Merkaba și Geometria Sacră

“Ce înseamnă MerKaBa?

MerKaBa este un câmp de energie cristalină, care este alcătuit din tipare specifice geometriei sacre, cu ajutorul cărora se aliniază laolaltă mintea, corpul şi inima. MerKaBa vine din vechiul Egipt şi înseamnă Mer-lumină, Ka-spirit, Ba-corp. Spiritul şi corpul înconjurate de anumite câmpuri rotative de lumină, adică cercuri în cercuri, spirale de energie, foarte asemănătoare cu cele ale ADN-ului, pot face ca entitatea să treacă dintr-o dimensiune în alta. Cu ajutorul ei, poţi transcende timpul şi spaţiul.

Ce este Geometria Sacră?

Geometria sacră reprezintă forma pe care o creează un anumit tip de frecvenţă. Altfel spus, forma este un rezultat direct al formei. Materia întreagă există datorită faptului că energia acestei materii este menţinută într-o anumită stare, ca substanţă a vibraţiei. Este baza creaţiei, este baza armoniei.

Noi suntem făcuţi cu ajutorul geometriei sacre?

Da, şi nu numai, căci creaţia există şi se prezintă ca tipare energetice de forme de undă, care se aliniază faţă de anumite forme directoare, predefinite. Astfel se explică de ce tonurile Creaţiei se propagă peste tot, prin diverse medii din univers, determinând astfel manifestări predictibile. repetabile, care sunt reacţii faţă de aceste tonuri.

Aceste manifestări se pot vedea sub forma sistemelor stelare, a planetelor, atomilor, celulelor şi cuantelor. Tonuri multiple se manifestă simultan, ca nişte corzi armonice ale informaţiei, determinând energia să se combine în diverse tipare ale dimensionalităţii.

De exemplu, vibraţiile care determina siliciul din crusta Pământului şi carbonul din corpul nostru se aliniază unor tipare directoare tetraedrice. Folosind singurele cuvinte pe care le aveau la dispoziţie în vremea lor, înţelepţii din vechime au prezentat toate acestea astfel: „La început, a fost Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. La început, el a fost cu Dumnezeu; toate lucrurile s-au făcut prin El şi fără El nimic nu s-a făcut din câte s-au făcut. în El era viaţa şi viaţa era
lumina oamenilor”.

Omul, Merkaba și Geometria Sacră

La toate acestea s-au adăugat conexiunile energetice. Trebuie să înţelegi că la început a fost intenţia, ideea creaţiei, apoi s-a stabilit tiparul. Toate tiparele Creaţiei tridimensionale, inclusiv forma umană, sunt constituite din legături energetice. Aceste legături energetice la rândul lor pot avea cinci forme. Fiecare tipar în parte rezultă dintr-una din cele cinci forme simple sau dintr-o combinaţie a lor.

O simplă demonstrație

Timp de secole, aceste cinci forme au constituit un subiect
de cercetare şi de dezbateri. Unele religii s-au dezvoltat având ca bază informaţiile despre aceste forme; şcolile misterelor s-au dedicat păstrării acestor informaţii pentru a fi utilizate de generaţiile următoare. Ştiinţa alchimiei, care a fost, adesea, asociată cu transformarea plumbului în aur, are rădăcini în studiul asupra acestor forme.

Alchimiştii erau mai puţin preocupaţi să obţină metalele concrete, ci, mai degrabă, de transformarea pe care metalele o suportau atunci când treceau de la o formă de manifestare la alta. Modelele fundamentale, care sunt, literalmente, codurile geometrice ale Creaţiei, sunt cunoscute astăzi, drept solide platonice şi descriu, fizic, volumele cuprinse de aceste modele.

Platonice vine de la Platon?

Da, termenul „platonic” face referire la omul de ştiinţă şi filozoful Platon şi la una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Timaeus. în această lucrare, Platon, foloseşte ca instrument metafora, pentru a descrie o cosmologie universală, bazată pe anumite tipare interconectate ale geometriei.

Totuşi, se pare că aceste tipare au fost cunoscute cu mult înainte de Platon, după cum o arată vestigiile arheologice ale formelor rezultate din aceste tipare, care pot fi văzute în Muzeul din Cairo, din Egipt. în casetele de sticlă se află, executate cu fineţe, modele ce datează de acum 3.000 de ani, modele ale formelor despre care se vorbeşte în Timaeus.

Şi mai vechi decât aceste forme sunt cele păstrate la Ashmolean Museum din Oxford, Anglia, despre care se estimează că au fost asamblate cu aproximativ 1000 de ani înainte de vremea lui Platon. Deşi nu sunt tot atât de fin lucrate ca formele egiptene, aceste modele reprezintă, într-un mod
foarte evident, indicii despre cunoaşterea naturii fundamentale, geometrice, a „cărămizilor” Creaţiei.

Şi ce înseamnă solid platonic?

Un solid platonic poate fi definit drept suprafeţele ce conturează un volum foarte special, perfect închis. Toate dimensiunile ce definesc porţiuni ale acestui volum sunt egale, fiind, de asemenea, egale, valorile tuturor unghiurilor interioare ce definesc colţurile.

Din punct de vedere conceptual, se poate considera că un astfel de solid constă dintr-o singură celulă elementară a formei, care se repetă, prin celule adiacente, egale, până ce ajunge din nou în contact cu celula iniţială. Toate unghiurile formate prin alipirea celulelor elementare sunt egale, ca şi dimensiunile tuturor laturilor celulei. în prezent, se cunosc cinci solide platonice regulate. Ele sunt de diverse complexităţi, iar complexitatea lor este dată de numărul de feţe.

Avem astfel:

– tetraedru, care are 4 feţe, 6 muchii şi 4 colţuri;
– hexaedru adică cub, cu 6 feţe, 12 muchii şi 8 colţuri;
– octaedru – 8 feţe, 12 muchii şi 6 colţuri;
– dodecaedru – 12 feţe, 30 muchii şi 20 colţuri;
– icosaedru cu 20 feţe, 30 muchii şi 12 colţuri.

Prin MerKaBa, putem călători în alte dimensiuni, putem accesa portaluri sau câmpuri energetice.”[1]

SURSE

1. Aryana Havah – “Cristofor – Magul din Carpati”, editura Orfeu 2000, pag. 65-67.
2. Foto: alamy.com