Calea Zeilor Soarelui
„Dr. Daniel Ruzo a descoperit ruinele unui oras preistoric fortificat, care se desfasura pe o suprafata de peste doi kilometri patrati si care cuprindea, in cele patru puncte cardinale, varfuri sculptate si altare impresionante. Toate acestea puteau fi observate cu precizie in anumite conditii de luminozitate, dar care nu sunt aleatorii, ci tin de solstitii. Si toate au o legatura cu constructiile subterane.
In urma acestor descoperiri, publicate in lucrarea sa „Pe urmele Zeilor Soarelui” – dat fiind ca totul indica un cult solar stravechi – Ruzo a pornit o serie de cercetari in toate colturile lumii, atragand atentia asupra acestei civilizatii puternice, pierduta in negura timpului. Toti „marii” istorici au refuzat teoria lui, preferand sa creada ca sculpturile megalitice in stanci sunt fantezii geologice sau rezultat al intemperiilor.
Doar cele evidente, de pe peretii masivelor ce faceau odata parte din civilizatia hitita sunt recunoscute ca atare, dar ele sunt mult mai recente. Ruzo este cel ce a descoperit, in 1961, la peste 50 de metri in spatele templelor tebane al lui Mentuhotep al II-lea, al Reginei Hatsepsut si al lui Tutmes al III-lea, un imens perete de granit acoperit cu basoreliefuri infatisand zeitati stravechi.
Si nu a inteles de ce istoricii egipteni nu-l iau in considerare, din moment ce „numai vechimea sculpurilor de pe acest perete devanseaza cronologia stabilita de ei cu mii de ani”. „De ce vor sa uite de Egiptul de dinainte de Potop care a lasat aceste magnifice sculpturi pe peretele campiei sacre unde ulterior si-au ingropat faraonii?”, se intreba Daniel Ruzo. De ce vrea omenirea, in general, sa uite de uimitoarea civilizatie de dinainte de Potop, cu al sau cult al Soarelui care a dat omenirii datele necesare supravietuirii?”[1]
SURSE
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.