CIA, MK-ULTRA și controlul minții: În 1973, CIA a distrus intenţionat cea mai mare parte a dosarelor MK-ULTRA referitoare la cercetarea şi testele asupra comportamentului uman

„În 1994, a fost publicat un raport referitor la programul MK-ULTRA, care conţinea următoarea informaţie:

,,În anii ’1950 şi ’1960, CIA s-a angajat într-un program vast de experimente pe oameni, utilizând droguri, metode psihologice şi altele, în căutarea unor tehnici de control al comportamentului uman care să fie întrebuinţate în contraspionaj şi acţiuni acoperite.

În 1973, CIA a distrus intenţionat cea mai mare parte a dosarelor MK-ULTRA referitoare la cercetarea şi testele asupra comportamentului uman. În 1977, agenţia a dat în vileag fişiere suplimentare ale MK-ULTRA din dosarele de buget şi fiscale care nu erau înregistrate sub numele MK-ULTRA. Aceste documente au expus peste 150 de subproiecte pe care CIA le-a finanţat în acest domeniu, însă nu s-a descoperit la acea vreme nici o dovadă cu privire la folosirea radiaţiei.

CIA a investigat folosirea şi efectul microundelor asupra fiinţelor umane, ca răspuns la o practică sovietică de bombardare cu microunde a ambasadei americane. Agenţia a stabilit că acest lucru era în afara sferei de competenţă a Comitetului Consultativ. (…)

Comitetul Bisericii a descoperit unele documente, însă a remarcat, de asemenea, că, la acea vreme, practica MK-ULTRA era ‘de a nu păstra nici o consemnare a planificării şi aprobării programelor de testare’. (…) Însuşi programul MK-ULTRA a fost lichidat din punct de vedere tehnic în 1964, dar o parte din activitatea sa a fost transferată Biroului de Cercetare şi Dezvoltare din cadrul DS&T sub numele MK-SEARCH şi continuată în anii ’1970.

CIA a colaborat strâns cu Armata în realizarea experimentelor cu LSD[8]. Această legătură cu Armata este semnificativă, pentru că MK-ULTRA a început în acelaşi timp în care ministrul Apărării Wilson a emis directiva sa din 1953 către serviciile militare, cu privire la recomandările etice pentru experimentele umane.

Pe tot parcursul MK-ULTRA, CIA a sponsorizat numeroase experimente pe oameni aflaţi în necunoştinţă de cauză. După moartea unui astfel de om – în 1953, lui Frank Olson, om de ştiinţă din cadrul armatei, i s-a administrat LSD şi după o săptămână s-a sinucis –, o investigaţie internă a CIA a avertizat cu privire la pericolele unor asemenea experimente.

CIA a persistat în această practică cel puţin încă 10 ani. După ce raportul din 1963 al inspectorului general a recomandat încheierea testelor pe persoane aflate în necunoştinţă de cauză, directorul adjunct pentru proiecte, Richard Helms (care a devenit mai târziu directorul CIA) a continuat să susţină testarea mascată pe motiv că ‘randamentul operaţional real de a utiliza droguri este diminuat, din cauza lipsei de testare realistă.

Pe măsură ce dobândim din ce în ce mai multe cunoştinţe, noi suntem mai puţin capabili să ţinem pasul cu progresele sovieticilor în acest domeniu’. (…) Helms a socotit că testele pe persoanele aflate în necunoştinţă de cauză au fost întrerupte din pricina riscului mare de a pune CIA într-o situaţie jenantă, ca şi din cauza ‘problemei morale’. El remarca că nu a fost inventată nici o situaţie acoperită mai bună decât cea care a fost folosită până atunci şi că ‘nu avem nici un răspuns la problema morală’”[9].

Ei au avut răspunsuri la problemele morale legate de experimentele pe oameni, însă au ales să le ignore, să distrugă însemnările, să ascundă adevărul şi să-şi continue eforturile. Nimic nu s-a schimbat, deoarece fiecare organizaţie implicată, uzitând de legile securităţii naţionale, evită să facă dezvăluiri şi să-şi asume responsabilitatea.

Documentele care au fost distruse conţineau dovezile necesare pentru a-i trimite, poate, pe unii dintre participanţi la închisoare pentru modificarea comportamentală a societăţii. Încă o dată, nu a existat nici o responsabilitate faţă de şi nici o recunoaştere a drepturilor persoanelor care au fost prejudiciaţi prin aceste experimente.”[1][2]

SURSE

1. https://flux.md/stiri/controlul-mintii
2. https://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/iunie/133-arhiva-revistei/cuprins/224-dogma-sau-doctrina-nr-21
3. Foto: Internet

Donații