Shambala, tărâmul din interiorul Pământului – centrul spiritual al lumii

„În tradiţia antică tibetană, în special în sistemul Kalachakra, un loc cu totul aparte îl are raportarea la ceea ce se consideră a fi focarul spiritual fundamental al umanităţii sau tărâmul înţelepţilor, numit „Shambala” (Izvorul Fericirii Divine).

Este semnificativ să aducem câteva precizări legate de acest subiect în contextul de faţă deoarece vechile texte tibetane şi indiene spun despre acest popor de o vechime imemorială al înţelepţilor planetei că ar proveni la origine din anumiţi „conducători celeşti coborâţi din stele”.

Cele mai vechi texte secrete tibetane, Kanjur şi Tanjur consemnează faptul că în trecutul îndepărtat, „conducătorii celeşti” au venit pe Pământ, iar o parte dintre ei au rămas aici pentru a ghida omenirea de-a lungul timpului. Astfel, ei sunt cei care au imprimat într-un mod de cele mai multe ori nevăzut toate marile idei şi curente benefice care au impulsionat omenirea şi tot ei au acţionat adeseori pentru menţinerea echilibrului planetar.

De altfel în aproape toate tradiţiile spirituale ale umanităţii există indicii şi descrieri concordante despre existenţa unui tărâm sfânt privit ca centrul spiritual suprem al lumii.  Hinduşii îi spun „Ariavarsha” sau „Paradesha”, budiştii îl numesc „Shambala”, chinezii „Xi Pien”, ruşii îl cunosc ca „Belovodie” sau „Janaidar”, vechii evrei ca „Salem”, „Grădina Edenului” sau „Pământul Făgăduinţei”, tradiţia dacică îl consemnează ca „Insula Albă”, „Ostrovul Preafericiţilor”, iar literatura esoterică sub numele de „Shangri-La”, „Agartha”, „Tărâmul zeilor”. Marele esoterist francez Rene Guenon afirma despre Shambala că aceasta este ca un fel de „Arcă a lui Noe”, întrucât deţine permanent germenele reînfloririi vieţii.

Există atestări care indică faptul că în perioadele (vârstele) ciclice marcate de  un înalt nivel spiritual, Shambala a fost vizibilă în planul fizic, în timp ce în timpul vârstelor dominate de întunericul ignoranţei, acest tărâm al înţelepţilor a devenit invizibil din punct de vedere fizic, translatând în planul eteric, adică într‑un plan paralel, situat la o frecvenţă de manifestare superioară realităţii fizice.

Ultima manifestare fizică a Shambala-ei a avut loc în Tibet, zonă în care practica spirituală este axată și astăzi în mare măsură pe comuniunea cu lumea Shambala-ei. Atestările textelor străvechi ale tradiției tibetane Kalachakra afirmă că Shambala a devenit invizibilă odată cu începutul epocii Kali Yuga, acum aproximativ 6.000 de ani. În conformitate cu mai multe profeții, următoarea proiecție în planul fizic a tărâmului divin al Shambala-ei va fi în România, iar aceasta va avea loc în viitorul apropiat.

În zonele de proiecție ale Shambala-ei pe Pământ există anumite pasaje speciale secrete destinate comunicării directe între cele două lumi. Existenţa acestui tărâm misterios este strâns legată de numeroasele referiri şi relatări ce au fost înregistrate de-a lungul timpului cu privire la civilizaţia foarte avansată care există în cavitatea interioară locuibilă a Pământului, a cărei prezenţă constituie un secret extrem de strict păzit de către „elita” mondială a puterii din umbră.

Faptul că această cavitate interioară a Pământului este reală este pus cu claritate în evidenţă şi de fotografiile recente realizate din satelit ale deschiderilor de la poli, care lasă să se întrevadă uriaşele intrări.”[1]

SURSE

1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7748
2. Foto: Internet