Operațiunea Gladio: CIA și NATO au creat rețeaua Gladio care a comis atacuri teroriste în Italia (1950-1990)

„Operațiunea Gladio a fost organizată în 1950 de generalul Giovannni de Lorenzo, șeful Serviciului Militar Italian de Informatii (SMIF). Operațiunea Gladio a funcționat în cadrul Serviciului de Informații al Forțelor Armate (SIFAR) și era formată din 1000 de oameni în mare parte anticomuniști, luptători de guerilă și spioni, foști membri ai poliției secrete a lui Mussolini. O bază de antrenament a fost stabilită în Sardinia și un număr mare de arme și muniție a fost ascuns în nordul Italiei.”[1]

„Despre această operațiune avea să se afle abia în 1990, când Operaţiunea Gladio a fost deconspirată chiar de un premier al Italiei, Giulio Andreotti. Reţeaua Gladio se face vinovată, potrivit anchetelor din anii 1990, de asasinate, atentate, răpiri de oameni politici, bancheri, generali şi ziarişti, crime atribuie „terorismului comunist”.”[2]

„A trebuit să ataci civili, oameni nevinovați, oameni necunoscuți, departe de orice joc politic. Motivul era foarte simplu: să forțezi publicul să se întoarcă la stat pentru o mai mare securitate.” – Agent operativ Gladio, Vincenzo Vinciguerra – 2001

În cartea sa din 2005, „Armatele secrete ale NATO: Operațiunea Gladio și terorismul în Europa de Vest”, Daniel Ganser a acuzat SUA și aliații lor din NATO că au folosit Operațiunea Gladio, într-o campanie de zeci de ani, în care au ucis sute de civili nevinovați. Au atacat gări, cafenele, supermarketuri și birouri. Potrivit agentului Gladio capturat, Vincenzo Vinciguerra, unitățile din Italia, în cooperare cu CIA și NATO, au fost responsabile de atacurile teroriste ucigașe împotriva poporului italian.

Gladio a fost înființată după cel de-al Doilea Război Mondial ca un grup clandestin de operatori care urmau să fie activi în cazul unei invazii sovietice a Europei. Planul lor a evoluat rapid într-un program de represiune și manipulare politică condus de NATO și de CIA. De zeci de ani, Gladio a efectuat atacuri teroriste, asasinate și subversiuni electorale în state democratice, cum ar fi Italia, Franța și Germania de Vest, dar au fost portretizate publicului drept atacuri teroriste comuniste sau de aripă stângă. Din cauza dezinformării și minciunilor mass-media corupte, faptele acestei operațiuni au fost ascunse publicului.

Operativii Gladio au fost implicați într-un Coup d’etat tăcut în 1969, și multiple explozii de bombe în anii ’60, ’70 și ’80 doar în Italia. Guvernul italian a lansat un raport de 300 de pagini cu privire la operațiunile Gladio în 2000. Raportul a arătat că, fără îndoială, masacrele, bombardamentele și operațiunile militare au fost planificate și executate de bărbați din cadrul guvernului italian și al CIA.

În 1980, Italia a suferit cel mai grav atac terorist comis vreodată la o stație de tren din Bologna. 85 de oameni au murit în atac și peste 200 au fost răniți. Ancheta a condus poliția la Vincent Vinciguerra. Vinciguerra, adică Joe Valachi din conspirația Gladio, aflat sub interogatoriu, a explicat că a fost protejat în arest și a fost eliberat după aceste operațiuni.

Acest lucru ar explica de ce au fost făcute atât de puține arestări în aceste atacuri într-o perioadă atât de lungă de activitate criminală. El a explicat, de asemenea, că atacurile teroriste din anii ʼ60 au fost de fapt finanțate de stat, iar acuzațiile au căzut asupra comuniștilor sau grupurilor de stânga.”[2]

„Numele generic al “armatei secrete” NATO a fost “Stay Behind”, dar cele mai importante structuri clandestine au fost ceea ce s-au numit “Clandestine Planning Committee” (CCP) şi “Allied Clandestine Committee”, care au acţionat pe teritoriul unor ţări vest-europene, printre care s-au numărat Italia, Franţa, Belgia, Spania, Portugalia, Luxemburg, Germania.

Spre exemplu, în Italia, la sfârşitul anilor `70, serviciile secrete s-au folosit de “armata din culise” NATO cu numele de cod “Gladio”, pentru a pune la cale atentate prin care să discrediteze mişcarea socialistă italiană care, la vremea respectivă, deţinea un loc important în Parlament.

De-abia la începutul lui 1990 fostul premier italian, Giulio Andreotti, a recunoscut existenţa structurii Gladio, iar judecătorul Felice Casson, care ancheta circumstanţele producerii unui atentat (la Peteano), a descoperit adevărul: acesta nu fusese comis de militanti extremişti de stânga, aşa cum se susţinea oficial, ci de un anume Vincenzo Vinciguerra, un extremist de dreapta, membru al Gladio.

Deşi la începutul anilor `90 oficiali ai NATO şi diverşi lideri politici au anunţat că aceste structuri au fost dezactivate, profesorul Ganser este de părere că ele îşi continuă nestingherite activitatea şi astăzi, cel mult cu titulatură schimbată. Un argument în acest sens îl constituie faptul că, în perioada menţionată, Parlamentul European a adresat un protest atât lui Bush senior, cât şi organizaţiei NATO. Demersul a rămas până în ziua de azi fără niciun răspuns.”[3]

„Armate secrete de tip Gladio, înființate pentru organizarea unei rezistențe anticomuniste în caz de invazie sovietică au funcționat în Italia, Germania, Portugalia, Spania, Franța, Elveția, Belgia, Grecia, Turcia etc.

Existența lor a fost deconspirată prima dată la mijlocul anilor ’80, de către judecătorul italian Felice Cason, care investiga un atac terorist atribuit Brigăzilor Roșii, o grupare italiană de extremă stângă. Din cercetările judecătorului, care redeschisese un dosar demult clasat ca atentat comunist, a rezultat exact contrariul, că acesta fusese organizat de către extremiști de dreapta cu scopul de a-i blama pe comuniști și a influența opinia publică în defavoarea acestora.

Executantul atentatului, Vincenzo Vinciguerra, confruntat cu evidențele, și-a recunoscut faptele, însă a dezvăluit că nu a acționat singur, ci acțiunile sale au făcut parte dintr-o strategie generală de a bloca accesul la putere al partidelor și al persoanelor cu vederei de stânga considerate indezirabile.

Scopul scuză mijloacele, iar scopul era prevenirea preluării puterii de către comuniști/socialiști/stângiști, într-un proces electoral democratic, chiar dacă acest lucru se realiza organizând atentate cu bombă și omorând oameni nevinovați.

Interpelat cu privire la organizarea unor astfel de acțiuni șeful contraspionajului italian Giandelo Maletti a confirmat existența lor, apărându-se însă în fața opiniei publice italiene cu afirmația că astfel de operațiuni nu s-au desfășurat doar în Italia, ci în întreaga Europă de Vest.

Scandalul la nivel continental a luat numele de „Gladio”, după denumirea secțiunii italiene. Au fost declanșate anchete parlamentare, inclusiv la nivelul Parlamentului European, apoi, treptat, ecourile s-au stins, presa nu a mai vorbit, deși de la începutul anilor ’90 ne rămâne un film documentar realizat BBC.

Realitatea este de necontestat, structurile Gladio sub coordonarea CIA și a NATO au organizat numeroase atentate teroriste în Europa de Vest cu scopul influențării opiniei publice și al eliminării unor persoane indezirabile din punct de vedere politic. În aceste atentate au murit sute de oameni nevinovați, aflați întâmplător într-o piață oarecare sau așteptând liniștiți trenul într-o gară.

Operațiunile desfășurate în cadrul Gladio au constituit o temă de cercetare pentru istoricul evețian Daniele Ganser a căruit teză de doctorat a fost ulterior publicată sub formă de carte sub numele de «NATO’s secret armies – Operation Gladio and Terrorism in Western Europe».

1962. Italia – lovitură de stat prin forțarea ieșirii de la guvernare a unui grup de socialiști italieni;

1965. Italia – atentatul din Piazza Fontana din Milano soldat cu 16 morți și 80 de răniți;

1967. Italia – atentatul cu bombă de la Peteano comis de Vincenzo Vinciguerra . Sunt omorâți trei carabinieri;

1968. Italia – masacrul de la Brescia – opt morți și 102 răniți;

1969. Italia – atentat cu bombă în trenul Milano-München, «Italicus Express», 12 morți și 48 de răniți;

1970. Italia – este arestat generalul Vito Miceli, șeful serviciului secret al armatei, sub învinuirea de conspirație împotriva statului. În cursul procesului ies la iveală planurile NATO cu privire la armatele secrete „stay behind”;

1973. Italia – Este răpit și ulterior asasinat fostul prim-ministru Aldo Moro, membru al partidului creștin democrat. Moro era în curs de a constitui un guvern de uniune națională care includea și membri ai Partidului Comunist Italian;

1977. Italia – Vincenzo Vinciguerra dezvăluie în cadrul procesului său Operațiunea Gladio și implicarea NATO în acte de terorism. Este condamnat la închisoare pe viață;

1979. Italia – Judecătorul Felice Casson descoperă documente referitoare la Operațiunea Gladio în arhivele militare italiene și îl forțează pe primul ministru Giulio Andreotti să confirme în fața parlamentului existența armatei secrete;

1996. Italia /SUA – Comisiei parlamentare care investighează asasinarea premierului Aldo Moro îi este refuzat accesul la documente de către CIA, cu același text standard.”[4]

SURSE

1. https://ro.wikipedia.org
2. Evenimentul Zilei
3. https://yogaesoteric.net/operatiunea-gladio-si-farsa-terorismului-musulman-prin-operatiuni-sub-steag-fals/
4. https://anonimus.ro/2018/12/operatiunea-gladio-o-istorie-complicata/