mărturiile existente, o parte sunt explicate oficial ca fiind fie aparate de zbor convenționale, fie fenomene naturale rare, care ar fi fost catalogate ca OZN-uri în necunoștință de cauză. O altă parte dintre aceste mărturii sunt catalogate pur și simplu ca fiind farse sau trucaje, dar în cele din urmă tot rămâne un număr semnificativ de relatări care nu pot fi categorisite ca fiind false și nici nu pot fi explicate ca fiind fenomene greșit înțelese.

La sfârșitul anilor 1970, Forțele Aeriene ale Statelor Unite au inițiat, sub supravegherea lui J. Allen Hynek – președinte al Departamentului de Astronomie al Universității Northwestern – un proiect pentru studiul și analiza relatărilor cu referire la fenomenul OZN. Deși majoritatea cazurilor analizate puteau să aibă și explicații naturale, un număr semnificativ de cazuri neelucidate l-au făcut în cele din urmă pe Hynek să concluzioneze că OZN-urile sunt o realitate.

În jurul acestui subiect și domeniu de studiu planează și acum o mulțime de controverse. În America, ipoteza dominantă, general vehiculată, susține existența extratereștrilor, atât benefici cât și malefici, precum și faptul că întâlnirile cu ei și cu navele lor trebuie acceptate ca atare, fără a mai fi catalogate drept iluzii sau ignorate pe motiv că nu se încadrează în limitele cunoașterii științifice actuale. Un fapt care iese din ce în ce mai mult la iveală este faptul că guvernele s-au aliat pentru a ascunde adevărul despre extratereștri, iar unii sceptici îndârjiți încă susțin că aparițiile inexplicabile ale unor OZN-uri, în special ale celor din anii imediat următori celui de-al doilea Război Mondial, nu reprezintă altceva decât experimente cu diverse aparate de zbor rotunde sau sferice care au fost ținute secrete în timpul războiului.

În ultimi ani, CIA a făcut publice unele dosare secrete despre OZN-uri, împreună cu fotografii și documente ce fuseseră până atunci clasificate . Conform acestora, numai în anul 1952 au fost semnalate și verificate de către CIA 100 de fenomene OZN care nu au o explicație logică, ele fiind înregistrate în arhivele agenției americane cu titlul de fenomene inexplicabile: „Aproape 100 de mărturii credibile rămân inexplicabile în acest moment. Se recomandă ca monitorizarea CIA să continue. Se recomandă, totuși, ca rapoartele să nu ajungă la presă sau public“, se notează în raport.

În ianuarie 2016, CIA a mai declasificat câteva mii de documente datând din perioada anilor 1940-1960, a căror publicare coincide cu relansarea serialului Dosarele X. Totuși, spre dezamăgirea ufologilor din întreaga lume, documentele declasificate nu conțin nicio informație legată de nave spațiale prăbușite, răpiri sau întâlniri cu entități extraterestre.

Potrivit purtătorului de cuvânt al CIA, organizația crede că oamenii vor găsi informațiile publicate extrem de interesante, demne de episoade pentru agentul Fox Mulder: „Ne-am decis să dăm publicității câteva documente pe care atât scepticii, cât și cei care cred în autenticitatea fenomenului OZN le vor găsi interesante.“

Aceasta nu este, evident, decât o mișcare de imagine, pentru a da sentimentul că CIA nu deține informații esențiale cu privire la acest subiect, deși nu avem motive să ne îndoim de faptul că documentele declasificate au fost atent selecționate și nu fac parte din colecția mult mai prețioasă a unor investigații și rapoarte cu mult mai semnificative.

Unii cercetători din domeniul ufologiei consideră că decizia CIA de a elibera acum aceste documente nu are, de fapt, legătură cu apariția noului serial Dosarele X, ci mai degrabă cu o încercare de pregătire a publicului pentru dezvăluiri ulterioare.

„Se pare că CIA a profitat de renașterea francizei Dosarele X pentru a le reaminti oamenilor faptul că agenția are angajați care se ocupă de investigarea acestor cazuri“, adeclarat Stephen Bassett, director executiv la Paradigm Research Group, organizație care a militat în acea perioadă la Casa Albă pentru ca guvernul Statelor Unite să admită faptul că extratereștrii există.”[1]

SURSE

1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=11162
2. Foto: cia.gov