David Rockefeller, Consiliul pentru Relații Externe, Comisia Trilaterală și Guvernul Mondial

“Iulie 1973 – David Rockefeller, bancher internaţional şi membru marcant al grupului subversiv Consiliul pentru Relații Externe, fondează o nouă organizaţie numită Comisia Trilaterală, al cărui scop oficial este „să armonizeze relaţiile politice, economice, sociale şi culturale dintre cele trei regiuni economice majore ale lumii” (de aici denumirea de „Trilaterală”). El l-a invitat pe viitorul preşedinte Jimmy Carter să devină unul din membrii fondatori. Zbigniew Brzezinski a fost primul președinte al acestei organizaţii.

Există trei zone economice majore în lume: Europa, America de Nord şi Orientul îndepărtat (Japonia, Coreea de Sud, Taiwan etc). Dacă, sub pretextul necesităţii unirii forţelor pentru a face faţă competiţiei economice faţă de celelalte două regiuni economice, ţările membre ale fiecărei din aceste trei regiuni decid să fuzioneze într-o singură ţară, formând trei super-state, atunci guvernul unic mondial va fi aproape realizat. Ca şi socialiştii fabiani, membrii Comisiei Trilaterale își urmăresc țelul ultim – un guvern mondial unic – pas cu pas.

Acest scop a fost aproape atins în Europa prin tratatul de la Maastricht din 1993, prin care tuturor ţărilor membre ale Comunităţii Europene li s-a cerut să abolească barierele economice şi să înmâneze politicile lor fiscale şi monetare tehnocraţilor de la Bruxelles.

În ianuarie 2002, toate aceste ţări europene au abandonat monedele lor naţionale pentru a avea o monedă unică – euro. Mai mult, „frumosul” tratat a luat mai multe puteri de la ţările membre şi le-a transferat Comisiei Europene. Ceea ce a început într-un mod inocent în 1952 ca fiind Comisia Economică Europeană – European Economic Comission (EEC), o autoritate obişnuită care reglementa industria cărbunelui şi oţelului între naţiunile Europei, s-a transformat în final într-un super-stat european.

Jean Monnet, economist socialist francez şi fondator al EEC, aceasta avea în minte când a spus: „Uniunea politică urmează inevitabil după uniunea economică”. El a mai afirmat în 1948: „Crearea unei Europe Unite trebuie privită ca un pas esenţial spre crearea unei Lumi Unite”.

În ceea ce priveşte zona Americii de Nord, fuziunea ţărilor membre este în curs de desfăşurare prin facilitarea comerţului liber între Canada şi SUA, şi apoi Mexic. În următorii ani, acest acord de comerţ liber se presupune că va include şi toată America de Sud şi Centrală, cu o singură monedă pentru toate ţările acestei regiuni. Preşedintele Mexicului, Vicente Fox, a spus pe 6 mai 2002 la Madrid: „Obiectivul nostru pe termen lung este de a stabili cu Statele Unite, şi de asemenea cu Canada, celălalt partener regional al nostru, un ansamblu de conexiuni şi instituţii similare celor create de Uniunea Europeană”.

1973 – Clubul de la Roma, organism operativ al ONU, emite un raport intitulat „Model adaptativ şi regionalizat al sistemului mondial global”. Acesta împarte lumea în 10 regiuni.

1991 – Preşedintele George Bush Sr. laudă Noua Ordine Mondială într-un mesaj adresat statelor americane: „Ceea ce este în joc este mai mult decât o ţară mică; este o idee mare – o nouă ordine a lumii… care să împlinească aspiraţiile universale ale omenirii, bazată pe principii comune şi domnia legii… Iluminarea a 1000 de puncte de lumină… Vântul schimbării este cu noi acum.”

Iunie 1991 – Liderii lumii se adună pentru o altă întâlnire cu uşile închise a grupului Bilderberg în Baden Baden, Germania. Cu această ocazie, David Rockefeller a afirmat: „Suntem recunoscători celor de la Washington Post, The New York Times, Time Magazine şi altor publicaţii de marcă ai căror directori au participat la întâlnirile noastre şi și-au respectat promisiunea de discreţie timp de aproape 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil să dezvoltăm planul nostru pentru întreaga lume dacă am fi fost în atenția publică, în toți acești ani. Dar, lumea este acum mult mai sofisticată şi mai pregătită să se îndrepte spre o guvernare globală. Suveranitatea supranaţională a unei elite intelectuale şi a unor bancheri internaţionali este, cu siguranţă, preferabilă autodeterminării naţionale practicată în secolele trecute.”

29 octombrie 1991 – David Funderburk, ambasador SUA în România între anii 1981 și 1985, spune unei audienţe din Carolina de Nord: „George Bush s-a înconjurat de oameni care cred într-o guvernare unică, globală. Ei cred că sistemul sovietic şi cel american converg.”

21 mai 1992 – Într-o cuvântare ținută la întâlnirea grupului Bilderberg de la Evian, Franţa, fostul secretar de stat Henry Kissinger declara: „Astăzi, americanii ar fi revoltați dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea; mâine, ei vor fi recunoscători! Aceasta s-ar petrece mai ales dacă li s-ar spune că există o ameninţare din afară, fie reală fie fabricată, care le pune în pericol propria existenţă. Într-o asemenea situație, toţi oamenii din lume vor insista împreună cu liderii mondiali să fie protejaţi de acest rău. Singurul lucru de care se teme orice om este necunoscutul. Când li se va prezenta acest scenariu, oamenii vor renunța de bună voie la drepturile lor individuale în schimbul protecției garantate de guvernul unic mondial”.”

Sursa: https://yogaesoteric.net/o-istorie-veridica-a-noii-ordini-mondiale-ii/

Foto: Internet