Războiul informaţional a intrat într-o nouă etapă în anii 1930, când Fundaţia Rockefeller a lansat „proiectele de război psihologic” pentru modelarea opiniei publice

„Factorul crucial care permite controlul mass-media şi folosirea ei drept instrument de propagandă este dreptul de proprietate tip monopol. Un procent de 98% din cele 1700 de ziare cotidiene din SUA sunt deţinute de mai puţin de 15 corporaţii, iar Time Inc. are aproximativ 40% din încasări. Cele trei mari reţele de televiziune: ABC, CBS şi NBC încă deţin majoritatea audienţei.

Acţiunea monopolului este consolidată prin mijloace de control adiţionale şi sisteme de siguranţă. Acestea includ apartenenţa şefilor şi editorilor mass-media la grupuri precum Consiliul de Relaţii Externe, Skull & Bones, Comisia Trilaterală şi Grupul Bilderberg.

Mulţi din membrii acestor organizaţii fac parte din alte grupări elitiste înrudite, acestea fiind sociale, politice sau de afaceri, asigurând astfel desfăşurarea unor acţiuni coerente a conducătorilor din umbră. Calitatea de membru în una sau mai multe din aceste organizaţii este practic necesară pentru a putea accede la cele mai înalte nivele ale succesului în Occident.

Ne vine astfel în minte declaraţia fostului director al CIA William Colby, deşi la momentul respectiv el vorbea despre comunitatea agenţiilor secrete americane:

„Din punct de vedere social, cât şi profesional acestea sunt grupate, formând o fraternitate pecetluită. Membrii lor mănâncă împreună la restaurantele lor favorite, dau petreceri la care sunt aproape doar ei invitaţi, familiile lor sunt înrudite, astfel încât nu trebuie să fie tot timpul cu garda sus. În acest mod se separă din ce în ce mai mult de lumea obişnuită formându-şi astfel o viziune mai degrabă distorsionată asupra acestei lumi. Viaţa dublă pe care o trăiesc devine norma de referinţă pentru ei, aceştia ajungând să privească de sus spre viaţa restului cetăţenilor.”

Scriitorul G.William Domhoff afirmă următoarele în cartea sa, „The higher Circles” („Cercurile Înalte”):

„Elita puterii a creat şi dezvoltat domeniul extraordinar al relaţiilor publice la o scară impresionantă. Unii dintre primii practicanţi ai acestei arte au ajutat la îmbunătăţirea imaginii industriaşilor şi bancherilor lipsiţi de scrupule, alţii s-au specializat în modelarea imaginii companiilor şi mentalităţii relativ la acestea. Din punct de vedere funcţional, departamentele de relaţii cu publicul a marilor companii, în cooperare cu firmele gigant specializate în relaţii cu publicul (care deservesc corporaţiile), au devenit un sistem de avertizare imediat al claselor superioare, alertându-se şi contracarând cea mai mică remarcă sau publicaţie care li se pare suspectă. Graţie lor, opinia publică este foarte bine monitorizată, evident cu ajutorul experţilor şi oamenilor de ştiinţă din domeniul social din universităţile finanţate de către marile corporaţii şi fundaţii. Opiniile care ies din tipare, odată detectate, sunt contracarate dur de un baraj de materiale scrise şi declaraţii publice…”

Infiltrarea mass-mediei de către agenţiile secrete a început concomitent cu formarea trusturilor de presă americane în cea de-a doua jumătate a secolului. Una dintre primele operaţiuni de control încununate de succes ale mijloacelor media a fost lansată în 1919 odată cu crearea RCA (Societatea Americană de Radio) de către Westinghouse, Morgan Guaranty and Trust, General Electric şi United Fruit Company.

În 1929, David Sarnoff, un colaborator apropiat al Institutului Tavistock, a fost numit la conducerea RCA. La scurt timp după aceea, serviciile secrete britanice au demarat operaţiunea „Camera Neagră” în clădirea RCA din New York, sub comanda lui Sir William Stephenson (nume de cod: „Neînfricatul”) şi a generalului Marlborough Churchill, rudă cu Winston Churchill. Generalul Churchill avea să fie cooptat ulterior la fondarea Organizaţiei Macy, care va fi folosită drept sponsor pentru operaţiunile CIA de control al minţii MKULTRA. Toate cele trei televiziuni majore americane sunt ramuri ale RCA.

Războiul informaţional a intrat într-o nouă etapă în anii 1930, când Fundaţia Rockefeller a lansat „proiectele de război psihologic” pentru modelarea opiniei publice. Conform lui Christopher Simpson, autor al cărţii „Science of Coercion” („Ştiinţa constrângerii”):

„Ei erau un cerc remarcabil de unit, format din bărbaţi şi femei care împărtăşeau anumite concepţii importante privitoare la cercetarea comunicării prin mass-media. Aceştia considerau mass-media drept un instrument pentru managementul social, o armă ce poate fi utilizată în cadrul conflictului social; abordarea lor considerând că datele cantitative, în special rezultatele experimentelor şi anchetelor, sondajele de opinie şi analiza cantitativă de conţinut sunt mijloace ce relevă ceea ce este comunicarea, servind apoi aplicării acesteia în cadrul managementului social”.”

Sursa: https://yogaesoteric.net/controlul-maselor-ingineria-constiintei-umane/

Foto: Internet

Donații