OZN-urile naziste, denumite în germană Haunebu, sunt cunoscute de aviația militară ca avioane avansate sau nave spațiale, care ar fi fost dezvoltate de inginerii și savanții naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
„Renato Vesco, un cercetător italian, a susținut că inginerii naziști au dezvoltat un sistem antigravitație de formă tubulară pe care l-au folosit pe o navă în formă de disc ce a fost construită și testată aproape de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Apariția acestui tip de navă în formă de disc a fost raportată de piloții aliați în timpul luptelor aeriene, aceștia numindu-le „luptătorii Foo”. Unele observări de OZN-uri din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special cele raportate de piloți și cunoscute ca intervenții ale „luptătorilor Foo”, erau considerate de Comandamentele aviației aliaților drept „arme secrete” naziste.
Mulți autori au făcut legătura între Germania nazistă și misiunile ei de explorare pe întregul glob și aceste OZN-uri. OZN-urile naziste, denumite în germană Haunebu (Hauneburg-Gerate sau Reichsflugscheiben), sunt cunoscute de aviația militară ca avioane avansate sau nave spațiale, care ar fi fost dezvoltate de inginerii și savanții naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Toate aceste tehnologii și superinvenții au dat naştere la anumite teorii ce le conexează cu nazismul ezoteric și societățile secrete ale acestuia (Black Sun, Vril), ce urmăreau o ideologie care implică dobândirea de puteri supranaturale sau paranormale pentru a fi folosite în scopuri de dominare a lumii.
O zonă explorată de Germania nazistă a fost Antarctica, în special teritoriul numit de aceștia New Swabia, unde în 1938 a fost trimisă o expediție cu scopul de a crea o bază secretă (Baza 211). La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în acel avanpost foarte mulți lideri naziști au fugit și li s-a pierdut urma.
Probabil că pentru mulți aceste rânduri pot suna ca o conspirație masivă, fără nicio dovadă solidă care să le susțină. Totuşi, este demn de menționat că în timp, după război, au existat voci care au spus părți de adevăr. Însă mai apoi unele dintre aceste „voci” fie au fost cumpărate, fie reduse la anonimat… sau la tăcere.
Din fericire, încă există destule referințe ale unor importanți oameni de știință care au recunoscut că au lucrat la construcția de OZN-uri. Germania nazistă a produs și testat tehnologii avansate de propulsie, inclusiv rachete și turbine puternice dezvoltate de savantul Viktor Schauberger. „Aceste concepte au fost ulterior dezvoltate de americani și sovietici după terminarea războiului și au avut ca finalitate construcția de noi aparate de zbor moderne, inclusiv a «farfuriilor zburătoare».” – Richard Dolan
Prima referire certă la OZN-urile naziste provine dintr-o serie de texte scrise de Giuseppe Belluzzo, expert italian în turbine, care spus că: „o mare putere lansează aceste discuri zburătoare pentru a le studia”. Un astfel de text care detaliază tehnologiile secrete a fost publicat în 24 martie 1950 de cotidianul italian „Il Giornale d’Italia”: „… tipurile de discuri zburătoare au fost proiectate și studiate în Germania și Italia încă din 1942”.
La scurt timp după ce Belluzzo a scris despre turbine avansate, omul de știință german Rudolph Schriever a recunoscut că în perioada nazistă a lucrat la dezvoltarea producerii de farfurii zburătoare. Într-un interviu acordat revistei Der Spiegel, Scriever a susținut că a proiectat o navă a cărei propulsie era dată de paletele rotative ale unei turbine de 15 m în diametru.”[1]
SURSE
- https://newsconspy.wordpress.com/2020/09/20/documente-cia-declasificate-confirma-teoria-potrivit-careia-inginerii-nazisti-au-construit-cu-succes-ozn-uri
- Foto: newsconspy.wordpress.com
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.