Civilizația Atlantidei

„Informaţiile vehiculate în prezent despre aceste civilizaţii sunt învăluite în atât de multe teorii, legende şi speculaţii, încât este realmente dificil să decelezi ce anume mai poate fi considerat ca fiind un adevăr obiectiv. În cele ce urmează vom urmări să evidenţiem totuşi elementele cele mai pertinente, susţinute de atestările istorice.

Cele mai cunoscute consemnări istorice despre Atlantida sunt scrierile lui Platon, Critias și Timeu, datate în jurul anului 380 î.H. Există însă şi alţi istorici ai antichităţii care au făcut referiri la Atlantida, mult mai puţin consistente decât cele ale lui Platon şi tocmai de aceea mai puţin cunoscute.

Istoricul R. Cedric Leonard indică faptul că anticii Hellanicus şi Herodot au amintit de Atlantida chiar cu 100 de ani înaintea lui Platon. Sursa informațiilor lui Platon o reprezintă consemnările lui Solon, unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei antice (640-558 î.Hr.).

Solon, la rândul său, apelase la istoriografii greci și la arhivarii egipteni, ba chiar și la prelații zeiței egiptene Neith, făcându-și însemnări. Însemnările sale au rămas la Dropides, străbunicul lui Platon. Solon a aflat astfel că Atlantida era o „putere uriașă” de „o frumusețe ieșită din comun”, „venind dintr-o altă lume”, situată pe un mare teritoriu aflat în Oceanul Atlantic. Sistemul politic al Atlantidei era o monarhie ereditară, în care regii au devenit tirani de temut. Solon relatează că datorită unor conflicte interne teribile, acel teritoriu s-a scufundat complet.

Interesant este faptul că aceeași tematică o regăsim la unele popoare din Asia, din America de Sud și din Africa. Aşa cum arată istoricul R. Cedric Leonard, cu 4.000 de ani î.Hr., în „Cartea egipteană a morţilor” se afirmă că „Regele Toth guverna peste Insula din Vest, care a fost distrusă de ape şi i-a adus pe conducătorii supravieţuitori pe ţărmurile Egiptului”.

În Vishnu Purana, cu 2.000 de ani î.Hr. există referiri la „Atala, Insula Albă din Oceanul Vestic”. În Mahabharata, în cartea Karna Parva, prin anul 600 î.H., se menţionează că la capătul unui război care a durat zece ani „Atala şi toţi locuitorii ei s-au scufundat în Oceanul din Vest”. Este de asemenea semnificativ să constatăm că pe continentul american întâlnim multe locuri ale căror denumiri indică o foarte posibilă conexiune cu fosta civilizaţie din Atlantida.

Iată câteva dintre acestea: Atlán (în istmul Panama), Aztlán (în mitologia aztecă), Atitlan (în Guatemala), Mazatlan (în Sinaloa), Azatlan (în zona lacului Michigan), Aztalan (în statul Wisconsin), putând include aici și denumirea de „Oceanul Atlantic”, precum și numele orașului Atlanta, capitala statului Georgia.

Informaţii legate de Atlantida au fost obţinute şi pe o cale mai puțin obișnuită, cea a clarviziunii. Printre cele mai demne de luat în seamă informații de acest gen sunt cele oferite de Edgar Cayce, deoarece percepțiile acestui faimos medium s-au dovedit a fi uimitor de exacte în mii de alte cazuri care au putut fi verificate. Viziunile lui Edgar Cayce descriu Atlantida ca fiind o societate foarte avansată din punct de vedere tehnologic, care folosea aparate de zbor extrem de performante, energia laser, energia atomică, precum şi puterea generată de anumite cristale uriașe.

Cayce afirmă că fiecare cristal ar fi avut cel puțin 6 metri înălţime şi că aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, producând astfel un vortex de energii cosmice de mare putere. Însă, această energie uriașă a ajuns să fie folosită în scopuri războinice, ceea ce a dus în final la distrugerea şi scufundarea completă a continentului, aproximativ în jurul anului 10.500 î.Hr.

Un alt clarvăzător renumit, Rudolf Steiner, care a fost de asemenea unul dintre cei mai importanți exponenți ai ocultismului din secolele XIX-XX, afirma că cei mai evoluaţi dintre atlanți erau grupaţi sub conducerea unui mare preot şi erau supuşi unei educaţii spirituale cu totul speciale, care le permitea cunoaşterea deplină a tuturor misterelor şi înţelegerea puterilor divine. Acesta ar fi grupul din care, conform teoriei sale, au coborât primii preoţi-regi ai rasei arienilor.

În cartea sa, The Ancient Secret of the Flower of Life, iniţiatul Drunvalo Melchizedek afirmă că teritoriul Atlantidei s-a ridicat din ocean acum 60-70.000 de ani. În cadrul civilizaţiei foarte avansate care s-a dezvoltat de-a lungul a zeci de mii de ani, pe nivelul cel mai înalt de evoluţie spirituală s-au aflat aşa-numitele „Fiinţe Înălţate” sau „Maeştri Iluminaţi”. De la un anumit moment, în Atlantida ştiinţa a început însă să fie înţeleasă într-un mod greşit, iar aceasta a condus la o schismă faţă de legile spirituale care, în cele din urmă, a provocat un cataclism nemaipomenit.

Drunvalo Melchizedek spune că odată cu scufundarea Atlantidei s-a produs şi un teribil accident al „alunecării dimensiunilor realităţii” şi pătrunderea într-un fel de stranie falie temporală, între două cuante de timp, fenomen care produce şi în prezent puternice anomalii în zona pe care o numim „Triunghiul Bermudelor”.”[1]

SURSE

1. https://armoniacosmica.wordpress.com/2013/08/12/misterioasele-civilizatii-din-atlantida-lemuria-si-shambala
2. Foto: Internet