Creierul este o minune a procesării informaţiilor. Ne-ar trebui un computer de trei ori mai mare decât suprafaţa României, pentru a putea cuprinde o cantitate de informaţii similară cu cea de care se ocupă creierul nostru

„Studii ştiinţifice recente arată cât de adaptabil este creierul uman în ceea ce priveşte procesarea informaţiilor. Undele cerebrale sunt specifice diferitelor stări psiho-mentale pe care le trăim. Ne putem controla la voinţă tipul de unde cerebrale predominant şi ne putem vindeca cu ajutorul armonizării undelor cerebrale.

Creierul este o minune a procesării informaţiilor. Ne-ar trebui un computer de trei ori mai mare decât suprafaţa României, pentru a putea cuprinde o cantitate de informaţii similară cu cea de care se ocupă creierul nostru. Şi nici acesta nu ar fi poate de ajuns întrucât funcţiile şi operaţiile din creier sunt mult mai complexe decât cele ale unui computer.

Informaţiile care provin de la simţuri sunt transmise către creier fiind codificate în formă electrică (impulsuri) sau chimică (prezenţa anumitor substanţe specifice şi concentraţia lor). Toate părţile creierului comunică una cu alta, iar aceasta se face prin intermediul unui ansamblu foarte vast de mici „staţii” electrice – neuronii.

Membrana lor prezintă pe faţa externă o încărcătură electrochimică pe care o eliberează, din nou şi din nou, sub forma a ceea ce se numeşte “potenţial de acţiune”. Acesta călătoreşte apoi de-a lungul prelungirilor neuronale numite axoni şi dendrite, până la alţi neuroni.

Celulele nervoase acţionează la unison pentru a genera gânduri şi mişcări, iar informaţia se răspândeşte prin reţele foarte fine, între diferitele părţi ale creierului şi spre organele de acţiune. Cum anume informaţia cuprinsă în gând este codificată în această sui generis „supă electrochimică”, rămâne încă un mister pentru oamenii de ştiinţă, care se limitează la o teorie mecanicistă asupra vieţii.

Activitatea însumată a neuronilor generează undele cerebrale – nişte pulsaţii electrice cu diferite frecvenţe. Acestea pot fi înregistrate de aparatul numit electroencefalograf, cu ajutorul unor electrozi plasaţi pe pielea capului. Un astfel de electrod poate citi activitatea a aproximativ 100.000 de neuroni.

Există 100 de miliarde de astfel de celule neuronale în creierul uman, iar fiecare poate forma de la o sută la sute de mii de conexiuni (sinapse) cu alte celule. Numărul de conexiuni care poate exista între toate celulele nervoase ale creierului este impresionant.

Sinapsele se dezvoltă pe tot parcursul vieţii, ca răspuns la stimulii veniţi din mediul exterior – contactul cu membrii familiei, cu alţi oameni, şcoala, educaţia, etc., dar şi ca răspuns la propriile intenţii şi motivaţii. Cu cât copilul şi apoi adultul se străduieşte să afle şi să înveţe mai multe lucruri, cu atât sunt stimulaţi un număr din ce în ce mai mare de neuroni şi, în consecinţă, numărul conexiunilor creşte.

“Avem de-a face cu o orchestră simfonică în care cei care cântă sunt stabili ca poziţie dar mobili ca funcţie, şi care pot urma dirijorul sau pot improviza singuri melodia”, spune W. Grey Walter despre activitatea cerebrală.”[1]

SURSE

1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=4953&lang=RO
2. Foto: Internet