Puterea minții – mintea este un fel de stăpân al timpului

„— În general vorbind, mintea este un fel de stăpân al timpului şi de aceea, pentru a nu face ce vrea cu el, este necesar să fie adusă la o stare de continuă atenţie. Cei mai mulţi oameni „funcţionează” conform însu¬şirilor ei, iar aceasta se datorează faptului că dezvol¬tarea minţii începe cu mult înainte ca oamenii să fie conştienţi de ego-ul lor. Ei au suferit numeroase influ¬enţe genetice, culturale şi au avut numeroase expe¬rienţe personale care le-au modelat felul în care gân-desc, reacţionează şi simt ceea ce se petrece în jurul lor. Vreau să spun că mintea se formează într-un mod care este specific fiecărui om prin intermediul acestor factori, ce determină modul în care el vede lumea înconjurătoare şi cele care o compun.

Simţindu-mă inspirat, am intervenit repede:
— În cazul acesta, ţinând cont că mintea este influ¬enţată în mod direct de aspectele la care este expusă, înseamnă că trebuie să o expunem unor aspecte pozi¬tive, astfel încât să o îmbogăţim.
— Normal, este o mare şansă să dispunem de această posibilitate, m-a aprobat Cezar. De fapt, pe aceasta se şi bazează întreaga teorie a gândirii pozitive care este promovată în psihologia practică occidentală. Din păcate, puţini oameni sunt dispuşi să se aplece asupra misterelor pe care ea le implică şi să le ana¬lizeze cu atenţie. Ai văzut de multe ori, cred, persoane foarte bine intenţionate care chiar îşi doresc să se transforme, să gândească pozitiv, dar care totuşi par a fi luate de „val”, simţindu-se pierdute şi neputincioase.

— Da, am văzut! am spus eu atunci, gândindu-mă că un exemplu bun eram chiar eu. Dar de ce totuşi se întâmplă asta?
— Motivul constă în caracteristica principală a minţii, care este fluctuaţia, mi-a explicat Cezar. Dacă vei avea răbdarea şi curiozitatea să te observi fie doar şi pentru câteva zeci de secunde, vei vedea că mintea îţi este supusă unei continue transformări. Nicio stare nu pare a fi permanentă şi trebuie să începi prin a accepta această realitate. De fapt, dacă facem o sinteză, putem să distingem în principal trei stări diferite ale minţii prin care orice fiinţă a trecut măcar o dată: o stare de puternică agitaţie sau, dimpotrivă, de extremă letargie; o stare instabilă, care oscilează între atenţie şi neatenţie; şi o stare aflată dincolo de atenţie, în care mintea este liniştită şi absorbită. Ai remarcat că aici, în tunel, ai tendinţa aproape firească să abor¬dezi această a treia stare a minţii?

Am înclinat capul aprobator. L-am rugat însă pe Cezar să detalieze puţin aceste aspecte privitoare la stările minţii, deoarece mi se păreau foarte impor-tante. Mă gândeam că, la urma urmelor, ele sunt cele care ne oferă zi de zi şi clipă de clipă satisfacţiile sau insatisfacţiile pe care le avem. Buna dispoziţie şi feri¬cirea trebuiau să fie cumva într-o strânsă legătură cu stările minţii; logic, la o stare agitată şi nervoasă a minţii nu aveam cum să fiu fericit şi nici plin de bună¬tate.

— Totul constă în puterea de a fi capabil să-ţi observi cu luciditate stările minţii. Există totuşi şi unele metode simple prin care stările mentale proaste pot fi transformate în stări pozitive. Când mintea este agitată, emoţiile puternice pe care le resimţim atunci au tendinţa să ne copleşească. După aceea, de cele mai multe ori există tendinţa de a cădea în depresie. Într-un astfel de caz, o metodă eficace este simpla respiraţie conştientă despre care ţi-am vorbit. Câteva respiraţii, în care vei pune accentul pe expiraţie, sunt de obicei de ajuns ca să calmeze în mare măsură mintea. În cazul în care aceasta este instabilă, tehnicile respiratorii au efect indiferent de gradul distragerii. Scopul lor este acela de a modifica starea minţii astfel încât atenţia să predomine şi să fie de durată.

În general, oamenii sar rapid de la o stare clară şi concentrată a minţii, la cea în care predomină nea¬tenţia şi confuzia. De aceea îţi repet faptul că atenţia este esenţială pe calea transformării; datorită atenţiei se ajunge întotdeauna la o mai bună capacitate de observare. E ca atunci când găteşti: dacă prăjeşti ceapă ani de zile în aceeaşi tigaie, fără să o mai speli din când în când, orice altă mâncare făcută în acea tigaie va avea gust de ceapă. Dacă însă o vei spăla cu conştiin-ciozitate după fiecare utilizare, vei remarca adevăratul gust al oricărui fel de mâncare pe care îl prepari. Am vrut să fac astfel o analogie cu mintea: dacă îţi vei „curăţa” mintea în mod regulat, vei vedea lucrurile, situaţiile şi fiinţele aşa cum sunt, fără să fii afectat de ceea ce ai văzut înainte.

Mă felicitam încă o dată în gând pentru faptul că începusem să practic tehnicile predate în pergamentul tibetan care cuprindeau şi exerciţii de respiraţie. Acolo erau făcute chiar referiri directe la minte şi acum remarcam faptul că Cezar îmi vorbea, practic, despre aceleaşi lucruri.

— O minte confuză şi greoaie este asemenea unui vas îmbâcsit, a continuat el să-mi explice. Tehnicile de respiraţie sunt unele dintre cele mai bune „produse de curăţare” pe care omul le are mereu la dispoziţie. Este însă necesar să vrea şi să depună un minim efort pen¬tru aceasta.
— Şi dacă mintea este liniştită şi perfect calmă? am întrebat, curios să văd în ce condiţie psiho-mentală se află atunci fiinţa umană.
— Într-un astfel de caz, putem spune că mintea a trecut, oarecum, dincolo de atenţie, fiind complet liniştită şi perfect integrată obiectului pe care îl observă. Această stare privilegiată este marcată de o mare seninătate.”[1]

SURSE

1. Radu Cinamar – Misterul din Egipt – primul tunel.
2. Foto: Internet