Osemintele lui Mihai Viteazu au fost descoperite după câteva secole în care au fost date dispărute

„Raportul de medicină legală şi măsurătorile antopometrice confirmă autenticitatea osemintelor care au fost descoperite la Mănăstirea Plăviceni din judeţul Teleorman.

Mihai Viteazu a fost decapitat pe 9 august 1601 în tabăra de la Câmpia Turzii, la comanda împăratului Rudolf al II-lea. Capul a fost luat de un credincios de-al său, conform unei însemnări a lui Radu Mihnea, domn al Ţării Româneşti.

Trupul său a rămas timp de trei zile pe câmpul de bătălie, unde a fost batjocorit şi de oameni şi de câini, după care a fost îngropat. Ulterior, trupul a fost dus la Biserica Mitropolitană de la Alba Iulia, unde a rămas pentru o perioadă de timp. Se ştie că osemintele Voievodului au dispărut de acolo înainte de desfiinţarea Mitropoliei Ardealului şi transformarea lăcaşului în biserică catolică (1701).

Din 1701 nu se mai ştia nimic de osemintele voievodului
De atunci însă şi până în 2010, nu a mai existat nici un indiciu despre osemintele lui Mihai Viteazu. În 2010, călugării de la Mănăstirea Plăviceni au făcut o descoperire de excepţie, respectiv un schelet care se potrivea în ceea ce priveşte dimensiunile cu cel al marelui domnitor. Argumentele iniţiale care susţineau teoria potrivit căreia osemintele ar fi aparţinut lui Mihai Viteazul erau legate de faptul că Mănăstirea Plăviceni a fost ridicată de Doamna Stanca, că hramul este al Arhanghelui Mihail, dar şi faptul că din schelet lipsea capul, dar şi membrele superioare fără claviculă şi coaste, ceea ce corespundea modului cum a fost mutilat Voievodul în 1601, după cum a precizat părintele Teoctist Moldovanu, stareţul mănăstirii. Preotul a fost hotărât să facă un test ADN şi măsurători antopometrice ale oaselor descoperite folosind material ADN de la mama lui Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, înmormântată la Mănăstirea Cozia.
Acum, supoziţia călugărilor de la acea vreme s-a adeverit, după ce a fost definitivat raportul medico-legal care atestă faptul că osemintele corespund ca mărime celor ale domnitorului, iar din cadavru lipseşte capul (care se află acum la Mănăstirea Dealul), dar şi celelalte elemente lipsă ale corpului. Marţi, pe 9 august, la Mănăstirea Plăviceni din judeţul Teleorman, va avea loc o slujbă la osemintele Voievodului, la care sunt aşteptaţi mii de pelerini.

Cine doreşte să ne dispară istoria?!
Odiseea acestor oseminte este una bogată şi complexă. Din relatările din presa vremii şi din informaţiile de la cel mai înalt nivel al unor membrii aparţinând celui mai elitist birou al contrainformaţiilor militare, celebrul Birou 2 al Statului Major al Armatei Române, reiese că reprezentanţi ai serviciilor militare secrete au primit de-a lungul timpurilor diverse misiuni speciale privind protecţia acestor artefacte nepreţuite pentru istoriografia României şi a naţiunii Române. Un film documentar care circulă pe internet povesteşte odiseea parcursă de capul Voievodului în Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial. Neştiute sunt şi traseele din zilele noastre, protejate se pare de un grup de înalţi şi „păzitori” ai acestor artefacte. De-a lungul timpului, de altfel, multe dintre simbolurile noastre naţionale au încercat să fie distruse, începând de la cetăţile dacice, citadelele romane sau chiar şi biserici şi mănăstiri. Nu este de mirare miza ca şi aceste oseminte să dispară şi să nu mai fie găsite. Unii doresc să nu mai avem istorie, care să aducă aminte de cei cinci conducători care au contribuit de-a lungul existenţei noastre de peste 2000 de ani în aceste teritorii la unirea României, Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, A.I. Cuza şi Regele Ferdinand. Este oare o întâmplare că au apărut aceste oseminte ale marelui Voievod sau asistăm la o recreare a istoriei pe bază de dovezi concludente, având în vedere apropierea centenarului în 2018.

Asasinarea Voievodului, în cronicile vremii
Dintre contemporanii Voievodului care au relatat din surse directe sau indirecte despre asasinarea lui Mihai Viteazu, pot fi menţionaţi: Istvan Szamoskozy, cornicar transilvănean contemporan cu evenimentele, George Brancovici, Pettho Gergely – cronicar maghiar, Hieronymus Ortelius – istoric flamand, Jaques Augustin de Thou – istoric francez sau Richard Knolles – istoric englez. „Tăiat-au nemţii bucăţi mari de piele din trupul voivodului despuindu-i spatele şi coastele, umerii şi le-au oprit ca amintire. În cele din urmă, aşa scârbos cum era, l-au înmormântat nişte sârbi într-o groapă mică ca nu-l mănânce câinii”, scrisa cronicarul transilvănean Istvan Szamoskozy (1570 -1612).

Biserica Ortodoxă Română – un gest simbolic pentru centenar
Anul 2018 este un an important pentru istoria poporului nostru, având în vedere că se vor împlini 100 de ani de la reunificarea vechilor provincii ale Daciei în România şi formarea naţiunii române. Un gest deosebit din partea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel, a preşedintelui Comisiei de Canonizare, prof. univ. dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, precum şi a Sfântului Sinod ar fi să aprobe canonizarea marelui Voievod întregitor de neam şi ţară.”[1]

SURSE

1. http://www.bzb.ro/stire/osemintele-lui-mihai-viteazu-au-fost-descoperite-dupa-cateva-secole-in-care-au-fost-date-disparute-a101300
2. Foto: bzb.ro