Practicarea regulată a meditaţiei contribuie la activarea capacităţilor naturale ale organismului şi încetineşte procesul de îmbătrânire

„Stresul reduce, de asemenea, vieţile noastre. Când ne confruntăm cu o situaţie de stres, organismul nostru produce cortizol şi adrenalină. Un stres de durată sau cronic expune organismul la o acţiune prelungită a acestor hormoni. În timp, are loc deteriorarea ţesuturilor structurale ale corpului, inclusiv a musculaturii, oaselor, pielii şi creierul, ce duce la o îmbătrânire accelerată a organismului. Se crede ca stresul, de asemenea, contribuie la scurtarea telomerilor, segmentele de capăt ale ADN, ceea ce reduce numărul de diviziuni celulare, şi, prin urmare, diminuează speranţa de viaţă.

În mod contrat cortizolului, secreţia dehidroepiandrosteronului (hormonul suprarenalelor), are efect de blocare a hormonilor de stres. Odată ce înaintăm în vârstă, producerea acestui hormon se reduce. Un nivel scăzut de dehidroepiandrosteron corespunde unui proces de îmbătrânire şi bolilor.

Un alt combatant al stresului este melatonina (hormonul somnului).Cercetările moderne au demonstrat că melatonina este un antioxidant puternic, dar nivelul acesteia scade odată cu înaintarea în vârstă. Experimentele pe animalele de laborator au demonstrat că un nivel sporit de dehidroepiandrosteron şi melatonină corespunde unei speranţe de viaţă mai mari.

Practicarea regulată a meditaţiei contribuie la activarea capacităţilor naturale ale organismului şi încetineşte procesul de îmbătrânire. Conform cercetărilor doctorului în ştiinţe medicale, directorul Institutului Internaţional pentru longevitate, Vincent Giampapa, odată cu practicarea meditaţiei, în organism au loc modificări biochimice serioase: nivelul cortizolului scade în medie cu 46%, nivelul dehidroepiandrosteronului creşte în medie cu 43,77%, iar nivelul melatoninei creşte în medie cu 97%.”[1]

SURSE

1. http://epochtimes-romania.com/news/cateva-motive-pentru-practicarea-meditatiei–147661
2. Foto: Internet