Blog

Atacul asupra satului Deir Yassin a reprezentat o actiune combinata a doua grupari teroriste. Primul grup – Irgun – era comandat de viitorul prim-ministru israelian, Menahem Begin. Al doilea grup – Stern – era comandat de un alt viitor prim-ministru, Yitzhak Shamir.

In 1980, datorita tratativelor incununate cu succes de la Camp David(1978), fostul terorist, comandant, al Irgun – Menahem Begin – a primit Premiul Nobel pentru Pace. Trupele de asalt au patruns prin surprindere in sat si au atacat casa cu casa lichidand toata populatia satului. In 1983, cand Begin s-a retras din functie, prim-ministru a devenit fostul comandant al Stern, Yitzhak Shamir, pana la acea data, ministrul de Externe in Cabinetul Menahem Begin.

Vezi si Masacrul de la Batak
David Yallop in „To the End of the Earth: the Hunt for the Jackal”, afirma ca „Istoria este scrisa, intotdeauna, de invingatori”.

Documentele ONU prevedeau o impartire echitabila a teritoriului Palestinei britanice intre evrei si palestinieni. Milionul de palestinieni care, in 1948, a luat calea exilului au devenit un fel de „cetateni de mana a doua”, stationati in taberele de refugiati din tarile vecine. Existenta acestei populatii a fost negata nu numai de Golda Meir – care a declarat ca acest milion de palestinieni din taberele de refugiati „pur si simplu, nu exista”, dar si de lideri arabi, pe care prezenta refugiatilor palestinieni pe teritoriul tarii lor mai mult ii incurca (si ii costa).

Vezi si Masacrul de la Siculeni
Dupa macel, evreii au facut intentionat publicitate evenimentului, pentru a-i determina pe oameni sa fuga in panica din casele si de la muncile lor, unde nu li s-a permis sa se intoarca nici pana acum. Fostul prim ministru al Israelului, Menachem Begin, se lauda cu importanta masacrului de la Deir Yassin in cartea sa „The Revolt: The Story of the Irgun”. In acel volum, Begin a scris ca fara „victoria” de la Deir Yassin n-ar fi putut exista un stat numit Israel. „Haganah a executat atacuri victorioase pe alte fronturi (…). Cuprinsi de groaza, arabii fugeau, strigand: ‘Deir Yassin’!”[1]