Fabrica de diamante sintetice a României
Romania a avut pana la mijlocul anilor ‘2000 singura fabrica de diamante sintetice din Europa de Sud-Est. A fost infiintata in 1974, de Nicolae Ceausescu care a „importat” tehnologie din tarile mai dezvoltate cu ajutorul spionilor romani. Acestia au obtinut informatii in special din Suedia si Germania.
Construita pe bulevardul Timisoara din Bucuresti, noua fabrica de diamante sintetice a fost denumita „RAMI Dacia”. Numele vine de la „Regia Autonoma a Ministerului de Interne”. La fel ca in majoritatea tarilor, productia de diamante sintetice a plecat dintr-o necesitate industriala. Canalul Dunare-Marea Neagra, Metroul din Bucuresti, santierele de constructii de locuinte si mai tarziu Casa Poporului solicitau scule dintre cele mai performante pentru taierea si slefuirea unor materiale dure.
De asemenea, diamantele sintetice erau folosite in activitatea de forare dupa petrol si gaze naturale. Cum importurile erau drastic controlate, solutia era ca aceste scule diamantate sa fie produse in tara. Tehnicieni si cadre universitare au primit astfel ordinul de a pune la punct in Romania o fabrica de diamante sintetice.
Calitate deosebita a produselor
Datorita calitatii diamantelor fabricate la Bucuresti, fabrica a ajuns sa fie o veritabila mana cereasca pentru regimul comunist in ceea ce priveste valuta care intra in tara. Primele cristale de diamant sintetic au fost obtinute in Romania in toamna anului 1974, iar productia la nivel industrial a inceput in anii 1977-1978.
Fabrica a ajuns pe locul trei in lume la calitatea pietrelor si pe patru la nivel cantitativ, spun fosti angajati care mergeau la targuri internationale. Cei trei producatori de diamante sintetice mai mari decat Rami Dacia erau canadienii de la General Electric, Element 6 din Africa de Sud si coreenii de la Il Jin.
Ulterior si alte tari din blocul comunist au demarat productia de diamante sintetice, niciuna insa nu a reusit sa obtina calitatea atinsa de fabrica romaneasca. Romania ar fi detinut o retea de contrabanda in Occident, iar dupa construirea fabricii de diamante sintetice, contrabandistii platiti de statul roman ar fi vandut la negru diamante sintetice in Europa Occidentala, sustine Ion Pacepa, cel mai important dezertor din sistemul comunist de informatii.
Ajuns in America, Pacepa a publicat in cartea sa „Orizonturi Rosii” o povestire despre visul lui Ceausescu de a avea propria fabrica de diamante. „Stele” – era eufemismul pe care sotii Ceausescu il foloseau cand vorbeau despre diamante. Amandoi erau fascinati de pietrele pretioase cu care puteau cumpara orice. Atat de fascinati, incat au dezvoltat o relatie de amicitie cu Jean Bedel Bokassa, dictator din Republica Centrafricana, doar pentru concesionarea unor mine de exploatare a diamantelor.
Sute de milioane de dolari pe an
Perioada de glorie a fabricii a fost in anii ’80, cand se produceau zece milioane de carate pe an. La jumatatea deceniului s-a atins apogeul productivitatii, douazeci de milioane carate, la o valoare nominala de 12 dolari/carat. Se obtineau astfel 240 de milioane de dolari pe an din exporturile oficiale.
Sursa: https://ziare.com/dacia/stiri-dacia/diamante-fabrica-ceausescu-faliment-1670160
Foto: Internet
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.