Creierul, un sistem care generează electricitate

“În anii 1870-1880 medicul englez Richard Caton a fost primul care a descoperit faptul că creierul generează electricitate. Acesta a observat că la nivel cerebral se generează descărcări electrice mici. Caton a detectat de asemenea slabi curenţi electrici prin cutia craniană – cei care în prezent sunt înregistraţi cu ajutorul electroencefalografului.

După trei decenii de la această descoperire, Santiago Ramon y Cajal, laureatul premiului Nobel pentru medicină şi fiziologie din 1906, a descoperit neuronul – unitatea structurală şi funcţională a sistemului nervos. El a observat şi modul în care neuronii îşi transmit impulsurile – prin legăturile sinaptice, realizând adevărate reţele „informaţionale”.

După încă 100 de ani, Roger Traub, de la Universitatea Birmingham din Anglia, a demonstrat că neuronii se conectează unul cu celălalt, nu numai prin sinapse, ci şi prin interacţiuni directe în câmp electric. Unul din misterele oscilaţiilor electrice de la nivelul creierului este modul în care ele se sincronizează pe zone întinse, într-un mod bine corelat, formând adevărate câmpuri electrice de intensitate scăzută, la nivel cerebral.

Aşadar, neuronii de la nivelul creierului nu interacţionează doar fizic unii cu alţii, prin sinapse, ci şi direct, prin frecvenţe similare de vibraţie. Fiecare dintre aceste frecvenţe unitare de vibraţie, care înglobează activitatea neuronilor pe arii întinse, sunt generate de diferitele gânduri sau emoţii care apar la nivel psiho-mental.

Cercetătorii în neurologie au obiectivat reflectarea activităţii electrice a creierului, implicit a câmpurilor electrice care se generează la nivelul acestuia, în activitatea psihomentală şi reciproc. Înainte de această descoperire, psihofiziologii americani arătaseră că o reflectare similară are loc între activitatea psihomentală şi substanţele descărcate la nivel cerebral (neurotrasmiţători şi hormoni).

Aşadar, activitatea electrică a creierului, cea chimică şi gândurile/emoţiile unei persoane sunt intercorelate. Aceeaşi informaţie este oglindită în diferitele structuri ale fiinţei umane.

În 1831, Michael Faraday a descoperit faptul că energia electrică în mişcare determină magnetism, iar mişcarea câmpului magnetic produce curent electric. Condiţia pentru transformarea energiei electromagnetice în energie electrică este ca „receptorul” să fie acordat pe aceeaşi frecvenţă de emisie a energiei electromagnetice.

Activitatea creierului, fiind şi de natură electrică, poate fi influenţată, astfel de unde şi câmpuri electromagnetice. Undele radio, care şi ele aparţin spectrului electromagnetic, pot de asemenea produce curenţi electrici la nivel cerebral, dacă frecvenţa lor este similară celei cu care impulsurile nervoase sunt transferate între neuroni.

Observând informaţiile expuse mai sus şi gândindu-ne la modul global, integrator la fiinţa umană, putem spune că este perfect posibil ca activitatea cerebrală a fiinţei umane să fie interferată, fie prin stimuli electrici aplicaţi direct creierului, fie prin câmpuri electrice sau electromagnetice sau prin unde radio de joasă frecvenţă, care să fie direcţionate către capul sau întregul corp al fiinţei. Aceste modalităţi de a acţiona pot perturba activitatea electrică a creierului şi, deci, pe cea psiho-mentală a fiinţei respective.”[1]

SURSE

1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5965
2. Foto: Internet