Glanda Pineală: Multe desene şi statuete străvechi înfăţişează diverse divinităţi ori figuri conducătoare – de la faraoni până la zeul Shiva ori zeul Diyonysos – purtând coifuri cu şerpi sau sceptre decorate cu conuri de brad, simbolistică interpretată în cheie modernă ca fiind marcă a vederii spirituale, adică a prezenţei celui de-al treilea ochi
“de Mădălina Firănescu
Conul de brad, de la babilonieni la… Vatican
Cel de-al treilea ochi – pe care omul l-ar fi pierdut, în cursul evoluţiei – este destul de întâlnit la reptile, în special la şerpi şi şopârle, fiind situat pe ceafă şi acoperit cu o piele semitransparentă. În baza acestei observaţii, cercetătorii au presupus că ochiul respectiv funcţionează şi pe întuneric, iar ulterior, s-a dovedit ştiinţific că este foarte sensibil chiar şi la câmpul magnetic. Se mai crede totodată că al treilea ochi percepe ultrasunetele şi infrasunetele, ajutând animalele să presimtă cataclismele naturale.
Interesant este faptul că multe desene şi statuete străvechi înfăţişează diverse divinităţi ori figuri conducătoare – de la faraoni până la zeul Shiva ori zeul Diyonysos- purtând coifuri cu şerpi sau sceptre decorate cu conuri de brad, simbolistică interpretată în cheie modernă ca fiind marcă a vederii spirituale, adică a prezenţei celui de-al treilea ochi. Sumerienii ne-au lăsat desene cu fiinţele Anunnaki (despre care mulţi cred că ar fi exponenţii unei civilizaţii extraterestre), care aveau în vârful coifurilor conul de brad.
Osiris, zeul egiptean al lumii subterane, ţine şi el în mână un toiag, reprezentarea şarpelui kundalini, energia primordială din interiorul uman, de regulă latentă, dar care, atunci când se trezeşte, urcă din osul sacru, de la baza coloanei vertebrale, spre glanda pineală, provocând starea de beatitudine şi deschizând calea cunoaşterii absolute. În Grecia antică şi mai târziu în mitologia romană, găsim şarpele încolăcit pe toiagul lui Asclepios, zeul medicinei.
La atzeci, reptila apare în iconografia reprezentându-l pe Quetzalcoatl, Şarpele cu pene. Cât despre conul de brad – echivalentul glandei pineale- acesta figurează în desenele cu zeul babilonian al Soarelui, Tammuz, ca şi în vârful lăncii zeităţii elene a vegetaţiei, extazului şi fertilităţii, Dionysos.
Nu în ultimul rând, merită menţionat că tot cu un con de brad e decorată şi cârja papală, cum şi în piaţa Vaticanului există o statuie uriaşă, în forma unui con de brad, lângă care se află un sarcofag deschis, ceea ce trimite cu gândul la dispariţia fizică şi tranziţia către viaţa spirituală.”[1]
SURSE
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.