Triunghiul Morţii din Marea Neagră – poarta către o altă lume?

De-a lungul timpului, au apărut numeroase articole, declaraţii şi poveşti cu privire la acest subiect, însă nimeni nu poate să dea o explicaţie clară, precisă, la obiect.

“Triunghiul Morții” ar avea o suprafață de aproximativ 8-10 km și s-ar deplasa constant dinspre Crimeea spre apele românești. Întâmplările din această zonă sunt descrise în unele povestiri rusești din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar și în mărturii mai recente ale unor martori sau supraviețuitori. Povestirile rusești descriu un fel “vârtej alb” care ducea la fundul mării păsări, nave și mici insule.

Fenomenele sunt puse pe seama anomaliilor magnetice din Marea Neagră. Potrivit lui Emil Străinu, general român şi specialist în radiolocație, o altă explicație ar fi că în adâncul Mării Negre este un rezervor uriaș de hidrogen sulfurat care formează bule foarte periculoase, inflamabile și toxice. Potrivit ABC News, acumulări de gaze ies la suprafață în Triunghiul Morții ca și în cel al Bermudelor și ard la suprafața apei cu un foc ciudat (ca o gheață care arde).

În mai 1944, triunghiul magnetic misterios a înghiţit o navă rusească ziua în amiaza mare, la 70 de kilometri sud de Crimeea. Totul a fost văzut de căpitanul unui alt vapor care spune că nava a fost învăluită brusc de o ceaţă neagră, după care a dispărut.

Două luni mai târziu, cinci avioane militare aflate în recunoaştere în zonă au intrat şi ele pentru câteva secunde în ceaţa neagră, cu sclipiri verzi, şi au dispărut definitiv de pe radare.

Cea mai spectaculoasă dispariţie a fost în 1991, atunci când 80 de lucrători ruşi de pe o platformă de foraj marin a pierdut legătura cu baza de la ţărm. Un an mai târziu a fost descoperită plutind în derivă, la 80 de kilometri distanţă de locul în care fusese dată dispărută. Indiciile de la bord erau că cei 80 de pasageri ar fi părăsit instant platforma, fără să-şi ia bagaje sau să aranjeze lucrurile.”[1]