Războiul din Libia (2011) – eliminarea lui Gaddafi de către SUA și UE

Distribuie!
În 18 martie 2011, printr-o rezoluţie a Consiliului de securitate al ONU, naţiunile lumii au autorizat „orice măsuri necesare” pentru protejarea civililor libieni de atacurile forţelor preşedintelui libian Gadaffi. Cu alte cuvinte, avioanele NATO au primit undă verde pentru a ataca Libia. Marea Britanie s-a alăturat SUA şi Franţei pentru desfăşurarea atacului. Această decizie a fost luată dubios de repede, ceea ce indică faptul că în spatele ei s-a aflat o comandă politică care nu avea nevoie de dezbateri.
Cel mai fervent „apărător” al civililor libieni s-a arătat a fi preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, fiind şi primul care a solicitat instituirea unei zone de securitate aeriană deasupra Libiei. Este surprinzătoare implicarea atât de mare a preşedintelui Franţei într-o acţiune militară în Libia, însă motivele lui sunt destul de evidente. În primul rând, Sarkozy a scăzut destul de mult în sondaje după gafele pe care le-a făcut în timpul revoltelor din Tunisia şi are nevoie să-şi redreseze imaginea şifonată, pentru a capta din nou atenţia electoratului în perspectiva alegerilor din mai 2012. O astfel de acţiune îl pune, de asemenea, în ipostaza unui lider cu autoritate pe scena internaţională. Probabil că nimeni nu-şi mai pune problema că naţiunile care s-au implicat în atacul asupra Libiei au făcut-o pentru că le-a păsat de „civilii libieni ameninţaţi de acţiunile criminale ale lui Gadaffi”. Nicolas Sarkozy este doar unul dintre exemplele în acest sens.
Dar motivele aflate în spatele atacului asupra Libiei sunt mult mai stufoase şi fac parte dintr-un plan mai larg. Majoritatea mass-mediei din întreaga lume aprobă această acţiune militară, însă tace când vine vorba de conspiraţia criminală ascunsă în spatele ei. Fără doar şi poate, orchestrarea atacului asupra Libiei a fost făcută de „Elita” Francmasonică Mondială, ca parte a planului de implementare a Noii Ordini Mondiale prin militarizarea şi preluarea controlului asupra Orientului Mijlociu şi a resurselor acestuia. Momentul ales este de asemenea suspect: în zilele în care toţi „ochii” opiniei publice erau întorşi spre tragedia din Japonia, acest eveniment şocant (declanşarea unui război care ar putea lua o foarte mare amploare) a stârnit prea puţine reacţii…
Astfel de momente de o asemenea amploare pe scena internaţională, care captează atenţia oamenilor din întreaga lume au menirea de a acoperi de cele mai multe ori altele, şi mai grave, care se petrec în spatele scenei şi care sunt abil manipulate de secta satanică planetară a francmasoneriei. În timp ce lumea va fi ocupată cu războiul din Libia, adevăraţii conducători ai planetei, cei aflaţi în spatele puterii vor realiza alte mutări importante necesare împlinirii planului mârşav pe care şi l-au propus. Între timp, aceştia încearcă o mişcare de deghizare a Noii Ordini Mondiale prin retragerea SUA din prim-planul acestui război şi introducerea Franţei în rolul de „poliţist mondial”. Această rocadă pare să fi fost menită să îndepărteze privirile de la SUA, bine-cunoscute pentru rolul lor de „poliţist” al lumii, mai ales pentru faptul că este deja prea vizibil faptul că America este influenţată de Francmasoneria Mondială. Astfel, în această piesă de teatru criminală, rolul SUA a fost luat de Franţa, o altă păpuşă de pe scena teatrului internaţional regizat de francmasoni.
Faptul că Liga Arabă a fost de acord cu bombardarea Libiei de către Franţa atrage atenţia asupra faptului că francmasonii s-au instalat şi în ţările arabe, manipulând din umbră scena politico-economică a lumii, ca parte integrantă a planului de globalizare al odioasei Noi Ordini Mondiale. Nu ar fi de mirare ca înlăturarea lui Gadaffi să reprezinte preambulul pentru înlăturarea altui lider considerat de către „elită” a fi „malefic”, preşedintele Ahmedinejad al Iranului, Iranul fiind probabil unul dintre puţinele state care nu s-a lăsat îngenunchiat de artizanii satanici ai Noii Ordini Mondiale.
Rapoartele despre atacurile aeriene asupra protestatarilor libieni din Benghazi au făcut rapid înconjurul lumii. Totuşi, armata rusă spune că a monitorizat evenimentele din spaţiu, încă de la început, iar imaginile transmise de satelit arată o cu totul altă poveste. Potrivit Al Jazeera şi BBC, pe 21 februarie, guvernul Libiei a ordonat atacuri aeriene în orasele Benghazi şi Tripoli, însă armata rusă, care monitoriza evenimentele prin satelit încă de la izbucnirea revoltelor, spune că nu au existat asemenea atacuri, relatează Russia Today, citată de VoltaireNet.

Cu alte cuvinte, ruşii susţin că, din punctul lor de vedere, atacurile aeriene descrise de presa internaţională nu au avut loc niciodată. Aceleaşi surse din armata rusă spun că monitorizează în permanenţă şi instalaţiile petroliere din Libia. Anunţul vine după ce presa internaţională a preluat informaţii transmise de postul arab Al Jazeera, dar şi de BBC, potrivit cărora dictatorul Gaddafi a ordonat bombardarea propriilor oraşe, la sfârşitul lunii februarie, în primele zile ale protestelor din Libia.

Întregul scenariu al atacului asupra Libiei are multe elemente dubioase, care sunt cu atât mai plauzibile, cu cât Libia, pe lângă petrol, are o şi mare rezervă de aur. Este ştiut faptul că elita sectei oculte a francmasoneriei mondiale are în plan adunarea aurului din întreaga lume, pentru a putea îngenunchia şi a căpăta astfel putere totală asupra tuturor statelor lumii. Tot acest scenariu are multe necunoscute, adevăratele motive fiind ţinute ascunse de către forţele oculte secrete care conduc lumea, dar el are aparenţa unei acţiuni solide în vederea iniţierii Celui de-al Treilea Război Mondial, care se află pe agenda francmasoneriei în planul lor diabolic de stăpânire a lumii.
O dovadă în plus a faptului că acest război a fost pus la cale de francmasoneria mondială este şi faptul că atacul a fost declanşat exact în ziua de 18 martie (exact în ziua în care se celebrează arderea pe rug al lui Jacques de Molay, Marele Maestru al Templierilor şi se reînnoiesc jurămintele de răzbunare a morţii lui), care este o zi foarte importantă pentru francmasonii din întreaga lume,  semnificând răzbunarea masoneriei. În această zi, moartea lui Jacques de Molay este răzbunată, prin distrugerea spiritualităţii, dar şi prin instigarea maselor la revoltă, prin asasinarea unor persoane incomode sau prin pedepsirea celor care se împotrivesc masoneriei. O demonstrează evenimentele orchestrate de francmasonerie, care au marcat istoria omenirii, deloc întâmplător în data de 18 martie.
Este clar că francmasonii au folosit în mod intenţionat exact data de 18 martie pentru lansarea atacului asupra Libiei, această zi fiind un element ocult foarte puternic prin semnificaţia lui, mai ales că era şi perioada nefastă de lună plină, fiind şi perioada în care Luna se afla foarte aproape de Pământ, fapt care a crescut foarte mult sfera ei de influenţă energetică asupra planetei. Se ştie că energia lunii pline este folosită de obicei în ritualurile de magie neagră, deoarece ea reprezintă perioada de apogeu a influenţei Lunii asupra planetei noastre, fiind un moment de saturaţie în care există posibilitatea unei manifestări excesive, nefaste. Cercetările întreprinse în perioada de Lună Plină au arătat că majoritatea oamenilor tind spre un comportament instinctual, ceea ce afectează drastic puterea decizională, discernământul. Francmasonii cunosc foarte bine aceste elemente oculte şi le folosesc pentru a amplifica, cu ajutorul acestei energii, puterea malefică a acţiunilor lor satanice.

La ora actuală, situaţia în Libia este neclară. Articolele din presă sunt cenzurate sau realizate cu intenţia de a manipula şi a dezinforma opinia publică, dar un lucru pare să fie clar: civilii libieni îl susţin pe Gadafii şi nu se simt nicidecum ameninţaţi de acesta, neavând nevoie de nicio protecţie. Se va repeta oare dramatica poveste a Irakului, când forţele militare internaţionale (şi în special armata SUA), sub pretextul protejării populaţiei civile, au distrus întreaga ţară?

România va participa la misiunea NATO din Libia
Aceasta a fost dispoziţia pentru România din partea conducerii NATO, care se încadrează în condiţiile de respectare a embargoului. Consiliul Naţional de Apărare a ţării a decis să trimită fregata Regele Ferdinand în Marea Mediterană. Fregata va avea la bord 205 militari români şi doi ofiţeri de stat major din Forţele Navale. Aceştia nu vor lua parte la luptă, dar au misiunea de a intercepta toate vasele care transportă armament către Libia. Misiunea va dura trei luni şi va costa 4,5 milioane de euro, pe care statul român trebuie să-i aloce pentru ca fregata să opereze în marea Mediterană, în conformitate cu directiva NATO. Aceasta trebuie să fie gata de plecare în maximum 30 de zile.

Libia, stăpânită de război civil și haos. Jihadiștii de azi, rebelii de ieri, susținuți de SUA și Occident

Orientul Mijlociu este în pragul unei implozii, cu războiul dus de peste 20 de zile de armata israeliană în Fâșia Gaza, luptele sângeroase de peste doi ani, din Siria, și Irakul stăpânit de jihadiștii Statul Islamic pentru Irak și Levant. Pe lista țărilor în care instabilitatea este o dominantă se adaugă și Libia, la trei ani de la uciderea colonelului Muammar Gaddafi.

De aproape o lună, violențele din Libia sunt de neoprit, în condițiile în care autoritățile libiene sunt incapabile să stăpânească zecile de miliții rivale care fac legea în această țară după căderea regimului Gaddafi, în 2011. Asta i-a făcut pe o serie de comentatori să vorbească de o ”somalizare” a țării. Unii spun că este un blestem al lui Gaddafi, care, în 2011, după ce Franța, susținută de NATO, a decis să inntervină în Libia, pentru a sprijini combatanții care doreau prăbușirea regimului colonelului libian, avertiza că acest stat va muri odată cu el.

Gaddafi știa foarte bine ce spune, iar realitatea îi dă dreptate. Fostul lider libian, care a condus țara cu mână de fier, spunea că acest stat este format dintr-o populație eterogenă, unde funcționează tribalitatea, iar riscul terorismului este unul maxim.

Care pe care

După ce rebelii libieni, cu ajutorul Occidentului, l-au înlăturat de la putere pe Gaddafi (moartea sa fiind orchestrată, după cum susțin tot mai multe voci chiar de fostul președinte francez Nicolas Sarkozy, care a primit milioane de euro de la colonelul libian pentru campania din 2007) actuala situație explozivă ar fi fost provocată de instabilitatea politică și de extinderea rețelei jihadiste, capabilă să preia controlul în multe zone.

Cele mai violente confruntări din ultima perioadă au izbucnit la Tripoli, la începutul lunii trecute, în urma unui atac comis de o grupare armată alcătuită din combatanţi islamişti şi foşti rebeli din oraşul Misrata (la 200 kilometri est de Tripoli), care au vrut să-i alunge de la aeroport pe foştii rebeli din Zenten, vechi camarazi de arme. Consideraţi drept aripa armată a mişcării liberale, milițiile din Zenten controlează, încă de la căderea regimului Gaddafi, aeroportul din Tripoli şi o serie de obiective militare şi civile din sudul capitalei.

Foştii rebeli din Zenten sunt acuzaţi de rivali că au printre ei combatanţi şi ofiţeri din cadrul armatei lui Gaddafi, care ar fi participat la reprimarea revoltei din 2011.

Violențele din ultimele săptămâni au lăsat în urmă peste 200 de morți și 400 de răniți, iar situația este explozivă. Cartierul general al forțelor speciale din Benghazi, din estul Libiei, a căzut deja în mâinile grupării extremiste islamice ”Consiliul Shurei revoluționarilor din Benghazi”, o alianță de grupări jihadiste locale, printre care se numără și Ansar al-Sharia.

libia

Lupte pentru controlul politic și al petrolului

Ca și cum nu erau suficiente luptele între diversele miliții, în special în zona Tripoli, Libia este măcinată și de confruntările dintre armata generalului Khalifa Haftar și jihadiști, având ca vârf de lance gruparea Ansar al-Sharia, în estul țării, la Bengazi și Darna.

Bătălia se dă atât pentru controlul zăcămintelor petroliere, cât și pentru cel politic al țării. Anasar al-Sharia este considerată de Washington responsabilă de atacul comis în toamna lui 2012, la Consulatul SUA din Benghazi, în care au murit mai mulți americani, inclusiv consulul SUA la Bengahzi.

Observatorii țin să semnaleze și asemănarea evenimentelor din Libia și Irak. Este posibil, spun ei, ca Ansar al-Sharia să proclame, așa cum a făcut gruparea jihadistă Statul Islamic din Irak și Levant (SIIL), în Irak, crearea unui califat islamic.

Bumerang împotriva SUA

Conflictul din Libia a determinat cancelariile occidentale să își retragă personalul diplomatic și să-și repatrieze cetățenii aflați zilnic sub amenințarea bombelor. Personalului ONU, care a decis că nu mai e de stat în Libia, i s-au adăugat, în ritm rapid, pe rând, oamenii din Ambasadele SUA, Marii Britanii, Canadei, Turciei, Germaniei. Pe punctul de a-și evacua personalul Ambasadei se află și Franța.

Unul dintre analiștii politici ai Orientului, rusul Viaceslav Matuzov, a afirmat pentru Ria Novosti că ”grupările islamiste care luptă acum în divrese orașe și regiuni au beneficiat în timpul revoltei contra lui Gaddafi de o susținere diversificată a Washington-ului. Acum, americanii încep să fie conștienți de faptul că aceia pe care i-au sprijinit într-o vreme pot întoarce armele împotriva lor.”

Ce nu le-a convenit libienilor, de ce l-au omorat pe liderul lor Muammar al-Gaddafi

1. Libia lui Gaddafi nu avea nici o datorie fata de nimeni in lume.

2. Pretul unui litru de benzina era de 0.14$

3. Pretul unei paini era de 0.15$

4. Invatamantul si spitalizarea erau gratuite.

5. Tinerii casatoriti primeau in dar 64000$ pentru a-si procura apartament.

6. Fiecare familie libiana avea propria casa.

7. Pentru fiecare membru, familia libiana primea anual 1000$ subventii.

8. Pentru fiecare copil nou nascut, familia primea 7000$, ajutor material.

9. Ajutorul de somaj 730$ lunar.

10. Orice libian, daca era admis la oricare facultate din lume, primea 2500 euro de la stat plus intretinere plus un automobil.

11. Salariul unei asistente medicale era de minim 1000$.

12. Automobilele in tara erau vandute numai la pret de fabrica.

13. La deschiderea propriei afaceri, Jamahiriya Libiana oferea un ajutor material de 20000$, intr-o singura transa.

14. Nu exista impozit pe imobil, la apartamente si casele de locuit.

15. Impozitele mari erau interzise prin lege.

16. Cetatenii libieni primeau creditele fara dobanda din partea statului.

17. Energia electrica era gratuita pentru populatie.

18. In toata tara era dezvoltata o retea de magazine pentru familiile cu multi copii, in care alimentele de baza erau vandute la un pret simbolic.

19. Pentru vanzarea produselor alimentare cu termenul expirat – amenzi astronomice.

20. Pentru falsificarea preparatelor medicale – pedeapsa cu moartea.

21. Vanzarea si consumul de alcool – interzis prin lege.

22. Intermedierea in vanzarea imobilelor – interzisa prin lege.

23. Dupa venirea la putere a lui Gaddafi, din Libia au fost alungate marile corporatii.

24. Doar dupa preluarea puterii de catre Gaddafi, negrii din sudul Libiei au primit drepturi cetatenesti.

25. In 40 ani de “dictatura” populatia tarii a crescut de trei ori, iar mortalitatea infantila s-a micsorat de noua ori.

26. Speranta de viata a crescut de la 51,5 la 74,5 ani.

27. Gaddafi a luat decizia de a scoate Libia din sistemul bancar mondial si alte 12 tari arabe erau gata sa-i urmeze exemplul.

Muammar Abu Minyar al-Gaddafi
(n. 7 iunie 1942 – d. 20 octombrie 2011) a fost conducatorul de facto al Libiei intre 1969 si 2011.

Cunoscut si sub numele de Colonelul Gaddafi, Muammar Gaddafi s-a nascut intr-o familie de tarani beduini in apropiere de orasul Sirt. Dupa ce a urmat scoala din Fezzan intre 1956 si 1961, a studiat dreptul ulterior inscriindu-se la academia militara libiana. A fost trimis la cursuri de perfectionare la Academia militara din Atena, Grecia, si in Marea Britanie la The British Army Staff College (actualmente, Joint Services Command and Staff College).

SURSE

  1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6623
  2. http://www.activenews.ro/prima-pagina/RAZBUNAREA-lui-GADDAFI.-Libia-stapanita-de-razboi-civil-si-haos.-Jihadistii-de-azi-rebelii-de-ieri-sustinuti-de-SUA-si-Occident-VIDEO-56970
  3. www.cocoon.ro

Departamentul Național de Informații (DNI)

Departamentul Național de Informații (DNI) este o organizație neguvernamentală fără personalitate juridică. Departamentul Național de Informații (DNI) a fost înființat la data de 15 august 2013.

You may also like...