Alchimia – influența planetelor asupra ADN-ului

„Cu câţiva ani în urmă, Etienne Guille, specialist în biologie moleculară vegetală, profesor la Universitatea din Paris Sud Orsay, a descoperit cu uimire că ADN-ul nostru nu devine activ decât dacă este purtător al anumitor metale.

Savantul nu era deloc familiarizat cu reveriile esoterice, de aceea pentru el a fost un adevărat şoc faptul că aceste metale corespundeau întru totul cu definiţiile lor alchimice şi că toate se aflau într-o relaţie concretă cu tradiţia străveche care atribuie fiecărei planete câte un metal.

În plus, el a constatat că tocmai aceste metale erau cele care provocau variaţiile cele mai caracteristice şi foarte puternice ale moleculei de ADN. În acest articol ne propunem să explorăm lumea feerică a celor mai inteligente molecule ale noastre, pentru a dezvălui acest univers supranumit ADN.

Este semnificativ că metalele ce provoacă cele mai specifice variaţii ale conformaţiei moleculei de ADN sunt cele care au fost atribuite de către alchimişti luminariilor şi planetelor cunoscute la epoca respectivă.

După descoperirea mai recentă a ultimelor trei planete: Uranus, Neptun şi Pluto, acestora avea să li se atribuie următoarele metale: Zinc, Mangan şi Cobalt. Celelalte metale, care nu au fost atribuite planetelor, sunt şi ele capabile să provoace variaţii de conformaţie, dar sunt mai puţin tipice decât cele ale metalelor specificate de tradiţia alchimică şi ele pot fi chiar incluse într-una sau alta din aceste şapte categorii.

Spre exemplu s-a pus în evidenţă că Fierul şi Cuprul sunt legate prin funcţia respiraţiei şi prin inducţia procesului de înflorire la plante. Staniul şi Mercurul joacă roluri extrem de diferite în potenţialul hidric.

Polaritatea Argintului şi a Plumbului este dificil de pus în evidenţă în datele fiziologice dar, cu toate acestea, ea este perfect demonstrabilă în acţiunea lor terapeutică. Această corespondenţă nu semnifică faptul că Luna, spre exemplu, acţionează numai în anumite momente precise ale fazelor sale ascendente sau descendente asupra ionilor de argint legaţi de nucleul moleculei de ADN şi aflaţi într-o concentraţie extrem de slabă.

În realitate este perfect posibil ca variaţiile câmpului electromagnetic (subtil) al Lunii să aibă o acţiune mai eficace asupra ionilor de Argint decât asupra celor de Cupru sau de Cadmiu, care se pot şi ei fixa asupra nucleului ADN în aceleaşi locuri ca şi ionii de Argint, dar au o constantă de afinitate mai slabă.

Aceste secvenţe, prezente în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre, joacă prin însăşi natura şi locul lor un rol energetic specific semnelor zodiacului, un rol de mijloace active care, în funcţie de micro-mediul înconjurător, pot lua cutare sau cutare conformaţie în spaţiu.

Metalele respective (TRADIŢIONALE) joacă în MICROCOSMOSUL tainic al fiinţei noastre rolul planetelor, care pot fi considerate surse nediferenţiate de energie subtilă, ce operează astfel în universul lăuntric prin REZONANŢĂ.

Fixarea unui metal pe o bază a ADN-ului va modifica astfel conformaţia unei întregi secvenţe de ADN: va rezulta atunci o formă determinată de energie subtilă, ce va putea fi transmisă la distanţă până la gene, în funcţie de natura şi organizarea secvenţelor învecinate.

Putem spune că metalul şi secvenţa de ADN definesc practic calitatea energiei ce va fi transmisă la distanţă. Una din consecinţele fundamentale ale acestui fapt este aceea că nu există decât un număr finit de calităţi ale energiei susceptibile de a fi indusă prin REZONANŢĂ într-o moleculă de ADN.

Aceste calităţi ale energiei au fost descrise de tradiţia alchimică la o scară foarte puţin diferită de cea furnizată de patrimoniul genetic; descrierile pe care ni le furnizează astrologia autentică şi radiestezia ni se par cele mai semnificative în acest sens.

Astfel, citatul din C. Snares ce descrie energia globală subtilă a zodiacului se aplică în egală măsură energiilor elementare descătuşate prin recepţia şi transmisia semnalelor primite de la mediul înconjurător de către molecula de ADN:

„Astrologia reprezintă examinarea atentă şi obiectivă a energiilor subtile (ASTRALE) cosmice specifice zodiacului, iar cele şapte planete sunt de fapt agenţii ce îşi impun prin sferele lor subtile de forţă propria amprentă asupra fiecărui semn zodiacal. În calitatea lor de mari făuritori ai spaţiului, planetele organizează şi dezorganizează, participând activ la bătălia vieţii şi a morţii, prin energiile lor specifice.”

Deşi nu ne propunem să tragem concluzii, căci în lumina actualei cunoaşteri ştiinţifice ele ar sta încă la graniţa ipoteticului, nu putem să nu constatăm în încheiere că cele mai recente descoperiri ale ştiinţei, din ce în ce mai bogate, tind să conducă inconştient deocamdată spre un mod de gândire binecunoscut iniţiaţilor şi yoghinilor din vechime, ocultat în ultimele milenii împreună cu alte mari adevăruri, dar ale cărui vibraţii, încă foarte subtile, continuă să existe în atmosfera energetică a Pământului.

Referirile noastre pe parcursul articolului au vizat doar yoga, astrologia şi radiestezia, dar cei care au pătruns mai adânc în domeniul tainic al înţelepciunii, vor recunoaşte cu uşurinţă şi alte conexiuni între marile descoperiri actuale şi cunoaşterea celor din vechime.”[1]

„Cele cinci elemente

În alchimie se consideră a fi fundamentale cele cinci elemente: pământ, apă, aer, foc, eter. Trebuie să precizăm că ele nu desemnează realităţile concrete ce poartă acest nume. Ele sunt în primul rând esenţe subtile şi pot fi exprimate prin stări sau moduri de existenţă ale materiei.

Cele şapte metale

Alchimiştii disting şapte metale, dintre care două metale perfecte (cu alte cuvinte inalterabile), aurul şi argintul, simbolizate prin Soare şi Lună şi cinci metale imperfecte, corelate cu planetele şi reprezentate prin semnele acestora. Corespondenţele între metale şi planete sunt următoarele: Cupru – Venus; Fier – Marte; Mercur – Mercur; Plumb – Saturn; Staniu – Jupiter.

Fiecare metal este pus în legătură cu o planetă, ceea ce antrenează o legătură între alchimie şi astrologie. Alchimiştii studiază de asemenea influenţa planetară asupra formării metalelor în interiorul Pământului.

Aurul este considerat perfecţiunea mineralelor, ţelul desăvârşit urmărit de natură. Dar acest scop este întârziat de numeroase accidente şi vicisitudini, de unde şi naşterea metalelor inferioare. Aurul, sfârşitul perfecţiunii metalelor se formează în pântecele pământului, pornind de la o materie primară, pe care astrele o coc (maturizează). Metalele tind în mod activ către perfecţiune într-un ciclu: fier – cupru – plumb – staniu – mercur – argint – aur. Transmutaţia se realizează astfel gradat, de-a lungul secolelor, în pântecul Pământului.”[2]

SURSE

1. https://yogaesoteric.net/purtam-in-fiecare-celula-un-zodiac-in-miniatura
2. https://yogaesoteric.net/viziunea-alchimica-asupra-universului
3. Foto: Internet