Războaiele minţii

“Un articol militar rusesc a oferit un punct de vedere întrucâtva diferit asupra problemei, declarând că ,,omenirea este la un pas de un război psihotronic”, având drept punct central mintea şi trupul[22]. Aceste arme ,,psihotronice” ţintesc să controleze sau să altereze mintea umană ca centru al gândirii şi comportamentului, sau să atace diferite sisteme senzoriale şi de prelucrare a informaţiilor ale organismului uman. În ambele cazuri, scopul este de a zăpăci sau distruge semnalele care menţin în mod normal organismul în echilibru.

Potrivit unei directive a Departamentului Apărării al SUA (S-3600.1, 9 decembrie 1996), ,,războiul informaţional” este definit ca ,,o operaţiune informaţională realizată pe timp de criză sau conflict pentru a obţine sau susţine obiective specifice asupra unuia sau mai multor adversari specifici”.

În aceeaşi directivă, o ,,operaţiune informaţională” este definită ca ,,acţiuni întreprinse pentru a afecta informaţia şi sistemele informaţionale ale adversarului”. Aceste ,,sisteme informaţionale” stau la baza efortului de modernizare ale forţelor armate americane şi sunt reprezentate de hardware (calculatoare), software (programe de calculator), posibilităţi de comunicaţii şi personal extrem de bine instruit.

În această luptă pentru dominaţie, războiul informaţional a avut tendinţa de a ignora rolul trupului uman ca procesor de informaţie sau date, mai puţin în acele cazuri în care logica sau gândirea raţională a unei persoane poate fi tulburată prin dezinformare sau înşelătorie …

Cu toate acestea, trupul poate fi nu numai înşelat, manipulat sau dezinformat, ci şi decuplat sau distrus – ca orice alt sistem de prelucrare de date. ,,Datele” pe care trupul le primeşte din surse externe, precum undele electromagnetice, vortex sau acustice, sau pe care le creează prin propriii stimuli electrici sau chimici, pot fi manipulate sau modificate exact aşa cum pot fi schimbate datele (informaţia) din orice calculator. Dacă ţinta finală a războiului informaţional este procesul dependent de informaţie, ,,fie el uman sau automat”, atunci definiţia implică faptul că prelucrarea de către om a semnalelor interne şi externe poate fi considerată în mod limpede o latură a războiului informaţional[23].

Pe o scară mult mai mare, utilizarea controlului minţii a fost analizată încă din 1969 de un fost consilier ştiinţific al preşedintelui Johnson.

,,Gordon J.F. Macdonald, un geofizician specializat în probleme de război, a scris că mişcările ritmice induse artificial, sincronizate cu precizie ‘ar putea conduce la un model de oscilaţii care să producă niveluri de putere relativ mari asupra anumitor regiuni ale pământului … În acest fel, s-ar putea dezvolta un sistem care ar vătăma grav activitatea creierului la nivel de populaţii foarte mari din regiunile alese pe o perioadă lungă de timp’”[24].

Această posibilitate există astăzi prin folosirea sistemelor care pot stimula ionosfera pentru a întoarce un semnal pulsator (modulat) care, la frecvenţa potrivită, poate covârşi funcţiile normale ale creierului. Prin dominarea pulsaţiilor naturale ale creierului, sunt declanşate reacţii chimice care alterează starea emoţională a populaţiilor ţintite.

“[1][2]

SURSE

1. https://flux.md/stiri/controlul-mintii
2. https://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/iunie/133-arhiva-revistei/cuprins/224-dogma-sau-doctrina-nr-21
3. Foto: Internet