Cum operau de la distanță spionii paranormali ai SUA

„CIA A PRELUAT BAZA DE LA STANFORD

Însă primele astfel de experimente au fost realizate începând din anii 50, în Statele Unite, de către Robert Monroe, cel care a înfiinţat în 1970, la Aston, în Virginia, institutul Monroe. Unul dintre apropiaţii lui Monroe, Ingo Swann, a pus ulterior bazele unei colaborări cu CIA, mutându-se la Stanford.

Numele lui Harold Puthoff (stânga) şi Ingo Swann sunt strâns legate de proiectul CIA care spera să obţină informaţii importante de la spionii pregătiţi de cei doi.

Aici, Ingo Swann, despre care existau referinţe că ar deţine anumite puteri paranormale, a beneficiat de o primă finanţare din partea CIA pentru a pregăti o echipă de spioni. Devenit instructor, Swann a dezvoltat un sistem prin care cei pregătiţi de el ar fi urmat să dezvolte vederea la distanţă după numai doi ani de cursuri. Aşa cum scria şi Lynn Buchanan în cartea sa, „Al şaptelea simţ”, programul a fost în cele din urmă un succes. Novicii erau cuprinşi într-un program intens din care nu lipsea meditaţia transcedentală, combinată cu alte tehnici. La final, se spune că noii super spioni dezvoltau o capacitate, vederea la distanţă.

CUM OPERAU DE LA DISTANŢĂ SPIONII SUA

Aceştia operau numai după ce intrau într-o stare de transă, timp în care primeau pe o coală de hârtie coordonatele geografice ale locului pe care urmau să-l cerceteze. Numeroşi autori, printre care Buchanan, dar şi Robert Monroe susţineau că astfel, spionii reuşeau să vadă de la distanţe de mii de kilometri obiectivele inamicului sovietic, indiferent dacă acestea erau în apropiere de Kremlin sau în taigaua îngheţată a Siberiei, la sute de kilometri de orice zonă locuită.

Aşa ar fi fost descoperită o flotă de submarine sovietice, despre care serviciile americane nu ştiau absolut nimic, dar şi alte informaţii importante pe plan militar. Tot în urma unui astfel de experiment, americanii ar fi aflat că, din cele câteva mii de bombardiere cu care sovieticii ameninţau ţările NATO, mai multe sute ar fi fost în realitate simple avioane realizate din lemn şi învelite în staniol, reuşind astfel să păcălească mijloacele de teledecţie prin satelit ale SUA.

Între 1995 şi 1996, o serie de documente americane au fost desecretizate. Oficial, Statele Unite au renunţat la aceste experimente, numai că, aşa cum se întâmplă în astfel de cazuri, există în continuare informaţii care ar dovedi contrariul.

RIVALII DIN URSS, CHINA ŞI COREEA DE NORD

Astfel de spioni, cu capacităţi paranormale, ar fi avut şi sovieticii, chinezii, indienii şi chiar regimul nord coreean. În cazul sovieticilor, de pregătirea acestor spioni de elită s-ar fi ocupat chiar unii şamani din Siberia, iar rezultatele lor ar fi fost cel puţin la fel de spectaculoase ca şi cele obţinute de rivalii lor din Statele Unite.

De la distanţe de mii de kilometri, din interiorul bazelor din zona Uralilor sau Siberia, spionii sovietici ar fi obţinut o serie de informaţii vitale despre inamic, echilibrând disputa de la distanţă din timpul Războiului Rece.”[1]

SURSE

1. https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cum-spionau-distanta-americanii-sovieticii-timpul-razboiului-rece-1_5c45ce03df52022f75d9a103/index.html
2. Foto: Internet