Zidul din Tennessee (SUA) – vechi de peste un milion de ani: un numar de blocuri de piatra aveau suprafetele acoperite cu hieroglife apartinand unui limbaj necunoscut – Departamentul Național de Informații (DNI)

Distribuie!

Unul dintre cele mai convingătoare semne ce indică gradul avansat de civilizaţie este cuvântul scris. În primăvara anului 1891, un fermier numit J. H. Hooper examina o suprafaţă împădurită de pe proprietatea sa, situată în districtul Bradley, la 13 mile de Cleveland, Tennessee. O bizară piatră i-a atras atenţia. La prima vedere părea să fie o piatră de mormânt. Dar săpând în jurul ei, el a descoperit curând că piatra respectivă era doar un vârf al unei structuri subterane prelungite în jos, în adâncime.

Hooper a petrecut următoarele câteva săptămâni în încercarea de a dezgropa neobişnuita sa descoperire. El a scos la iveală un perete de aproximativ 300 metri lungime, în medie cam de 60 cm grosime şi 2,5 m înălţime, cu numeroase proiecţii – ca şi prima – distanţate în partea de sus, la fiecare 9-10 metri. Structura continua în ambele direcţii, dincolo de secţiunea expusă iniţial, urmând muchia unei creste muntoase care se întinde de la nord de râul Hiawassee, Chattanooga, până către sud, la râul Tennessee.

Elementul senzaţional care a fost însă atestat ulterior este acela că datarea geologică a acestui zid îl situează aproape de începutul cuaternarului, având aşadar cu mult peste un milion de ani vechime. Pe o întindere a peretelui, aproape de capătul dinspre nord al acestuia, pe o suprafaţă de 6 metri, Hooper a făcut fără îndoială cea mai importantă descoperire: un număr de blocuri de piatră aveau suprafeţele acoperite cu hieroglife aparţinând unui limbaj necunoscut, uşor ascuns sub suprafaţa exterioară. Literele erau dispuse în valuri, paralel şi în linii diagonale şi se împleteau cu imagini mici de animale ciudate, multe neidentificabile astăzi.

Erau reprezentate şi alte simboluri: ale soarelui, ale fazelor lunii, sau altele care se pare că aveau unele semnificaţii astronomice. Toate împreună, erau 872 caractere individuale, într-o formă oarecum asemănătoare cu scrierea chineză.

Totuşi, în ciuda implicaţiilor revoluţionare ale descoperirii acestui zid, precum şi a provocării pe care o reprezenta identificarea unei forme necunoscute de scriere, ştirea a fost întâmpinată de către comunitatea ştiinţifică mai degrabă cu o copleşitoare apatie. A apărut doar un scurt articol în ziarul Tennessee mistery, articol ce a fost înregistrat şi de Academia de Ştiinţe din New York (11:26-29). Articolul a fost scris de A. L.

Rawson, care a analizat structura şi scrierea originală şi a publicat câteva copii pe care le-a făcut după unele dintre gravurile şi imaginile prezente pe acel perete. Dar aceasta a fost tot; niciun alt studiu nu a mai fost realizat vreodată.

SURSE