Vârful Toaca din Ceahlău

by Departamentul Național de Informații (DNI) · Published duminică, 17 mai 2020 · Updated duminică, 17 mai 2020

Distribuie!

„Ceahlăul se numără printre cele mai misterioase masive muntoase din România, scrie formula-as.ro. În primele ore ale dimineţii, la răsăritul soarelui, deasupra masivului apar, în mod inexplicabil, nişte jocuri de lumini. În trecut, se spunea despre acest masiv muntos că ar fi fost casa zeului dac Zalmoxis. În prezent, mulţi susţin că Ceahlăul ar fi străbătut de cea mai puternică axă energetică existentă pe Terra.

Sătenii care îşi duc traiul de zi cu zi în aşezările de la poalele muntelui declară că au fost martorii unor apariţii misterioase pe cer, în timp ce, în alte cazuri, găsesc pe păşunile de pe dealuri cercuri perfect rotunde, despre care susţin că ar fi opera unor fiinţe supranaturale sau a unor fiinţe venite de pe alte planete.

Geograful grec Strabon menţiona, şi el, în lucrările sale, muntele sacru numit Kogaion, unde se spunea că sălăşluia Zalmoxis, un înalt preot al dacilor, devenit apoi zeu. O legendă veche povesteşte cum fata lui Decebal, Dochia, s-a refugiat pentru a scăpa de romani undeva în Ceahlău, rugându-se lui Zalmoxis, care a transformat-o în stană de piatră. Stânca Dochiei încă mai există şi poate fi admirată de călători.

Tot în zona Ceahlăului, trecătorii pot admira şi „Altarul lui Ghedeon” numit şi „Piatra lată a lui Ghedeon”. În scrierile sale, istoricul roman Martial menţionează muntele vestit din ţinutul hiperboreenilor, unde zeii din Olimp s-ar fi prezentat în faţa altarului, pentru a încheia jurământul de a lupta împotriva titanilor. Acest fapt este relatat şi într-o legendă locală, care susţine că regiunea ce se întinde la poalele Ceahlăului ar fi fost locuită de demult de uriaşi foarte înalţi şi foarte puternici, dar care, în final, au fost răpuşi de voinţa divină.

Deşi nu se numără printre cele mai înalte vârfuri muntoase din România, Ceahlăul are o amplasare care îi permite să fie văzut de la kilometri depărtare şi, în anumite zile, cu luminozitate şi vizibilitate foarte bună, el poate fi zărit chiar de la malul Mării Negre. De asemenea, în fiecare an, în zona Ceahlăului au loc două fenomene optice care nu au putut fi explicate. La răsăritul soarelui, în prima decadă a lunii august, o hologramă naturală uriaşă, în formă de piramidă perfectă, denumită de localnici „Umbra Piramidei”, este formată timp de o oră şi jumătate de vârfurile Piatra Ciobanului şi Toaca.

Tot la răsărit şi în aceeaşi perioadă, timp de câteva minute, are loc fenomenul denumit „Calea Cerului”. Este un fenomen optic care constă în apariţia unui stâlp înalt, format dintr-o lumină foarte intensă şi stranie, mărginit în laturi de două benzi întunecate. Stâlpul luminos lasă impresia că se pierde în înălţimea spaţiului ceresc. Explicaţia – neconfirmată – oferită acestor două fenomene face referire la faptul că Ceahlăul ar fi amplasat exact pe una din axele energetice ale planetei.

Vârful Toaca este, şi el, o enigmă. Acesta are formă de piramidă cu baza pătrată, care se formează foarte rar în condiţii naturale. Lungimea laturilor bazei piramidei reprezintă de două ori lungimea piramidei lui Keops, iar unghiul pantelor are doar 10 grade în plus faţă de cel al piramidei din Egipt. În apropiere de Ceahlău, la aproximativ 30 de kilometri, arheologii au descoperit dovezi ale existenţei culturii Cucuteni, din jurul anului 4.800 î.Hr. Unele obiecte ceramice, scoase la lumină în urma săpăturilor efectuate, cuprind reprezentări de piramide cu baza pătrată.

Vârful Toaca din Ceahlău

Alte fenomene inexplicabile din zona Ceahlăului sunt reprezentate de nişte fâşii luminoase, care apar pe cer sau care străbat pădurile ce acoperă masivul. Uneori, în toiul nopţii, pe cer apar şi ploi de lumini mici, albastre, care coboară spre vârful muntos.

În localitatea Trifeşti, situată la poalele Ceahlăului, în vara anului 2013, localnicii au descoperit cinci cercuri perfect rotunde, apărute peste noapte pe islaz, ca nişte inele groase, cu un diametru de 20 de metri şi o grosime de 50 de centimetri. Deşi specialişti de la Protecţia Mediului au venit la faţa locului şi au luat mostre din solul ars, fenomenul a rămas în continuare catalogat ca fiind inexplicabil.”[1][2]

SURSE