Pericolul puterilor paranormale
„De când se ştie, omul nu prea a fost mulţumit de statutul său. S-a dorit întotdeauna un pic mai special… chiar faţă de semenii săi; să lase o umbră mai mare pământului. Dacă nu cu trupu-i firav, măcar cu un accesoriu, chipurile personal: o bâtă, o lance, un tun sau… o pelerină nobiliară. În vremurile moderne, însemnele puterii sunt asortate cu ultimul strigăt al ştiinţei, dar şi cu răcnetul prostiei…
Mulţi dintre cei care conduc un bolid super-nervos vor stabili un record pe autostradă; pe lângă el, nici nu ştii dacă te afli în trafic sau îţi salvezi, de fapt, viaţa. Există şi limuzine hiper-spaţioase, numai bune pentru un joc de badminton. Yahturi supraetajate care pun la dispoziţie crema senzaţiilor tari de pe uscat.
Culmea! S-ar părea că în cazul celor bogaţi există un raport invers: cu cât îşi rotunjesc conturile în bănci, cu atât coeficientul de inteligenţă slăbeşte. În schimb, cei care nu dispun de bani, apelează la tot felul de artificii pentru a atrage şi ei atenţia: tatuaje, piercing, tunsori imposibile, vestimentaţii chixo-comico-bizare, animăluţe de companie chinuite de stilişti etc. Uneori, mai mult ghicim identitatea celui de lângă noi: omul viitorului sau un indigen evoluat?
Ispita din spatele puterii
Dar dacă nu ai încă o stea pe Walk of Fame, nu-ţi cere nimeni autografe sau interviuri, cum poţi apărea la ştiri? Intri în Cartea Recordurilor. Şi aici nu prea contează ce faci, doar să îi surclasezi pe ceilalţi. Toate ciudăţeniile omeneşti au fost consemnate în acest catastif. Va rămâne probabil o lucrare de referinţă a domeniului tragico-comic. Însă, dincolo de această stranie trecere în revistă, există ceva demn de remarcat: efortul pe care îl depune fiinţa umană pentru a-şi depăşi limitele. De a evada din rutina cotidiană.
E drept că formula aleasă nu e întotdeauna cea mai inspirată sau înţeleaptă. Dar omul simte cumva să-şi iasă din matcă. Măcar pentru o fracţiune de secundă el vrea, poate, îndrăzneşte şi reuşeşte să conjuge altfel banalul vieţii de zi cu zi. Să înfingă steagul victoriei pe o nouă planetă interioară. Care este secretul unei asemenea reuşite? Forţa, bineînţeles. Fiecare abilitate pe care o dovedim trădează o anumită forţă interioară. Fiecare aptitudine fizică, psihică sau intelectuală dobândită naşte, la rândul ei, un erou lăuntric. Un spirit puternic, capabil să-şi modeleze destinul.
Dar, ca orice lucru izvorât din dualitate, şi puterea are umbra ei. Un pericol nebănuit pândeşte în dosul fiecărei capacităţi câştigate. Nu este o ameninţare făţişă. Consecinţele nedorite nu-şi scot capul imediat. Este ca o bombă cu ceas. Dezamăgirea, nemulţumirea, furia vor exploda la momentul potrivit.
Nu trebuie să fii un mare filosof ca să îţi dai seama că o acţiune începută într-un mod egoist poartă cu ea seminţele suferinţei. Este suficient ca un singur lucru să nu se potrivească aşteptărilor noastre şi durerea va lua locul bucuriei. Este de ajuns ca munca noastră să nu primească votul de acceptare şi resentimentele să ne dea ghes din toate cotloanele subconştientului: frustrare, înstrăinare, ambiţie prostească, imbolduri vindicative etc.
Problemele pe care le ridică un caracter eminamente egoist nu se opresc aici. Privind din unghiul spiritualităţii autentice, un comportament egocentric cheamă prin rezonanţă energii inferioare şi o karma de suferinţă pe măsură. Fiinţa în cauză va renaşte mereu şi mereu pentru a-şi alchimiza repetenţia într-o înţelegere superioară. Dar cât timp durează acest proces şi câte necazuri îi vor mai ieşi în cale, nimeni nu poate spune. Doar Cel de Sus ştie.
Cine renunţă pentru alţii, câştigă pentru sine
Lucrurile se complică în cazul celor care, pe lângă anumite abilităţi fizice, au agonisit ceva avere subtilă. În privinţa lor nu mai vorbim de un pericoluţ nevinovat, ci de o adevărată alarmă de gradul 7. Dacă eu mă simt „cineva“ pentru că ating din săritură plasa coşului de baschet (să zicem), cum se simte atunci unul care mută mingea cu privirea? Vindecă anumite afecţiuni cu ajutorul câmpului bio-magnetic; controlează minţile celorlalţi; ghiceşte viitorul. Sau calcă apa pe lângă yahtul supraetajat?
În mod cert există tentaţia micului demiurg. Îi poate apărea ideea că este mai special decât restul oamenilor. Cu mult mai special. Că, în cazul său, Creatorul s-a străduit, nu glumă. Că miracolul de care dispune la degetul mic este o consecinţă a efortului personal. Ispita este atât de mare, încât doar un spirit matur, cu multă credinţă în Dumnezeu, poate face faţă testului puterii. Unii dintre posesorii unor asemenea forţe paranormale au muncit atât de mult pentru ele, încât e greu de crezut că ataşamentul a stat deoparte în tot acest răstimp. Cât de dificil e să renunţăm câteodată şi la o şuviţă din părul nostru, darămite la o forţă subtilă. Un adevărat aur extrasenzorial.
De fapt, nici nu este vorba de o renunţare propriu-zisă, ci de a înceta să folosim asemenea înzestrări în scop personal. Să le punem în slujba valorilor universale: binele divin, pacea, armonia, fraternitatea etc. Altfel, chiar dacă sunt nişte bijuterii subtile, nu vor face decât să prelungească şederea noastră pe tărâmul Iluziei Cosmice. Stăpânite de minţi impure, avide după putere, ele pot deveni extrem de periculoase. Atât pentru cel care le posedă, cât şi pentru cei din jurul său.
Cunoaştem multe minţi „capabile“, dar diabolice, care au schimbat cursul istoriei într-un mod negativ. Şi care poate încă îl mai schimbă. Însă pentru a-l transforma benefic este nevoie de ceva mai mult decât forţa mentalului: puterea iubirii. A credinţei în Dumnezeu. Este necesar un salt din mirajul spectrului dual, în lumile sublime ale Unităţii divine.
Fiecare dintre noi este înzestrat cu o asemenea capacitate. Acesta este sensul evoluţiei spirituale, motivul pentru care suntem aici pe Pământ. Declarat sau nu. Acesta este cadoul pe care îl putem face la rândul nostru Creatorului: o regăsire de Sine. Este cea mai mare putere paranormală. Singura care merită…”[1]
SURSE
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.