Un element emite o frecvenţă proprie, un corp emite frecvenţele elementelor din care este format, dar emite şi frecvenţe ce reprezintă combinaţiile acestor elemente, vectorul general al acestora fiind chiar vibraţia întregului

„Spaţiile în care se desfăşoară activităţi ce folosesc substanţe radioactive sunt dotate cu aparate speciale pentru detectarea nivelului radiaţiilor scăpate de sub control, în scopul de a le izola, protejând astfel personalul care îşi desfăşoară activitatea în acel loc. Nu numai substanţele radioactive emit radiaţii.

Orice element chimic, orice corp emite radiaţii, însă acestea nu pot fi determinate prin investigaţiile întreprinse de oamenii de ştiinţă, din cauza inexistenţei aparaturii specializate în acest scop.

Vibraţia întregului

Un element emite o frecvenţă proprie, un corp emite frecvenţele elementelor din care este format, dar emite şi frecvenţe ce reprezintă combinaţiile acestor elemente, vectorul general al acestora fiind chiar vibraţia întregului.

Radiestezistul, fiind o persoană cu calităţi extrasenzoriale, poate pune în evidenţă existenţa acestor frecvenţe. Din acest punct de vedere el are stocate inconştient, în memoria sa legată de Memoria Universului despre care am mai scris, toate frecvenţele specifice a tot ce există în jurul său. Când caută să descopere un anumit element, el caută de fapt să intre în rezonanţă cu frecvenţa acelui element, comportându-se ca un selector de canale de radio sau televiziune.

Posturile vor putea fi recepţionate în momentul în care aparatul respectiv este acordat pe frecvenţa pe care s-a făcut emisia, intrând astfel în rezonanţă cu ele. Tot aşa radiestezistul când identifică existenţa elementului căutat, bagheta, pendulul sau ansa pe care o foloseşte ca indicator radiestezic confirmă printr-o anumită mişcare găsirea elementului.

Între cele două războaie mondiale, un medic chimist şi un matematician au reluat nişte cercetări mai vechi privind clasificarea radiestezică a diferitelor substanţe. Astfel, ei au testat mai multe elemente chimice. Folosind o baghetă bifurcată din sârmă de oţel cu o lungime de 60 centimetri şi grosime de 2 milimetri, au măsurat unghiul de rotaţie a mai multor elemente.

Fără o explicaţie ştiinţifică au determinat că bagheta se roteşte cu 40-50 grade la carbon, cu 120-140 grade la azot, cu 230-250 grade la cupru, cu 320-340 grade la arsenic, cu 400-420 grade la magneziu, cu 440-460 grade la fosfor, cu 600-620 grade la cesiu. Toate acestea reprezintă traducerea în mişcare de rotaţie a indicatorului radiestezic a frecvenţelor specifice radiaţiilor proprii ale elementelor.

În practica radiestezică, indicatorul nu redă numărul de grade specific unui element, ci, prin algoritmul pe care îl aplică radiestezistul, se determină numai existenţa sau inexistenţa acelui element, poziţia acestuia în spaţiu sau alte informaţii legate de acesta. De exemplu, la descoperirea apelor subterane, a izvoarelor, a apelor minerale, se determină adâncimea, debitul, presiunea, calitatea acestora pentru consum etc.

Se pot conştientiza zonele benefice sau malefice care au influenţe asupra entităţilor vii, stabilindu-se astfel locul şi poziţia optimă a construcţiilor. Se pot identifica locuri în care au fost ascunse cadavre, iar în cazul celor pentru care există „o probă”, se poate face chiar identificarea acestora. Pot fi găsite obiecte pierdute sau localizate persoane.

Se pot identifica defectele din diverse aparate, sisteme sau materiale prelucrate sau nu, pierderile de apă, gaze, energie termică, electricitate, fiind indicate locurile acestor pierderi sau întreruperi. Pot fi sprijinite cercetările agricole, studiindu-se radiestezic solurile, fertilitatea lor, îngrăşămintele, plantele, seminţele.”

Sursa: Romulus Popescu – https://jurnalul.ro/paranormal/radiatiile-scot-la-iveala-misterele-508882.html

Foto: Internet