Meditaţia este cel mai puternic exerciţiu mental, care are capacitatea de a transforma în mod fundamental structura creierului

„Cercetări recente au evidenţiat că participarea la un program intensiv de meditaţie yoghină vizând apropierea de Dumnezeu produce modificări măsurabile în regiunile cerebrale asociate cu memoria, imaginea de sine, empatia şi stresul. Cercetătorii de la Spitalul General din Massachusetts susţin că, în cadrul studiului lor, aceste modificări au apărut după o perioadă relativ scurtă, de opt săptămâni.

Descoperirile au fost publicate într-un articol din revista Psychiatry Research: Neuroimaging. Ele evidenţiază transformări benefice la nivelul materiei cenuşii, produse de meditaţia yoghină profundă.

„Practica meditaţiei este asociată în general cu un sentiment de pace şi de relaxare, iar acest studiu demonstrează că transformarea structurii creierului constituie substratul organic al transformărilor benefice la nivel cognitiv-comportamental pe care le produce meditaţia yoghină”, afirmă dr. Sara Lazar, autoarea studiului.

Studii anterioare ale colectivului coordonat de dr. Sara Lazar au evidenţiat diferenţe structurale între creierele indivizilor care nu practică meditaţia şi creierele practicanţilor avansaţi ai meditaţiei: aceştia din urmă prezintă o îngroşare semnificativă a cortexului cerebral în zonele pe care savanţii le consideră asociate cu atenţia şi integrarea emoţională.

În cadrul actualei cercetări, în care s-a folosit tehnica de vizualizare prin rezonanţă magnetică, pentru a evidenţia structura creierului, grupul de studiu a fost constituit din 16 participanţi la un program de meditaţie de 8 săptămâni, desfăşurat la Universitatea din Massachusetts. S-a realizat, de asemenea, vizualizarea prin rezonanţă magnetică a creierului, pentru un grup de control alcătuit din non-practicanţi ai meditaţiei, pentru un interval de timp similar.

Analiza imaginilor obţinute prin rezonanţă magnetică, care s-a focalizat asupra zonelor creierului unde au fost sesizate anterior diferenţe în cazul celor care practicau meditaţia, a evidenţiat o densitate mărită a materiei cenuşii în zona hipocampului, a cărui activitate este asociată cu învăţarea şi memoria, şi în structurile asociate cu conştienţa de sine, compasiunea şi introspecţia.

Efectele de reducere a stresului raportate de participanţii la programul de meditaţie au fost şi ele corelate cu scăderea densităţii materiei cenuşii în zona amigdalei, a cărei activitate este legată de anxietate şi stres. Niciuna dintre aceste transformări nu au fost observate la grupul de control, aceasta indicând că ele nu au apărut prin simpla trecere a timpului.

„Este fascinant să observăm plasticitatea creierului şi să aflăm că prin practica meditaţiei putem juca un rol activ în transformarea creierului, îmbunătăţindu-ne calitatea vieţii şi bunăstarea lăuntrică”, a declarat dr. Britta Hölzel, unul dintre autorii lucrării şi cercetător la Universitatea Giessen din Germania.

La rândul lor, cercetătorii de la Universitatea California din Los Angeles au efectuat un studiu prin care au demonstrat că practica meditaţiei poate modifica în mod benefic structura creierului.
Astfel, cercetătorii au constatat că cei care practică meditaţia prezintă conexiuni mai strânse între regiunile cerebrale şi semne mai reduse ale atrofiei cerebrale cauzate de vârstă.

Conexiunile cerebrale mai puternice măresc viteza cu care se transmit semnalele electrice în întregul creier, nu doar în anumite zone. Studiul a fost efectuat cu ajutorul a 27 de practicanţi activi ai meditaţiei şi a 27 de subiecţi de control, repartizaţi echilibrat în funcţie de vârstă şi sex. Grupul practicanţilor meditaţiei şi cel de control constau, fiecare, din 11 bărbaţi şi 16 femei. Numărul anilor de practică varia între 5 şi 46, iar tehnicile de meditaţie includeau SHAMATHA, VIPASSANA şi ZAZEN.

Cercetătorii au folosit tehnica de vizualizare prin tensor de difuziune, o modalitate relativ nouă de reprezentare care permite observarea conectivităţii structurale a creierului. Ei au remarcat că diferenţele între practicanţii meditaţiei şi subiecţii de control nu se mărgineau la o zonă-nucleu a creierului, ci implicau reţele la scară largă, care includeau lobii frontal, temporal, parietal şi occipital şi corpul calos anterior, precum şi structura limbică şi celulele-stem ale creierului.

A fost evidenţiată o pronunţată conectivitate structurală la nivelul tuturor căilor cerebrale în cazul practicanţilor meditaţiei. Cele mai mari diferenţe între cele două grupe au fost observate în tractul corticospinal (o colecţie de axoni care leagă cortexul cerebral al creierului şi măduva spinării), în fasciculul superior longitudinal (mănunchiuri lungi, bidirecţionale de neuroni, care conectează partea anterioară şi posterioară a telencefalului) şi fasciculul uncinat (constituit din materie albă care conectează părţi ale sistemului limbic, precum amigdala şi hipocampul, cu cortexul frontal).

„Meditaţia este cel mai puternic exerciţiu mental, care are capacitatea de a transforma în mod fundamental structura creierului”, afirmă Eileen Luders de la Universitatea California din Los Angeles, concluzionând: „Colectarea de probe arată că practica activă, frecventă şi regulată a meditaţiei, ce produce modificări ale tracturilor profunde de materie albă ale creierului, poate deveni relevantă pentru pacienţii care suferă de demielinizarea şi atrofia materiei albe.””

Sursa: https://yogaesoteric.net/credinta-ferma-in-dumnezeu-reconfigureaza-in-mod-benefic-o-mare-parte-din-creierul-fiintei-umane-efectul-placebo-si-enigmele-lui/

Foto: Internet