Cine controlează Luna?
“Ultimii ani ne-au adus tot mai multe descoperiri legate de secretele celui de-al Doilea Război Mondial şi de planurile elitei oculte. Una dintre dezvăluirile anilor din urmă este şi cea legată de controlul deţinut de anumite forţe asupra astrului selenar pe care-l vedem seară de seară pe cerul planetei.
Vorbeam în urmă cu aproximativ un an şi ceva despre bazele secrete de pe Lună construite pe parcursul proiectului ultrasecret desfăşurat în 1962, numit „Alternativa 3”. Aceste baze reprezintă eventualul refugiu al elitei întunecate a Illuminaţilor în cazul unui posibil conflict pe Pământ cu consecinţe dezastruoase pentru climă şi relief.
Odată cu desecretizarea unor arhive naziste aflate în custodia guvernului american după cel de-al Doilea Război Mondial, anumite informaţii au răsuflat către opinia publică mondială.
Faptul că a existat cu adevărat „Alternativa 3” care a dus echipaje umane pe Lună şi pe Marte, încă înainte de misiunile Apollo, şi că a existat evacuarea chiar înainte de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a elitei oculte naziste şi a tehnologiei Vril în Antarctica, şi nu în ultimul rând secreta misiune „Apollo 20” din 1976 neconsemnată vreodată în arhivele NASA, duc la nişte concluzii şi idei cel puţin surprinzătoare.
Şi anume că aşa cum pe Pământ naţiunile şi-au împărţit teritoriile conform unor proceduri militare şi diplomatice, tot aşa este foarte posibil ca şi pe Lună marile puteri militare şi economice ale lumii să fi făcut la fel. Deci posibilitatea de a-şi fi împărţit suprafaţa Lunii este destul de admisibilă.
Însă aici intervine şi factorul extraterestru. Pe astrul lunar existau două tabere care se aflau poziţionate la distanţe destul de semnificative una faţă de cealaltă. Prima era cea a reptilienilor draconieni, ale căror baze se aflau camuflate sub scoarţa selenară la sute de metri adâncime.
Între timp se pare că în urma unor evenimente cosmice draconienii au fost forţaţi să părăsească aceste baze. A doua este alcătuită din grupuri ale Confederaţiei Galactice care şi-au amplasat o mare bază, tot camuflată, pe partea nevăzută a Lunii.
Cel puţin aceste informaţii nu sunt doar ale mediumilor din multe zone ale lumii, ci şi ale celor de la NASA care vreme de 60 de ani au ţinut totul superclasificat pentru ca opinia publică să nu afle despre o asemenea realitate.
Este destul de uşor de înţeles că după Al Doilea Război Mondial naziştii au stabilit contacte cu reptilienii şi Micii Cenuşii de pe Lună pentru a-şi îmbunătăţi tehnologia, în timp ce americanii au stabilit şi ei două tipuri de contacte, unul cu Confederaţia şi unul cu reptilienii.
În acest fel dominaţia doctrinei naziste şi-a putut face loc în teoriile politice ale ultimilor trei peşedinţi americani şi atunci înţelegem că influenţa cea rea vine şi de la gruparea de draconieni de pe Lună. În ceea ce-i priveşte pe ruşi, aceştia au stat de-o parte şi au analizat minuţios totul.
Totuşi fiind un satelit cu o mărime considerabilă, cam aproape un sfert din mărimea Pământului, Luna deja constituie teren de confruntare. Documentele existente în arhivele secrete ruseşti şi americane, oferite sau sustrase de agenţi care apoi s-au retras din acele funcţii, confirmă exodul grupării naziste oculte către Antarctica, şi de acolo, după atacul englezilor din 1945 şi de mai târziu, pe Lună cu ajutorul tehnologiei primite de la draconieni.
Asemenea informaţii sunt cât se poate de logice, căci ce altceva decât urmărirea naziştilor i-ar fi preocupat pe americani, care au planificat zborurile spre Lună? Americanii au pompat miliarde de dolari în programele spaţiale, dar nu pentru a cerceta Luna la faţa locului, deoarece să recunoaştem, tehnologia folosită de NASA oficial în zborurile misiunilor „Apollo” era primitivă.
Astfel că americanii au demarat programul „Apollo” nu din interes ştiinţific, ci doar din dorinţa şi convingerea de a-i depăşi pe nazişti, pentru că la Washington se cunoştea faptul că naziştii se instalaseră pe Lună şi reprezentau un pericol. Şi în plus au folosit paravanul misiunilor „Apollo” pentru dezvoltarea de programe spaţiale secrete de trimitere pe Lună şi pe Marte echipaje pentru a stabili acolo naze permanente.
Este binecunoscută fraza lui Armstrong: „…aş vrea să ştiu cine naiba a aterizat înaintea noastră aici?” Deci mai repede am accepta că acele OZN-uri nu erau ale extratereştrilor ci foarte posibil ale naziştilor sau ale ambelor grupări.
Aici remarcăm clar că astronauţii de pe „Apollo” în misiunile ulterioare nu fuseseră puşi la curent cu ce se afla pe astrul selenar, deşi au existat voci şi curente de opinie referitoare la faptul că atunci în 1967 nu a fost nicio aterizare a americanilor pe Lună.
Astfel de realităţi nu sunt iluzii sau fabulaţii, dacă luăm în considerare că încă din 1890 Tesla experimenta energia liberă, şi putem presupune că spionajul german, care era foarte eficient în vremea celui de-al Doilea Război Mondial, ar fi pus mâna pe o parte a cercetărilor lui Tesla, folosindu-le pentru amplasarea pe Lună a unei baze supersecrete, unde au construit nestingheriţi arme, nave şi baze sublunare alimentate cu energie inepuizabilă.
Acum, în anul 2016, la câteva decenii distanţă de acele evenimente de atunci, ne-am putea închipui că la adăpostul scoarţei lunare, naziştii au făcut progrese mari şi că este foarte posibil ca scorpiile cu coadă de fier pomenite în Apocalipsa lui Ioan să fie acele nave naziste care ar pregăti o invazie asupra omenirii?
Dacă în 1945 naziştii au fugit de pe Pământ, pierzând războiul, oare plănuiesc datorită doctrinei lor întunecate un atac asupra omenirii lansat de pe Lună? Sau stau ascunşi sub calota de gheaţă de la Polul Sud? Şi dacă ar fi ajutaţi de reptilienii draconieni, şi având schiţele lui Tesla despre energia liberă, oare dacă s-ar întâmpla aşa omenirea ce soartă ar avea…?
Un lucru este cert! Dacă americanii şi-au oprit misiunile spaţiale către Lună, preferând navetele spaţiale pe orbita Pământului, este clar că acolo sus, pe Lună, naziştii au câştigat confruntarea… şi pe măsură ce trec anii… oare ce urmează… ? “[1]
SURSE
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.