Controlul populației, ecologismul și economia dezvoltării durabile

“Prețul mare al controlului populației: ecologismul și economia dezvoltării durabile

Ecologismul e una dintre „forțele motrice” ale controlului global al populației, inca din momentul in care Sierra Club a publicat „Bomba demografica” a lui Paul R. Ehrlich, in 1969. „Dezvoltarea durabila” (un termen popularizat pentru prima data la Conferința din 1992 a ONU privind mediul și dezvoltarea de la Rio de Janeiro, numita și „Summit-ul Pamantului”) devine din ce in ce mai mult un cuvant de ordine sau o lozinca a controlului populației.

Birocrația Națiunilor Unite și rețeaua sa de „societate civila”, cu organizațiile non-guvernamentale aferente, promoveaza fervent „dezvoltarea durabila”. Aparuta la periferia mișcarii ecologiste, acum crește in ritm accelerat in facultațile de economie, științe politice, și resurse naturale a universitaților, dar puțini știu cu adevarat de unde a pornit aceasta sintagma.

Utopia lui Daly

Cand un economist american obscur, Herman Daly, a propus pentru prima data acordarea licențelor de stat pentru nașteri, in anii 1970, puțini l-au luat in serios. Iar cand, in 1990, Daly și John Cobb au scos cartea For the Common Good: Redirecting the Economy towards Community, the Environment and a Sustainable Future („Pentru binele comun: redirecționarea economiei spre comunitate, mediu și un viitor durabil”), editura la care a aparut (Green Print din Londra) era puțin cunoscuta.

Dar Daly a devenit o persoana importanta la Banca Mondiala și la Universitatea din Maryland. Impreuna cu Robert Costanza, calauzește acum Societatea Internaționala de Economie Ecologica. In 1996, Beacon Press din Boston i-a publicat cartea Beyond Growth: The Economics of Sustainable Development („Dincolo de creștere: economia dezvoltarii durabile”).

Alte edituri respectabile scot o avalanșa de noi lucrari privind dezvoltarea durabila și economiile durabile. Incurajata de subvenții oficiale și conferințe internaționale (și de președintele Consiliului pentru dezvoltare durabila al lui Clinton), mișcarea a crescut dincolo de asociațiile  de periferie de inceput. Planurile de invațamant ale facultaților abunda in descrieri ale noilor cursuri de economie durabila.

Raționamentele și obiectivele sunt aceleași care au fost atunci, la inceputurile lui Daly. Cum s-a exprimat Daly, „faptele salbatice” ale defrișarilor, incalzirea globala, „gaura” de ozon și alte calamitați de mediu fac imperativa schimbarea cailor umanitații. Nu conteaza disputele științifice de amploare asupra tuturor acestor subiecte. Nu avem timp de pierdut. Nu mai incape in indoiala. Sfarșitul se grabește spre noi!

Potrivit lui Daly și multor discipoli ai sai, pentru a salva mediul, trebuie mai intai sa controlam populația. In cartea sa, „Pentru binele comun”, Daly a scris ca ar trebui sa solicitam guvernului acordarea de licențe pentru naștere, pentru un numar strict limitat, la niveluri compatibile cu o populație staționara, sau, mai bine, in scadere.(1) Aceasta ar fi uman, a argumentat el, deoarece oamenii ar putea cumpara și vinde licențele. In plus, guvernul ar trebui sa transforme in salbaticie nepopulata și locuita de animale salbatice „jumatate sau mai mult de jumatate” din suprafața terestra a Statelor Unite.(2) Guvernul ar trebui sa stramute un numar mare de oameni din zonele rurale (3), ceea ce, desigur, a facut și Pol Pot in Cambodgia, cu prețul a milioane de vieți.

In utopia lui Daly, impozitele pe venit, utilizarea terenurilor, a energiei, achizițiile de consum, cadourile, moștenirea, poluarea și extragerea de materii prime vor fi destinate reducerii inegalitații și producției și consumului la „limite biofizice sustenabile” (4), ușurand astfel greutatea umanitații asupra naturii și facandu-ne pe noi toți in mod egal saraci. Pentru a reduce șansa alegatorilor care incearca sa se regrupeze, majoritatea alegerilor trebuie pur și simplu desființate.(5)

Proprietatea asupra terenului privat ar fi, de asemenea, anulata.(6) Limite stricte privind calatoriile și comerțul ar impune autosuficiența locala.(7) Religia ar fi transformata sub „influența … sensibilitați ecologiste și feministe”.(8) Umanitatea nu ar mai cauta indrumare morala din „vechile texte religioase care au aparut intr-o situație sociala și demografica foarte diferita”.(9)

Spre o „viziune biosferica”?

Dar obstacolul principal in atingerea unei utopii ecologice, potrivit lui Daly, nu este religia, ci economia, cu accent pe logica bazata pe fapte. Oameni și economiștii profesioniști, susține el, trebuie sa fie re-educați, intr-o „viziune biosferica” (10), sa recunoasca „comuniunea lor cu alte lucruri vii”, in spiritul „ecologiei profunde”, care vede necesitatea unei „scaderi substanțiale a populației umane pentru a promova „inflorirea vieții non-umane”.(11) Fondatorii „ecologiei profunde”, care sunt atat de mult admirați de Daly și de discipolii sai, au fost la fel de direcți.

Potrivit lui Bill Devall, George Sessions și Arne Naess:

„Inflorirea vieții și culturilor umane este compatibila cu o scadere substanțiala a populației umane. Inflorirea vieții non-umane impune o astfel de scadere. Cei care sunt de acord cu cele de mai sus au obligația de a … pune in aplicare schimbarile necesare.” (12)

Influența acestor susținatori ai „societații durabile” a fost profunda. Steven C. Hackett, autor al unui nou manual pentru colegiu despre economia durabila, ii citeaza respectuos pe Devall și Daly, și prezinta cifre ce tind sa demonstreze ca pamantul are de cateva ori mai mulți locuitori decat pot fi susținuți, fara „tragerea in jos a mediului natural”.(13) Hackett (ca și Daly), de asemenea, considera ca religia și „economia mainstream” (de piața) sunt amenințari majore pentru mediu.

Agenda 21 in acțiune

Cei mai mulți economiști iși fac treaba departe de lumina reflectoarelor, dar nu și Daly. Invațaturile sale dainuiesc nu doar prin scrierile sale adesea citate, dar prin activitatea discipolilor sai, prin efuziunile conferințelor internaționale, a comisiilor naționale, cat și a Agendei 21 a „Summit-ului Pamantului”. Agenda 21 a subliniat faptul ca „creșterea populației și producției mondiale, combinate cu modele de consum nesustenabile apasa tot mai acut asupra capacitaților de susținere a vieții de pe planeta noastra”.(14) In traducere aceasta inseamna ca documentul cere guvernelor sa faca „[o ] evaluare .. a capacitații portanței populației la nivel național…”. (15) Pentru a face mai clar acest lucru, „politicile ar trebui sa … aduca tranziția demografica”(16); cu alte cuvinte, o reducere majora a natalitații.

Deoarece „dezvoltarea durabila” s-a ivit pe lume la Rio, comunitațile din intreaga lume și din Statele Unite au preluat cauza ei. Maurice Strong, directorul Conferinței de la Rio (in prezent Secretarul General adjunct al Organizației Națiunilor Unite), in 1996, a anunțat ca, deși nu au fost inca facute suficiente progrese pentru atingerea obiectivelor Agendei 21, „Peste 1500 de orașe și orașele din lume au adoptat propriile lor Agende 21”.(17) Dar acest lucru s-a intamplat in orașe și orașele, fara ca macar ele sa fi facut o singura mențiune despre Agenda 21 și cu sprijinul financiar provenind din fundații private și de la nivelurile superioare ale guvernului. In propria sa nazuința spre Agenda 21, Consiliul lui Clinton pentru Dezvoltare Durabila a facut apel la o planificare economica și sociala completa pentru a salva mediul de ființele umane. Acel Consiliu a declarat ca noi trebuie nu doar sa „schimbam modelele de consum”, sa „restructuram” educația, sa „realiniem forțele sociale, economice și de piața”, ci și „populația trebuie sa fie stabilizata la un nivel compatibil cu capacitatea pamantului de a susține locuitorii sai”.(18) (Oricare ar putea fi aceasta capacitate.)

Clubul Sierra a anunțat la Conferința ONU din 1994 privind populația și dezvoltarea de la Cairo, ca „activiști locali” ai Clubului din Statele Unite activau „intr-un proces … bazat pe consens pentru a stabili … praguri pentru … impactul populației și consumului asupra ecoregiunii locale. … Abordarea capacitaților de susținere locale va imbunatați calitatea vieții pentru toți și va contribui la dezvoltarea comunitaților durabile …” (19)

Clubul nu a precizat ce masuri vor lua acei activiști locali, daca se dovedește ca populațiile locale depașesc „capacitatea de susținere”. Dar Daly, mai practic, a propus ca persoanele care au un copil fara permis trebuie sa fie „pedepsite”. Chinezii, desigur, au inventat unele forme originale de pedepse pentru astfel de „infractori”, inclusiv pedeapsa cu inchisoarea, pierderea locului de munca și a casei, pedepsirea rudelor, infanticidul, avortul forțat și sterilizarea.(20)

In plus, Banca Mondiala, un promotor pasionat de „dezvoltare durabila”, ofera ajutor economic țarilor condiționat de promovarea controlului nașterii (21), la fel ca și Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaționala (USAID).(22) Aceste practici sunt predate ca norma in salile de cursuri universitare aici, in Statele Unite. Hackett, care preda „economie durabila” la Universitatea de Stat Humboldt din California, il citeaza adesea pe Paul Ehrlich, pentru a arata ca doar dezvoltarea economica nu poate reduce natalitatea suficient pentru a salva mediul. Poate fi nevoie de ceva mai mult. De fapt, Hackett se refera la propunerea lui Daly de acordare a licențelor pentru naștere și la eforturile coercitive de control al populației din China ca soluții posibile. (23)

Convingerea lui Hackett  ca „economia mainstream” și religia sunt dușmanii principali ai „dezvoltarii durabile” ar putea fi un punct in favoarea atat a religiei, cat și a economiei. Ceea ce e insa clar ca buna ziua este faptul ca controlul populației este acum promovat sub stindardul „economiei durabile”.

Note

1 Herman Daly, “For the Common Good: Redirecting the Economy Towards Community, the Environment and a Sustainable Future”, London, Green Print, 1990. 244–246.

2 Ibid. 255.

3 ’Ibid. 264, 311.

4 Ibid. 143, 318–329.

5 Ibid. 177.

6 Ibid. 256–259.

7 Ibid. 229–235, 269–272.

8 Ibid. 377.

9 Ibid. 250.

10 Ibid. 376.

11 Ibid. 377.

12 Steven C. Hackett, “Environmental and Natural Resources Economics: Theory, Policy, and the Sustainable Society,” Armonk, N.Y.: M.E. Sharpe, 20, quoting B. Devall, “Simple in Means. Rich in Ends,” Salt Lake City: Peregrine Smith, 1988.

13 Hackett, 263.

14 Agenda 21, Ch. 5, par. 5.3.

15 Ibid. Ch. 5, par. 5.23.

16 Ibid. Ch. 5, par. 5.16.

17 “Environment Matters at the World Bank,” Fall 1996.

18 Președintele Consiliului despre dezvoltarea durabila, proiectul raportului, fragmente retiparite. eco-logic, noiembrie/decembrie 1995.

19 Steven W. Mosher, A Mothers Ordeal: One Woman’s Fight Against China’s One-Child Policy, (New York: Harcourt Brace, 1993).

20 Sierra Club, “Population and Consumption: The Sierra Club has a Vision for Both,” distribuit la Conferința privind Populația și Dezvoltarea, Cairo, septembrie, 1994.

21 Fred T. Sai and Lauren A. Chester, “The Role of the World Bank in Shaping Third World Population Policy,” in Godfrey Roberts (ed.), Population Policy: Contemporary Issues, (New York: Praeger, 1990.)

22 22 U.S. Code, sec. 2151–1; 22 U.S. Code, sec. 2151(b).

23 Hackett, 20, 232, 234.“[1]

SURSE

1. http://www.culturavietii.ro/2018/10/08/pretul-mare-al-controlului-populatiei-ecologismul-si-economia-dezvoltarii-durabile/
2. Foto: Internet