Cheia călătoriilor temporale se regăseşte în capacitatea fiinţei de a rezona cu o frecvenţă stabilă a timpului

Distribuie!

„Cheia călătoriilor temporale se regăseşte în capacitatea fiinţei de a rezona cu o frecvenţă stabilă a timpului. Aceasta este însă în strânsă legătură cu percepţia energiei timpului. Frecvenţele înalte de vibraţie a energiilor din fiinţa noastră ne permit perceperea timpului ca un flux continuu de „momente prezente“.

Cuanta de energie devine astfel o cuantă de timp. Fizica cuantică este cea care a pus în evidenţă intercorelarea profundă care există între ştiinţă şi spiritualitate. Cele mai multe descrieri ale proceselor care apar în interiorul materiei studiate prin metodele fizicii cuantice se apropie simţitor de conceptele descoperite în scrierile tradiţionale yoghine.

Yoghinii nu aveau aparatele şi dispozitivele actuale; însă nici nu le erau necesare, deoarece ei aveau o altă metodă de studiu – meditaţia yoghină profundă. De altfel, cele mai mici unităţi de măsură a timpului au fost găsite în scrierile vedice, însă necesitatea lor în acele vremuri nu a fost înţeleasă până în prezent. După cercetări îndelungate, fizicienii au constatat că anumite particule subatomice aveau o durată de viaţă măsurabilă cu acele unităţi.

La fel ca în antichitate, şi maeştrii yoghini actuali vorbesc despre timp şi spaţiu în termeni care par extraşi dintr-o carte de fizică: „Dacă vorbim despre experienţa uluitoare a energiilor spaţiului şi timpului în meditaţie, intrăm deja într-o dimensiune total diferită… şi din nou remarcăm că aceasta nu rămâne statică, ci devine un continuum beatific, viu, în care energiile timpului şi ale spaţiului sunt armonios integrate”, spune yoghinul Lama Govinda.

„Spaţiul-timp este un concept cu o valabilitate limitată… Nu există spaţiu, timp, nu există înainte, nu există după. Întrebarea „Ce se va întâmpla în viitor?”este lipsită de înţeles. Aceste considerente relevă faptul că respectivele concepte de spaţiu-timp nu sunt primare, ci secundare în structura teoriei fizicii.” – fizicianul J.A. Wheeler

Cele două relatări par să se completeze şi să se dinamizeze una pe alta. Aşa ar putea arăta o discuţie între un cercetător contemporan, cunoscător al celor mai îndrăzneţe teorii ale fizicii, şi un yoghin autentic care a trăit experienţa de non-timp sau dincolo de timp.

În fond, orice călătorie în timp este un mic salt prin non-timp. Starea de non-timp este podul care face trecerea între două momente de timp care în mod normal nu sunt legate unul de altul. Este ca şi cum am vrea să trecem un râu de pe un mal pe celălalt, dar trebuie să urcăm întâi podul pentru a ne afla undeva între cele două maluri.

Experienţa mistică se produce în momentul în care yoghinul se menţine într-o stare perfectă de meditaţie între „cele două maluri”. Atunci el este conştient de trecerea timpului, dar o vede doar ca pe o modificare permanentă a faţetelor aceluiaşi adevăr.”

Sursa: https://yogaesoteric.net/ultima-frontiera-calatoria-in-timp-este-un-salt-in-non-timp/

Foto: Internet

Citiți și...

SUA, URSS și spionajul paranormal

Resurse gigantice de oxigen descoperite la mare adâncime în mantaua terestră

Sincronicitatea nu poate fi explicată de fizica clasică

Cum să îți controlezi visele

Folosirea hipnozei pentru a controla mintea

Iată structura unei nave extraterestre cu reactor antimaterie, conform omului de ştiinţă Bob Lazar

Un element emite o frecvenţă proprie, un corp emite frecvenţele elementelor din care este format, dar emite şi frecvenţe ce reprezintă combinaţiile acestor elemente, vectorul general al acestora fiind chiar vibraţia întregului

Navele extraterestre sunt construite prin asamblarea şi manevrarea matricei energetice astrale pentru a construi tiparul navei la acel nivel subtil, care apoi apare ca o formă perfect modelată în molecule fizice materiale. Este vorba despre o ultra-nano-tehnologie, care face ca nava să se poată manifesta atât în plan fizic, cât şi în dimensiunile paralele eterică şi astrală