Războiul psihotronic și controlul minții: De la MK-Ultra la EMK-Ultra

“Programele MK-Ultra din timpul Războiului Rece s-au transformat în programe de control mental prin unde electromagnetice de la distanță. În anii ’50 (în mod formal MK-Ultra a fost pus în aplicare în anul 1953), dr. W. Ross Adey, subvenționat de CIA și angajat la Institutul de Cercetare a Creierului din cadrul Universității California, Los Angeles, a studiat frecvențele pulsatorii pentru arme cu fascicule de unde care să producă starea de confuzie mentală.

Perturbând metabolismul calciului în celulele de la nivelul creierului, concentrarea, somnul și funcțiile creierului puteau fi (astfel) tulburate. Scriitorul englez Evelyn Waugh a fost, probabil, ținta unei asemenea tehnologii [vezi nuvela sa din anul 1957 – Calvarul lui Gilbert Pinfold (The Ordeal of Gilbert Pinfold)].

Campionul mondial la șah din URSS Boris Spassky a susținut că a pierdut campionatul mondial din anul 1972 în fața americanului Bobby Fisher datorită bombardării sale cu radiații/unde care îi provocau tulburare și confuzie mentală.
Apoi a apărut LIDA, un aparat sovietic de antrenare a creierului care emitea unde de 10 Hz, urmat în anul 1958 de Neurofon, care a fost inventat la vârsta de doar 13 ani de viitorul doctor în științe Patrick Flanagan din Bellaire, Texas. Neurofonul putea realiza o „hărțuire” aurică prin microunde sau lasere, prin transformarea sunetului în impulsuri electrice care erau transmise pe unde radio către piele și convingeau creierul că a „auzit” un sunet. Neurofonul, ca oricare descoperire din domeniul controlului mental, a fost foarte repede declarat top secret sub pretextul „siguranței naționale”.

În anul 1961, cercetătorul în neuroștiințe Allan Frey a clasificat purtătorii de microunde, a introdus modularea audio și a trimis de la distanță sunete, prin intermediul microundelor, la cortexul auditiv al țintelor. S-a observat că fasciculele de microunde pulsatorii creșteau permeabilitatea barierei hemato-encefalice, aspect care determina creșterea efectului medicamentelor, bacteriilor și otrăvurilor asupra creierului. Da, este adevărat că frecvențele specifice ale bolilor și ale medicamentelor pot fi transmise prin energie (unde electromagnetice modulate sau pulsatorii). Frey putea să accelereze, să încetinească sau să stopeze complet bătăile inimii prin sincronizarea acestora cu un fascicul de microunde pulsatorii.

În anul 1969, profesorul Jose M.R. Delgado de la Universitatea Yale, un adept spaniol al societății „psihocivilizate”, a perfecționat stimularea electrică a creierului de la distanță ajungând la controlul comportamentului, acțiunilor, instinctelor și emoțiilor de la distanță. În prezent, fascicule concentrate de unde electromagnetice proiectate de la distanță pot să „gestioneze” activitatea creierului ca pe a unei jucării electrice. Țintele umane pot simți când sunt „invadate” de microunde de putere joasă, modulate cu pulsații de 300-3000 MHz, deoarece fasciculul va produce o serie de vibrații sonore neplăcute care sunt percepute mai ales în zona cefei.

În anii ’70 și ’80, cercetătorul rus Igor Smirnov, tatăl „psihocorecției” (un termen rece ca gheața utilizat pentru a desemna transmiterea unor mesaje subliminale cu scopul de a influența voința sau de a schimba parametrii personalității fără ca victimele să știe), a utilizat electroencefalografe (EEG) pentru a măsura activitatea undelor cerebrale. Pornind de la graficele EEG, Smirnov a reușit să creeze o hartă computerizată a subconștientului uman, care includea pulsiunile precum furia și dorința sexuală. Prin intermediul mesajelor subliminale induse, Smirnov putea modifica „peisajul” mental.

În anul 1973, Joseph C. Sharp, doctor în științe la Institutul de Cercetare al Armatei Walter Reed, a pus la punct o metodă de sintetizare a unei audiograme formate din pulsuri de microunde, care reprezenta echivalentul unui mesaj constituit din cuvinte, cu ajutorul Neurofonului inventat de dr. Flanagan, trimițând astfel mesaje codificate în creier. Telepatia sintetică permite receptarea semnalelor sub-vocalizate din creier de către un computer printr-un fascicul maser (Microwave Amplification by Stimulated Emission of Radiation – amplificarea microundelor prin stimularea emisiei radiației). Programul computerizat asociază apoi în mod specific potențialele de acțiune din creier cu anumite cuvinte și „citește” gândurile sub-vocalizate de 15 Hz/5 mW de la nivelul cortexului auditiv. Acesta este un adevărat sistem de supraveghere a minții. Folosind audiograme ELF transmise printr-un singur maser modulat pulsatoriu, gândurile sub-vocalizate ale operatorilor telepatiei sintetice pot fi induse în creierul țintei pentru „conversație forțată”.

Așa cum scria dr. Becker: „Un asemenea aparat are aplicații evidente în operațiuni sub acoperire concepute să facă individul-țintă să creadă că a înnebunit, deoarece a început să audă voci, sau menite să expedieze instrucțiuni nedetectabile unui asasin programat”.

Aparatele de monitorizare a undelor cerebrale, dezvoltate de la stadiul de electroencefalograf (EEG) la cel de magnetoencefalograf (MEG), corelează de la distanță tiparele de unde cerebrale printr-un computer cu cristale al cărui program citește și traduce cuvinte rostite și gânduri nerostite.

Scanerele MEG au viteza și rezoluția necesare pentru a face posibilă interfața creier-mașină, iar superconductorii care funcționează la temperatura camerei au permis fabricarea unor MEG portabile – perfecte pentru efectuarea unor experimente sau pentru hărțuirea persoanelor vizate.

SURSE

1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8741
2. Foto: Internet