Blog

Această concluzie a survenit atunci când oamenii de ştiinţă efectuau o cercetare de rutină a activităţii pentadimensionale folosind acceleratorul de particule de la CERN, faimos pentru dovedirea existenţei bosonului Higgs. Ei bine, în această a cincea dimensiune – care în unele tradiții orientale mai este cunoscută ca AKASHA TATTVA, spațiul eteric – fizicienii au identificat un set de frecvențe care conțineau întregul corpus al muzicii clasice Occidentale din secolul IX, în interpretarea lui Nico Muhly. Conform raportului, nenumăratele lucrări care compun acest repertoriu își mențin o formă potențială de existență într-un continuum care se află dincolo de limitele percepţiilor umane comune.

„Dimensiunea a cincea transcende atât curgerea liniară a timpului cât şi spaţiul euclidian cu care suntem obişnuiţi”, a explicat Rolf-Dieter Heuer, directorul general al CERN. „O lucrare muzicală poate fi cu ușurință condensată ca esenţă în această dimensiune superioară, într-un mod care eludează total simţurile noastre”, a mai spus acesta.

Fizicienii afirmă că, de exemplu, orice înregistrare sau spectacol al unei piese de muzică clasică se menține ca un fel de hologramă sonoră ce va fi proiectată dincolo de realitatea noastră de zi cu zi și va ajunge să vibreze etern într-un mediu eteric ce pluteşte înăuntrul și în jurul nostru în orice moment. Deosebit de entuziasmat de această uluitoare descoperire, dr. Heuer este de părere că forma în care se păstrează respectiva muzică este de o uimitoare puritate: „Gândiţi-vă la Simfonia a V-a de Beethoven. Sigur, poate v-aţi uitat pe partitură sau poate că aţi auzit o orchestră oarecare interpretând-o. Dar aţi întâlnit-o vreodată în forma sa pură?”. Heuer și-a continuat explicația printr-o analogie cu picturile dintr-un muzeu. „Când ieşiţi dintr-un muzeu ştiţi că picturile încă se află acolo. Dar simfonia a cincea de Beethoven unde a rămas? Acum ştim: într-un altfel de muzeu, aflat într-o dimensiune paralelă.”

Chiar dacă oamenii de ştiinţă au urmărit să măsoare densitatea, încărcătura și plasarea celei de-a cincea dimensiuni, ei nu au reușit încă să înțeleagă rolul acesteia în Univers.

Unii astrofizicieni sunt de părere că această dimensiune ar putea să fie în legătură cu așa-numita „materie întunecată”, despre care se consideră că ar constitui aproximativ 95% din masa Universului. Alţii sunt mai puţin siguri de acest aspect.

„Este îmbucurător faptul că ştiinţa a dovedit în sfârşit că există cu adevărat un tărâm autonom şi independent, detaşat de experienţele noastre lumeşti”, a afirmat Leonard Susskind, fizician teoretician de la Stanford.”[1]