Legea Amiralităţii – o lege care a dat naştere corporaţiilor guvernamentale, comerciale şi navale şi-a impus normele şi asupra persoanelor fizice. Legea Apei (Amiralității) a fost codificată pentru prima dată de către Republica Venețiană în secolul al XI-lea

„Controlul banilor și implicit Legea Amiralității au așadar o foarte mare relevanță în toată construcția socială prin care oamenii sunt făcuți dependenți de instituțiile statului. Tocmai de aceea vom urmări să oferim în continuare câteva repere din investigațiile făcute în acest domeniu. Vom ajunge astfel să înțelegem mai bine argumentele pe baza cărora a apărut conceptul de „persoană suverană” și dorința multor oameni de a deține o carte de identitate fără cod numeric personal.

Legea Mărilor e mai importantă decât credeai

Legea Amiralității pleacă de la constatarea că există două tipuri de legi de guvernare: legi ale uscatului (ale pământului) și legi ale mării (ale apei). Dar în timp ce legile pământului sunt multe și diferite, există doar o singură Lege a Mărilor. Tocmai de aceea ea este folosită ca numitor comun de către bănci, pentru a controla fluxul banilor și al bogăției lumii.

Legea Apei (Amiralității) a fost codificată pentru prima dată de către Republica Venețiană în secolul al XI-lea. Ea se referea la deținerea vaselor maritime și la modul în care se derulează toate afacerile corelate, incluzând aici operațiunile financiare ce erau realizate prin comerțul cu produsele transportate.

Legea a fost creată iniţial pentru stabilirea regimului navelor în timpul acostării lor în porturi străine în vederea importului şi exportului de produse şi resurse. Între timp Legea Amiralității și-a extins foarte mult acoperirea și reprezintă astăzi fundația legislației internaționale, având și titulatura de „private law”, adică „legea privată”.

Ultima revizuire a legii a fost efectuată în anul 1984. Prin noua definiție, Legea Amiralităţii este corelată acum cu domeniul dreptului internaţional privat ce reglementează relaţiile între persoane juridice. Legea a redefinit puterile guvernelor, pe care le-a echivalat cu afacerile unor corporații.

Să vedem însă cum şi de ce o lege care a dat naştere corporaţiilor guvernamentale, comerciale şi navale şi-a impus normele şi asupra persoanelor fizice. În acest sens, este necesar să observăm că există o diferenţă colosală între drepturile conferite de Constituţie și cele conferite de legi. Tocmai din acest motiv există un Cod Civil şi un Cod Penal. Codul Civil este asociat drepturilor naturale ale oamenilor, garantate de Constituţia țării, în timp ce Codul Penal se referă la drepturile stabilite administrativ prin legile juridice. Legea Amiralității nu operează pe domeniul Codului Civil, ci reglementează domeniul afacerilor bancare şi comerciale, deci pe domeniul codurilor juridice. Să reținem acum o analogie importantă: când un produs este descărcat de pe o navă şi adus pe un teritoriu străin, acea ţară primeşte în custodie respectivul produs şi certifică recepția prin emiterea unei chitanţe de depozit. Acea chitanţă marchează „data naşterii” acelui produs în custodia ţării respective. Ei bine, ceva similar se operează și cu certificatele de naștere ale tuturor oamenilor! Și vom explica și de ce.

Înscenarea crizelor de sistem și înrobirea cetățenilor

O întorsătură fundamentală s-a petrecut în America în data de 9 martie 1933, când statul american, care până atunci era o republică, a intrat în faliment. Acest fapt este în prezent acoperit de un văl gros de tăcere, dar faptul este absolut real și este confirmat de documente oficiale, ce pot fi și acum consultate, de exemplu aici sau aici.

Falimentul a survenit în urma marii crize din 1929, numită și Marea Depresiune. În realitate criza a fost pusă atent la cale exact de către bancherii internaționali, la fel ca multe alte crahuri economice care au avut loc înainte și după această dată. Între autorii înscenării s-au numărat bancherii din familiile Rothschild și Rockefeller, Regina și Parlamentul britanic, masoneria din Congresul SUA, Vaticanul și numeroasele loje iezuite.

Toți aceștia au furat rezervele de aur și argint ale cetățenilor americani și le-au înlocuit cu „instrumente de negociere a datoriilor”, adică banii tipăriți de Sistemul Rezervei Federale. Furtul a fost ingenios și a aruncat populația în sărăcie cruntă, astfel că oamenii au început curând să ceară guvernului să remedieze problema prin orice mijloace necesare.

Prin falimentul din martie 1933 guvernul federal al Statelor Unite a fost dizolvat de Legea bancară de urgență, declarată de președintele Roosevelt. Guvernul a intrat în stare de faliment și a devenit insolvabil. Ulterior, prin decizia H.J.R. 192, sesiunea nr. 73 a Congresului, din data de 5 iunie 1933 (vezi documentul), a fost adoptată Rezoluția comună de suspendare a standardului de aur, ceea ce a implicat și dizolvarea autorității suverane a Statelor Unite.

Congresul și-a cedat suveranitatea Rezervei Federale, renunțând la autoritatea de tipărire a banilor. Statul american a devenit o corporație deținută de bancheri. Pentru a mai ameliora situația, președintele Roosevelt le-a cerut cetățenilor americani să-și predea aurul în schimbul unor dolari a căror valoare nu mai putea fi garantată în rezerve de aur (dolari care tocmai de aceea nu mai aveau/au o valoare reală).

Dar asta nu a fost suficient, întrucât datoria statului către bancherii privați era cu adevărat uriașă. Pentru a găsi o oarecare cale de ieșire, guvernul a început să contracteze împrumuturi de la banca înșelător numită „Banca Rezervei Federale”. Acest nume doar lasă impresia că am avea de-a face cu o bancă națională, când de fapt este o bancă non-guvernamentală privată. Trebuie subliniat că Sistemul Rezervei Federale funcționează exact sub patronajul Legii Amiralității, al legilor maritime.

Lucrurile acestea nu s-au petrecut doar în America. Au avut loc întâlniri secrete în care cartelul bancar internațional a negociat cu toate marile guverne ale lumii. Au fost implementate treptat legi care, pe fondul crizei mondiale, au resetat legile naționale, procedurile financiare și documentele de tranzacție.

Ceea ce este important pentru subiectul nostru este că în America și în foarte multe alte țări care nu aveau suficienți bani ca să returneze împrumuturile contractate de la bancheri, guvernele au început de atunci să-şi folosească cetăţenii drept garanţie. Ca urmare, sistemul de identificare a cetățenilor pe baza unui tip anume de documente – foarte asemănător cu cel al documentelor de proprietate – a fost instituit rapid în toată lumea.

De atunci toate certificatele de naştere, respectiv de căsătorie, au devenit practic… chitanţe de depozit. Nu întâmplător există similarităţi frapante între chitanţele de depozit şi certificatele de naştere. Ambele documente cuprind data eliberării, seria de identificare, numărul de înregistrare sau numărul de recepţie, o descriere a produsului, şi un informator autorizat care să înştiinţeze agenţia guvernamentală competentă.

Mai este util să observăm că o corporaţie este cunoscută şi sub numele de „persoană juridică”, în timp ce oamenii sunt numiți „persoane fizice”. Șmecheria este că certificatele de naștere au ajuns să fie asimilate ca fiind titluri de stat, adică sunt tranzacționate de stat și li se asociază o contravaloare în bani.

Înregistrarea nașterii declanşează eliberarea unui titlu de credit care ajunge să reprezinte un „portofoliu” financiar pentru națiunea respectivă. Practic vorbind, valoarea nașterii noastre, a simplei noastre existenţe, devine o garanție în fața căreia statul în care te naşti achiziţionează credite. Mai multe detalii, explicații și exemple concrete despre legătura dintre numărul certificatului de naștere și piața bursieră găsiți pe site-ul Reality In-Sight.

Concluzie

Prin cuvintele lui Jordan Maxell putem contura o imagine de ansamblu: „Certificatul de naştere cu care Statul garantează împrumutul pe care îl face se referă la faptul că tu, şi noi toţi, ne angajăm să plătim datorii pe care nu le-am făcut niciodată. De aceea tu eşti mereu impozitat şi ţi se fură banii din buzunare pentru că în baza certificatului de naştere, statul a garantat că tu vei plăti aceste împrumuturi”.

Scopul acestui articol a fost acela de a oferi o nouă perspectivă, o provocare pentru reflecție și eventual pentru alte investigații. Pe de altă parte, nu îndemnăm pe nimeni să urmeze calea negării in corpore a legilor de funcționare a statului. Până vom ajunge la un nou sistem social, mult mai bun și mai onest, este necesar să folosim cu înțelepciune pârghiile celui prezent. Tocmai de aceea, recomandăm ca punctele de vedere prezentate în acest articol să fie privite și cu o doză sănătoasă de simț critic.”

Sursa: https://yogaesoteric.net/legea-amiralitatii-modul-in-care-sunt-controlati-oamenii/

Foto: Internet