Salvaţi de multiple coincidenţe

“Revista Life relata în martie 1950 cum 15 persoane care aveau repetiţie la cor la ora 19 şi 15 minute la biserica din oraşul Beatrice, în statul american Nebraska, au fost reţinute toate pentru diferite motive, toate perfect întemeiate. Unele uitaseră ora, altele nu şi-au putut porni maşina, altele au fost reţinute de evenimente exterioare. Dar, la ora 19 şi 25 de minute, biserica a fost distrusă de o explozie. Şansele ca toate persoanele să întârzie au fost calculate la una la un milion. Şi totuşi, aşa au stat lucrurile şi nimeni nu a fost nici măcar rănit.

Jung adăuga: „Pe lângă numeroase cazuri de premoniţie spontană, de percepţii non spaţiale şi de alte cazuri similare, printre care se numără şi exemple trăite chiar de mine, ele aduc dovada că uneori psihicul funcţionează dincolo de legea cauzală a spaţiului şi a timpului; rezultă că reprezentările noastre despre spaţiu, timp şi cauzalitate sunt incomplete. O imagine totală asupra Universului necesită, ca să mă exprim astfel, o nouă dimensiune; numai atunci va fi posibil să se ofere o explicaţie omogenă pentru totalitatea fenomenelor. De aceea, chiar şi astăzi, raţionaliştii persistă în a crede că experienţele parapsihologice nu există; ele s-ar dovedi fatale pentru propria lor concepţie asupra universului.”

Există serii norocoase, precum cele ale numerelor câştigătoare care reapar la jocurile de noroc, dar anumite serii sunt uneori catastrofale. Fost preşedinte al Societăţii franceze de Psihologie Analitică, doctorul Pierre Solié a scris numeroase lucrări despre raporturile dintre psihologie şi biologie asupra medicinei psihosomatice.

El a trăit un fenomen semnificativ de telepatie în care sincronicitatea a funcţionat într-un mod remarcabil. Într-o zi, primul pacient al dimineţii îi povesti visul său din noaptea precedentă. Nu mică fu surprinderea terapeutului când al doilea pacient îi povesti aproximativ acelaşi vis. Surprinderea se schimbă în stupefacţie atunci când al treilea pacient, fapt remarcabil – tot bărbat! – îi relată, către amiază, un vis a cărei schemă era identică cu cea a viselor pacienţilor precedenţi.

Zăpăcit de această sincronicitate flagrantă, Pierre Solié  verifică data vizitelor precedente ale pacienţilor săi, constatând că toţi veniseră în aceeaşi zi şi că în acea zi el însuşi era foarte preocupat de o problemă personală căreia nu reuşea să-i găsească soluţia. La începutul după-amiezii, un al patrulea pacient, tot bărbat, vru să înceapă să-i povestească: – Am avut un vis ciudat noaptea trecută… – Am să vă povestesc eu visul dumneavoastră, îl întrerupse psihanalistul.

Convins că visul era identic cu cel al celor trei pacienţi anteriori, el îi povesti visul pacientului întins pe divan. Stupefiat de justeţea detaliilor şi de precizia relatării, pacientului nu-i venea să creadă că doctorul Solié nu poseda un extraordinar dar al clarviziunii!

Aceste patru personaje i-au adus lui Pierre Solié, în aceeaşi zi, răspunsul la întrebările sale şi un avertisment asupra modului în care trebuia să acţioneze. Aceste patru vise identice care nu-i vizau în mod direct pe cei care le visaseră reprezentau un răspuns la problemele lui Pierre Solié.

În 1953, Irving Kupcinet, jurnalist la Chicago Sun Times, rezervă o cameră la hotelul Savoy din Londra, pentru a face un reportaj despre încoronarea reginei Elisabeth. În sertarul noptierei din camera sa, descoperi o cravată uitată de un client precedent şi marcată cu numele proprietarului său. Kupcinet fu stupefiat să constate că cravata îi aparţinea prietenului său Harry Hannin.

Dar cel mai extraordinar fapt l-a constituit primirea, două zile mai târziu, a unei scrisori de la acest prieten, expediată de la hotelul Meurice din Paris, în care scria: „Nu mă vei crede dacă îţi spun că, deschizând sertarul noptierei din camera mea, am găsit o cravată care îţi aparţine”. Kupcinet locuise la acel hotel cu câteva luni înainte.

Rămâne totuşi dificil de trasat graniţa dintre coincidenţele care pot fi explicate prin teoria probabilităţilor şi cele care par a face parte dintr-un plan şi a ţine de o inteligenţă superioară. Pentru a complica şi mai mult lucrurile, unele dintre aceste coincidenţe au uneori o importanţă vitală pentru cel care le percepe, pe când altele sunt lipsite de sens şi par a ţine doar de un „spirit pus pe şotii”.

Dat fiind faptul că ele nu au atunci nici o importanţă în viaţa subiectului, ne putem întreba dacă „forţele” invizibile nu sunt dotate cu un anumit simţ al umorului şi nu caută uneori să ne amuze sau pur şi simplu să ne atragă atenţia. “[1]

SURSE

1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5745
2. Foto: Internet