Extratereștrii în istoria omenirii
„Desi majoritatea oamenilor cred ca fenomenul OZN a aparut secolul trecut, sunt destule dovezi ce indica un contact inca din preistorie, mergand apoi in antichitate, evul mediu si continuand cu era moderna. Principalele mitologii prezinta „zeii” ca venind din ceruri, dar sa nu-i uitam pe cei veniti pe apa sau din interiorul Pamantului.
Textele indiene antice relateaza in Rig Veda, ce a fost compusa aproximativ între 1700 și 1100 i.e.n., despre misterioasele Vimana, aparate circulare cu care unii oameni si „zeii” se deplasau in vazduh, iar in Mahabharata, grandiosul poem epic al Indiei vechi, sunt descrise episoade ale unui razboi nuclear.In cartea lui Ezechiel, parte a Bibliei ebraice, un profet are viziunea unei nave zburătoare ce produce foc, fum si mult zgomot.
Tot in Biblie poate fi citat si Moise ce numeste OZN-ul – „stalp de foc si nor” iar cartea lui Enoch, ce a fost scoasa din Biblie, este ințesata de astfel de apariții… exemplele din „Cartea Sfanta” pot continua. La aterizarea vehiculului cu care calatoreste Domnul, „tunete s-au facut pe muntele Sinai si fulgere si nor înnegurat si sunet de trambite…
Iar muntele Sinai fumega tot, ca pe el Se pogorase Dumnezeu în foc; si fum se înalta ca fumul de cuptor; si tot poporul era prins de cutremur”. Vehicule zburatoare stranii sunt mentionate si în Noul Testament. La nasterea lui Iisus o lumina calauzeste magii: „steaua pe care o vazusera în Rasarit mergea înaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra locului unde era Pruncul”
Varianta „zeilor” ce vin din cer nu este insa singura, existand exemple in povestile stravechi si despre „zeii apelor”. Pentru popoarele din Egipt, America Centrală și de Sud (și nu numai), zeii veneau de pe mare, cu ajutorul unor barci. La babilonieni, primul zeu venit pe Pamant, Oannes, a ieșit din apă.
Pentru chinezi, Impăratul dragonilor traia într-un palat submarin, dragonii provenind din acel loc.In afara legendelor avem si marturi ale unor oameni ce au consemnat anumite apariti misterioase.
Plinius scria în enciclopedia sa relatari despre diferite tipuri de fiinte care trăiau în apa si ieseau din cand in cand la suprafata, luand contact cu oamenii. Prima editie a lucrarii lui Plinius, „Naturalis Historiae”, a fost publicata în latină de către Johannes de Spira, în anul 1469, la Venetia.
Iar daca varianta venirii din cer sau din ape a acestor entitati este prezenta mai peste tot pe glob, sunt tot atat de multe marturii si despre venirea acestora din interiorul Pamantului.Oamenii cred ca Jules Verne este primul care a relatat despre existenta unei lumi subterane dar mitologiile stravechi dovedesc ca exista suficiente probe cum ca asemenea povesti exista cu sute de ani inaintea lui.
In Tibet, se vorbeste despre orasul Shamballa, localizat in interiorul pamantului. Budistii vorbesc despre Agartha sau Agarthi, un regat aflat exact in centrul Pamantului, despre care se spune ca ar fi locuit de demoni, ashura. Dacii credeau si ei ca, pornind de sub muntii Bucegi, se intinde un labirint subteran, in care se retrasese zeul Zalmoxis.
Mitologia celtica vorbeste despre Cruachan, supranumită „Poarta spre Iad a Irlandei”, o pesteră prin care ieseau din subteran tot felul de creaturi ciudate.Triburile Angami Naga din India sustin ca stramosii lor vin dintr-un tinut subteran, teorie existenta la numeroase triburi, nu doar a celor din India.
In toată lumea exista desene preistorice unde stramosii nostrii, printre altele, infatisează astronave și ființe extraterestre cu semnalmente care corespund perfect celor existente in studiile moderne despre UFO. In sudul Franței exista picturi rupestre datând de acum 15.000 de ani, care înfatisează discuri zburatoare de diferite tipuri.
Popoare antice evoluate precum egiptenii, grecii si romanii notau cu meticulozitate toate evenimentele survenite, printre care semnalari ale unor astronave de obicei cu o forma sferica sau de disc, descrise precum niste coloane de foc, nori luminosi, sfere in flacari, care survolau si faceau manevre deasupra cetatilor antice.
In scrierilor multor istorici faimosi ai Antichitatii exista semnalari de astfel de aparitii.Intr-un text egiptean se mentioneaza o astronava tubulara scanteietoare, ca un sarpe de mari dimensiuni, care a aterizat de-a lungul versantului unui munte.Ramses II s-a servit in razboi de o arma care i-ar fi fost daruita de zeul Amon, cu care a exterminat mii de dusmani de unul singur si fara nicio protectie.
In 329 i. Hr., armata lui Alexandru cel Mare a fost “atacata” de doua scuturi argintate zburatoare, care au surprins armata greaca in timp ce traversa fluviul Jaxartes, in India. Homer vorbeste si el de care zburatoare.In timpul Imperiului Roman, OZN-urile au fost vazute adeseori in vazduh, dar si aterizand si decoland, fiind clasificate in principal ca scuturi de foc, torte fumegand, globuri aurii.
Istoricul latin Titus Livius, in a sa “Storia di Roma”, prezinta marturii ale unor obiecte in forma de scuturi circulare care zburau pe cer si care ar fi fost vazute deasupra multor orase ale Imperiului. El adauga ca al doilea rege al Romei, Numa Pompilio, a fost martor al caderii din cer al unuia dintre aceste “scuturi zburatoare”, si ca l-a inclus printre obiectele de cult ale practicilor religioase pe care le propovaduia.
Cronicarul Carcopino povesteste ca luna iulie dupa asasinarea lui Cezar, vreme de 7 zile la rand, inainte de apusul soarelui, deasupra Romei s-a putut vedea un OZN luminos care se deplasa catre nord. Semnalari similare exista in operele lui Plutarh, Valerio Massimo, Seneca, Eschil, si altii. In tratatul sau de Stiinte ale Naturii, Seneca povesteste, cu lux de amanunte, despre inexplicabilele “barne luminoase” care apareau pe neasteptate in vazduhul oraselor antice.
“Barnele” ramaneau nemiscate zile in sir, pentru a disparea apoi la fel de brusc, la fel cum aparusera In vremurile lui Carol cel Mare sunt descrise evenimente de unde rezulta ca nave spatiale i-ar fi luat la bord pe unii locuitori pentru a le arata cum traieste poporul din ceruri.
In secolul IX, arhiepiscopul din Lyon primeste numeroase reclamatii de la enoriasi ca regiunea ar fi invadata de “marinari ceresti” care debarcau din nori si devastau pomii fructiferi, viile si campurile de cereale.
In Cronica de la Nuremberg exista una dintre primele reprezentari grafice ale unui OZN in Europa. Autorul, Hartmann Schedel, descrie o sfera de foc, vazuta in 1034, sagetand vazduhul in linie dreapta de la sud catre est, si indreptandu-se apoi catre soare.
Ilustratia care insoteste povestirea infatiseaza un corp in forma unui trabuc, inconjurat de flacari, care inainteaza pe un cer albastru, deasupra delurilor verzi.In timpul Dinastiei Sung, 960-1127 d.Hr., un invatat pe nume Shen Kuo povesteste intr-o opera de-a sa despre un obiect “stralucitor ca o perla”, care se deplasa “ca si cum ar fi zburat” pe suprafata unui lac aflat in apropiere de Yangzhou.
Potrivit lui Shen Kuo, misteriosul obiect a fost vazut foarte frecvent: de departe parea a fi de marimea unui pumn si emana “o lumina argintie care lumina imprejurimile pe o orie de circa 5 km”.
De asemenea, el precizeaza ca obiectul zburator parea uneori ca se mareste si se deschide in 2 emisfere; si ca aparitiile lui periodice s-ar fi produs vreme de circa 20 de ani. Incepand din 1300 incep sa fie reproduse in picturi “aparitii” OZN.In 1338, in Franta a fost vazut un enorm OZN sferic.
Imaginea evenimentului este infatisata in cartea “Le Livre Des Bonnes Moeurs” de Jacques Legrand. In 1350 a fost pictata o scena a crucificarii deasupra altarului manastirii Visoki Decani din Kosovo. La dreapta si la stanga crucii se vad pe cer farfurii zburatoare, cu persoane care le piloteaza in interior.
In 1492, Cristofor Columb vede cazand din cer o “ramura de foc”. In jurnalele sale, el mentioneaza in mai multe ocazii aparitia unor insolite fenomene astronomice si trecerea unor dare de foc pe cer.Renasterea si secolul XVII.
Si in picturile Renasterii apar diferite tipuri de OZN, integrate in buna parte in lucrarile cu subiect religios pentru ca se credea ca OZN erau manifestari divine. In 1544 a avut loc un important eveniment ufologic, consemnat intr-o colectie aflata la Biblioteca Centrala din Zurich.
“In anul 1544 au fost vazute semne pe Soare si pe Luna; .Intr-o cronica medievala se povesteste ca in 1561, pe 14 aprilie, la rasaritul Soarelui, mai multe grupuri de obecte zburatoare neidentificate, cu forme cilindrice, au aparut in Germania, pe cerul Nurnberg-ului, si au inceput sa se lupte intre ele.
Evenimentul a avut rezonanta in toata lumea.In martie 1716, astronomul Edmund Halley detecteaza o serie de vehicule zburatoare enigmatice, dintre care unul se spune ca a luminat cerul timp de doua ore cu o asemenea intensitate incat Halley a putut citi la lumina lui.”[1]
SURSE
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.