Programul spațial nazist și centrele de cercetare de la Peenemünde și Nordhausen: dezvoltarea unor aparate cu propulsie, de la celebrele rachete V2, la avioanele de vânătoare cu reacție și construirea unor farfurii zburătoare

“Au avut naziștii un program spatial? Erau capabili savanții lui Hitler să ducă o misiune pe Lună? Au pus mâna naziștii pe o tehnologie extraterestră pe care, prin inginerie reversibilă, au încercat să o transforme în rachete și nave spațiale? Întrebări la care, pe măsură ce trec anii, avem tot mai multe răspunsuri. Vă prezentăm 8 tehnologii germane care au uimit aliații și care au stat la baza programelor spațiale ale URSS-ului și SUA.

Început încă din anii 1942-1943, programul spațial nazist a presupus dezvoltarea unor aparate cu propulsie, de la celebrele rachete V2, la avioanele de vânătoare cu reacție și construirea unor farfurii zburătoare.

Dezvoltate în centrele de cercetare de la Peenemünde și Nordhausen, aceste tehnologii erau gândite să îi ajute pe naziști să bombardeze orașele americane, având ca scop final câștigarea războiului.

Cei mai importanți membri ai programului spatial nazist au fost transferați în secret după război în Uniunea Sovietică și în Statele Unite (Operation Paperclip). Iar efectele s-au văzut imediat. Fostele rachete V-1 și V-2 au devenit baza de la care au fost dezvoltate prima rachetă balistică și primul obiect construit de om care a efectuat un zbor suborbital.

O zonă de testări la Peenemünde

Oficial, programul spațial nazist nu a existat niciodată, dar există o relatare despre o presupusă arestare a lui Wernher von Braun într-o închisoare SS pentru utilizarea unei facilități de la Peenemünde pentru planificarea unui zbor spațial în loc să dezvolte armament. Toate documentele și planurile găsite demonstrează existența unui asemenea program, inclusiv dovezi fizice, precum o zonă de unde puteau decola și ateriza navete antigravitaționale.

La Peenemünde, „Centrul de Cercetări al Armatei”, în anul 1937 erau peste 80 de cercetători printre care Walther Dörnberger, Georg von Tiesenhausen și Wernher von Braun. Oamenii de știință național-socialiști, care au lucrat la acest proiect, erau cunoscuți sub numele de, ”Peenemünders”.

Aici a fost cea mai mare fabrică pentru producerea de oxigen lichid și un tunel aerodinamic extrem de modern putându-se simula viteze de până la 10 Mach.

Întreaga insulă a fost capturată de Aliați pe 5 mai 1945. Pentru a proteja documentația existentă, 14 tone de documente au fost ascunse în minele din munți, care va fi predată mai târziu, serviciilor secrete americane.

După război, portul a fost bază navală sovietică până în anul 1952, an în care a fost retrocedat forțelor armate ale Germaniei de Est. La început, facilitățile portuare au fost utilizate de Paza de Coastă est-germană, altele noi fiind construite ulterior; la data de 1 Decembrie 1956, aici a fost stabilit cartierul general al Pazei de Coastă a Germaniei de Est.

În anul 1992, în Peenemünde a fost deschis un muzeu al istoriei tehnicii naziste din cea de-a doua conflagrație mondială, chiar în fosta cameră de control a vechiului buncăr militar industrial, iar printre exponate se găsesc și celebrele rachete V-1 și V-2. Instalația de gaz pentru producerea de oxigen lichid se află încă în ruine, la intrarea în localitate.”

Sursa: https://gadgetreport.ro/programul-spatial-nazist-8-tehnologii-germane-care-au-uimit-aliatii

Foto: Internet