Într-o pesteră din China au fost găsite conducte vechi de 150.000 de ani
„Conductele din Baingong (China) reprezintă unul dintre cele mai mari mistere din istoria omenirii. Ele au fost găsite sub o piramidă aflată într-un stadiu avansat de distrugere, situată pe muntele Baingong din provincia Qinghai, în Nord-Estul Chinei. Aşa-numita piramidă constituie de fapt vârful muntelui Baigong, astfel încât este relativ dificil să se afirme cu certitudine dacă ea a fost o construcţie separată, ori reprezintă chiar formaţiunea geologică a muntelui, care are acel aspect.
Iniţial, piramida a avut trei intrări de formă triunghiulară pe toate cele trei laturi ale sale, dar în decursul timpului două dintre ele s-au prăbuşit şi nu mai pot fi accesate. Cea de a treia intrare, înaltă de 6 metri, pătrunde însă adânc în inima muntelui.
Mergând pe coridorul ce înaintează în munte, pe sol se pot vedea bucăţi de fier şi resturi ciudate de pietre, care sunt împrăştiate, sugerând că în trecutul îndepărtat acolo a existat o anumită activitate.
Se ajunge astfel la un fel de cavernă, singura care a „supravieţuit” timpului, unde poate fi văzută o reţea complexă de conducte metalice, având diametrul cuprins între 10 şi 40 de centimetri. Zeci de conducte intră astfel direct în munte, însă nimeni nu ştie unde se îndreaptă ele.
Deşi nu există surse oficiale care să ateste aceasta, conductele au fost iniţial găsite de un grup de cercetători americani, care umblau după fosile de dinozauri. Ei au raportat descoperirea autorităţilor din oraşul Delingha (situat cam 40 de kilometri depărtare), însă aceasta nu a suscitat vreun interes aparte, până în anul 2002 când, după 6 articole succesive apărute în ziarul Henan Dahe Bao, lucrurile au început să se miște în această direcție. În luna iunie a acelui an s-a demarat pentru prima dată o investigaţie în caverna din munţii Baigong. Actualmente, autorităţile promovează situl ca pe o atracţie turistică, punând la dispoziţie ghizi şi semne de orientare.
Unii dintre arheologii care au cercetat situl consideră că acea reţea de conducte a asigurat cândva alimentarea cu apă în interiorul piramidei. Teoria lor pare să fie sprijinită de o multitudine de conducte de fier care au fost găsite pe plaja lacului Toson, care se află la o distanţă de 80 de metri de intrarea din munte. Conductele de lângă lac se aseamănă cu cele din interiorul piramidei în ceea ce priveşte lungimea şi diametrul, unele dintre ele atingând suprafaţa apei, altele intrând sub ea.
Intrigaţi de aceste artefacte neobişnuite, cercetătorii de la Institutul de Geologie din Beijing au analizat cu atenţie conductele din piramidă, folosind tehnica termoluminiscenței.
Această metodă le-a permis să determine când anume conductele respective au fost supuse ultima dată la temperaturi înalte; cu alte cuvinte, cercetătorii au putut să determine vârsta conductelor. Analizele efectuate au indicat o vechime mai mare de 150 000 de ani pentru acele conducte. Chiar şi dacă ar fi vorba doar despre acest element, întreaga istorie a omenirii ar trebui rescrisă.
Misterul conductelor se adânceşte însă şi mai mult. Analiza chimică realizată pe o topitură din aceste conducte nu a putut determina cu exactitate toţi compuşii care intră în compoziţia aliajului din care au fost confecţionate acele piese. Deşi a reieşit cu claritate că în compoziţia conductelor substanţele principale au fost oxidul feric, dioxidul de siliciu şi oxidul de calciu, o proporţie de 8% din structura conductelor conţine un metal necunoscut. Într-un articol apărut în revistă Xinmin Weekly, în anul 2003, savanții chinezi au descoperit – folosind metoda de emisie spectroscopică a atomilor – că în compoziţia materialului din care au fost rtealizate conductele era de asemenea conţinută materie de natură organică (plante). Mai mult decât atât, ziarul People’s Daily a scris despre o investigare realizată de un cercetător de la Administraţia Fenomenelor Seismice din China, care a descoperit că anumite conducte aveau un grad înalt de radioctivitate.
Evident, nu este deloc uşor pentru oamenii de ştiinţă să explice această descoperire tulburătoare. În primul rând, urme ale activităţii umane în acea regiune pot fi identificate până la cel cel mult 30 000 i.Hr. şi chiar şi acelea au aparținut unor triburi nomade. Ar fi fost cu totul imposibil pentru o societate primitivă să lase moştenire o asemenea structură avansată constructiv. Ca urmare, au apărut o serie de teorii, care încearcă să desluşească misterul constructorilor care au realizat acel sistem foarte complicat de conducte.
Una dintre aceste teorii avansează posibilitatea ca o civilizaţie de mult uitată, dar cu toate acestea extrem de avansată, să fi construit acea piramidă, ce necesita din anumite motive să fie răcită; savanţii au presupus astfel că acele conducte care conduc spre lacul din apropiere reprezintă tot ceea ce a mai rămas din sistemul respectiv de răcire.
Un aspect care intrigă însă foarte mult e faptul că apa din lacul Toson este sărată şi, chiar dacă în imediata vecinătate există un alt lac cu apă dulce şi proaspătă, spre acesta nu se îndreaptă nicio conductă. Pentru ce era nevoie de apă sărată? Un potenţial răspuns ar fi faptul că în acel fel se realiza electroliza.
Atunci când un curent electric traversează apa sărată, el face ca hidrogenul să se separe de oxigen. Astfel de produse sunt esenţiale, de pildă, pentru orice civilizaţie care operează cu maşini zburătoare ce implică un anumit gen de tehnologie.
La celălalt capăt al spectrului de teorii avansate ca o explicaţie pentru misterul încă de nepătruns al descoperirii din China, se află teoria unor geologi care afirmă că acele conducte reprezintă pur şi simplu formaţiuni geologice neobişnuite, dar totuşi naturale.
În ansamblu, elementele care există în prezent, referitoare la conductele din Baigong, nu sunt concluzive pentru ştiinţa modernă, deoarece se consideră – într-un fel, pe bună dreptate – că ele nu sunt dublate sau triplate de confirmări din surse autorizate diferite şi că rezultatelor cercetărilor nu au fost publicate în reviste sau lucrări de notorietate mondială. Chiar şi aşa, însă, conductele din Baigong (China) ridică un mare semn de întrebare în legătură cu istoria reală a omenirii.”[1]
SURSE
