Operațiuni negre, proiecte negre, bugete negre, baze secrete, Programe cu Acces Special (SAP) și tehnologii avansate

“Tehnologia extraterestră şi secretele guvernamentale

de Marvin Atudorei

Este deja destul de evident pentru cei mai mulţi dintre noi faptul că informaţiile care ni se oferă prin sistemul mass-media oficial reprezintă aproape întotdeauna doar un aspect absolut superficial al realităţii, doar cel pe care deţinătorii acelui mijloc media doresc să îl prezinte publicului, în conformitate cu anumite interese.

Aceasta este cu atât mai mult valabil în cazul aspectelor foarte importante, care ar putea trezi marea masă a populaţiei din somnul conştiinţei şi al sclaviei tehnologice în care este menţinută. De exemplu, ar fi cu totul naiv să credem că din anul 1969, când s-a realizat (oficial) prima aselenizare a cosmonauţilor de la NASA, programele spaţiale cu oameni la bord nu au mai făcut aproape niciun progres semnificativ.

Tot ceea ce ni s-a mai spus oficial de atunci în această direcţie este că au mai fost făcute doar alte câteva aselenizări ale misiunilor Apollo, între anii 1969 şi 1972, în care au mai pus piciorul pe Lună încă 12 astronauţi. Cu aceste ocazii au mai fost plasate pe solul selenar alte şase steaguri simbolice. După anul 1972 nu s-a mai spus altceva decât că s-au mai trimis câteva sonde spaţiale automate (de exemplu satelitul LROC în 2009) care să realizeze unele verificări de rutină.

Dacă însă ne gândim – ca într-o logică paralelă – că până şi din punctul de vedere al tehnologiei accesibile populaţiei obişnuite s-a realizat în ultimii 40 de ani un salt tehnologic aproape exploziv (trecându-se, de exemplu, de la nivelul magnetofoanelor şi al televizoarelor alb-negru din anul 1969, la nivelul microprocesoarelor extrem de performante din zilele noastre), putem fi absolut siguri că s-au făcut uriaşe progrese tehnologice şi în domeniul navelor spaţiale. Şi totuşi, dacă ar fi să ne luăm după informările oficiale, (aparent) nu s-a mai produs nimic important în legătură cu explorările spaţiale, ceea ce este foarte greu de crezut.

Din dezvăluirile pe care unii dintre cei implicaţi la vârf în activităţile NASA le-au mai făcut (în ciuda secretului drastic pe care sunt constrânşi să-l păstreze) s-a aflat, însă, de-a lungul timpului, prin multiple dovezi convergente, că această agenţie – care este cea mai finanţată din lume – are în realitate două programe paralele: unul oficial, care este într-o anumită măsură prezentat public, dar şi unul neoficial, al programelor strict secrete (black projects) care au atins în realitate niveluri de dezvoltare şi avans tehnologic ce depăşesc chiar şi imaginaţia omului obişnuit.

Există informaţii confidenţiale conform cărora America are un buget negru (black budget) care nu este aprobat de Congres şi pe care nici măcar preşedintele nu îl cunoaşte şi, cu atât mai puţin, îl controlează. Se pare că în fiecare an, aceste black projects înghit aproape 1,25 trilioane de dolari, adică aproape 25% din PIB (produsul intern brut) al SUA, ceea ce reprezintă mai mult chiar decât bugetul Apărării SUA şi al oricărei alte ţări din lume. Pentru a ne face o imagine mai clară, menţionăm că un trilion de dolari înseamnă 1 000 de miliarde de dolari şi cântăreşte 11 tone.

Aceste „proiecte oculte“ scurt-circuitează autoritatea Congresului, fiind, deci, în întregime ilegale. Prin mărturiile unor persoane din interiorul sistemului, a devenit tot mai cunoscut faptul că proiectele strict secrete ale NASA se află în subordinea unui grup restrâns de oameni care domină din umbră toate resorturile mondiale şi care acţionează doar în avantajul lor, populaţia lumii nefiind pentru ei altceva decât o masă de exploatat. Această grupare de indivizi lipsiţi de scrupule, ce a cuprins ca o caracatiţă malefică întreaga omenire, este de fapt secta satanică a francmasoneriei mondiale, cea care cheamă în mod insidios, prin politicienii săi zeloşi, toate ţările la înfăptuirea unei Noi Ordini Mondiale.

În anul 1997 a fost publicată o carte uluitoare intitulată The Day After Roswell, scrisă de colonelul Philip Corso.
Philip J. Corso, ofiţer de informaţii, membru al Consiliului Securităţii Naţionale al SUA şi şef al Direcţiei de Tehnologii Străine a Armatei Terestre SUA, a avut o carieră militară de peste 20 de ani. A lucrat mult timp la Casa Albă, apoi a devenit un oficial-senior în cadrul Pentagonului. În această carte, Philip Corso a arătat foarte clar că cele mai multe dintre invenţiile lui Tesla au fost înţelese abia cu mult după moartea sa, care s-a produs în ianuarie 1943.

Descoperirile genialului Nikola Tesla sunt în cea mai mare parte încă şi acum ţinute secrete de NASA faţă de marea masă a populaţiei. Cunoscut mai mult pentru inventarea curentului alternativ, Tesla a realizat şi multe alte invenţii, despre care însă destul de puţini oameni au auzit: „bobinele Tesla“ care realizează prin rezonanţă eterică o amplificare uriaşă a tensiunii electrice, maşini bazate pe energia liberă (free energy), transferul de energie fără cablu, antigravitaţia sau controlul vremii prin utilizarea dirijată a undelor staţionare. Invenţiile lui Tesla au stat la baza realizării radarului, ciclotronului, televizorului, reţelelor mondiale de radio şi tv, internetului, telefoanelor mobile celulare. Dintre cele peste 1000 de invenţii extraordinare ale acestui savant genial, doar 129 au fost patentate. Şi mai puţin cunoscut este faptul că însuşi Tesla a afirmat în câteva rânduri că se află în contact cu o altă civilizaţie care nu e de pe Pământ şi care îi furnizează o serie de informaţii. Nikola Tesla a mărturisit că a ajuns să intre în contact cu această civilizaţie extraterestră folosind în experimentele sale de transmisie/recepţie echipamente inventate de el însuşi pentru comunicaţiile la mare distanţă. Lumea savanţilor a privit însă cu răceală aceste afirmaţii ale sale.

În cartea mai sus menţionată, colonelul Corso a dezvăluit faptul că NASA şi armata americană au folosit patentele lui Nikola Tesla pentru a crea arme extrem de puternice, ca de exemplu arme cu rază plasmatică ce au fost folosite chiar împotriva OZN-urilor. Aflăm în continuare din The Day After Roswell că uneori aceste OZN-uri au fost lovite şi chiar doborâte. În aceste din urmă cazuri, echipe speciale s-au deplasat la faţa locului şi au adunat rămăşiţele. Echipe de ingineri specializaţi au refăcut apoi tehnologia găsită prin ceea ce se numeşte reverse technology (inginerie inversă) şi i-au dat utilitate. În cartea sa, el afirmă cu certitudine că microcipurile, semiconductorii, fibrele optice, laserul, multe aliaje noi de metale sunt, de fapt, toate, tehnologii refăcute prin inginerie inversă şi care au aparţinut OZN-urilor doborâte de către guvernul american. De altfel, uriaşul salt tehnologic care s-a produs în ultimii 60 de ani ar putea fi foarte greu de explicat prin „progresul spontan al omenirii“.

Conform declaraţiilor coroborate a zeci de martori, în perioada ianuarie 1947 – decembrie 1952, autorităţile SUA au reuşit să recupereze 16 nave extraterestre, dintre care unele s-au prăbuşit tocmai datorită armelor pământene. Cazul cel mai celebru de prăbuşire a unei nave extraterestre a avut loc pe data de 8 iulie 1947 lângă orăşelul Roswell, New Mexico. Fermierul Wiliam Brazel a găsit rămăşiţele împrăştiate în deşert şi l-a anunţat pe şerif. Au existat 92 de martori şi s-au făcut 35 de rapoarte de prim rang (Personal Air Force). Au fost găsite şi 4 trupuri neînsufleţite, având o înălţime de 1,20 m. Posturile de radio şi ziarele de a doua zi au anunţat pe prima pagină că un OZN prăbuşit se află în posesia aviaţiei militare americane (RAAF). La numai 4 ore însă, conducătorii de la Washington au dat ordinul de dezminţire, afirmându-se ulterior că de fapt nu ar fi fost decât un banal balon meteorologic. După cum au declarat mai multe persoane care au fost în mod direct implicate, resturile navei prăbuşite, precum şi trupurile extraterestre au fost duse imediat la baza militară Wright-Paterson din Ohio. Materialele recuperate erau deosebit de stranii: de exemplu, o bucată metalică flexibilă care nu putea fi ruptă, tăiată sau zgâriată.

 

În ultimii ani au ieşit tot mai mult la lumină dezvăluirile unor foşti agenţi secreţi, astronauţi sau ale altor persoane implicate în structurile guvernamentale, care au dezvăluit detalii despre faptul că, în realitate, contactul dintre guvernele mai multor ţări şi extratereştri s-a produs de aproape 60 de ani.

De exemplu, s-a aflat că după o altă prăbuşire a unui OZN a fost recuperat chiar un extraterestru rămas în viaţă. Acest extraterestru făcea parte din rasa grey (sau „micii cenuşii“) şi a fost botezat EBE (Extraterestrial Biological Entity). S-a aflat că acest EBE, după 2 ani de captivitate, a făcut dezvăluiri tulburătoare în care a afirmat că rasa sa vizitează pământul de 25 de mii de ani, că au construit deja baze subterane pe planeta noastră şi că provine de pe o planetă deşertică dintr-un sistem de stele duble numit Zeta Reticulum, aflat la o distanţă de 400 de ani-lumină de Pământ. Toate dezvăluirile sale au fost înregistrate în ceea ce actualmente poartă numele de „Cartea Galbenă“. EBE funcţiona pe bază de clorofilă şi transforma hrana în energie. La sfârşitul anului 1951, EBE s-a îmbolnăvit şi, deşi s-au depus mari eforturi pentru salvarea lui, a murit la 2 iunie 1952. Conform dezvăluirilor unor martori, aceste fiinţe reuşesc să comunice într-un mod complet telepatic, se pot dematerializa la voinţă şi sunt capabile să treacă prin ziduri. Pentru a-l menţine captiv pe EBE, guvernul american l-a ţinut într-o cuşcă electromegnetică de tip Faraday. De altfel, „micii cenuşii“, ca şi alte specii extraterestre, cum ar fi „marii blonzi“, sunt capabili să dezintegreze materia în energie şi apoi să reintegreze energia în materie. Toate aceste dezvăluiri extraordinare au fost difuzate în premieră mondială absolută printr-un documentar ce a apărut la televiziunea italiană RTL, preluat apoi şi de alte televiziuni.

În prezent există uriaşe dovezi ce evidenţiază colaborarea dintre guvernul SUA şi anumite grupări extraterestre. Mai multe surse au dezvăluit în mod independent faptul că în data de 22 februarie 1954, la baza militară Edwards, California, s-a produs o vizită istorică a unui echipaj extraterestru din specia „micii cenuşii“. La această primire a fost prezent preşedintele SUA, Dwight Eisenhower, asistat de o comisie din care făcea parte şi fostul agent secret William Cooper, care ulterior a dezvăluit totul, motiv pentru care a fost asasinat. Această întâlnire mai este confirmată şi de astronautul american Gordon Cooper, care a făcut dezvăluiri foarte concludente în acest sens în anul 1995, precum şi de inginerul american Phill Schneider. Phill Schneider a fost un expert ce a lucrat în cadrul unui program de construire a bazelor subterane ultrasecrete de mare adâncime (Deep Underground Bases – DUB) care, după cum am precizat anterior, sunt baze clandestine de mare anvergură destinate capilor Noii Ordini Mondiale. El a ţinut o serie fulminantă de conferinţe până în anul 1996 când, pentru a se pune capăt dezvăluirilor sale, a fost asasinat prin tortură şi strangulare. Iată cum a descris Phill Shneider începutul contactului dintre guvernul SUA şi rasa micilor cenuşii: „În 1954, în timpul administraţiei Eisenhower, Guvernul federal a hotărât să încalce Constituţia americană, semnând un tratat cu entităţile extraterestre. Acest tratat a fost numit «Tratatul Granada din 1954», în conformitate cu ale cărui prevederi extratereştrii aveau dreptul de a răpi câteva capete de vite sau de a-şi testa tehnicile de implanturi pe fiinţe umane, având, desigur, obligaţia de a raporta cu privire la experienţele realizate. Încetul cu încetul, extratereştrii nu au mai respectat obligaţiile contractuale, ajungând să facă numai ceea ce doreau. Aceasta era situaţia în 1979.“ Schneider relatează că la sfârşitul anilor ’70 în baza de la Dulce din New Mexico (stat american din sud-estul SUA) a avut loc chiar şi o confruntare între forţele speciale ale CIA şi extratereştri.

Aşadar, la această întâlnire s-a pus la punct un tratat secret de colaborare între guvernul SUA şi acea rasă extraterestră. Prima condiţie a tratatului a fost ca extratereştrii să nu se amestece în treburile planetei Pământ. Prezenţa lor pe Pământ urma să rămână secretă. O altă condiţie a fost aceea de a furniza pământenilor tehnologie avansată. În schimbul informaţiilor tehnologice, extratereştrii primeau acordul de a realiza cercetări pe oameni, fără însă a le face vreun rău. Pentru transferul de tehnologie urmau să se construiască o serie de baze subterane (cum a devenit cea din Aria 51), sub terenurile rezervaţiilor indiene din Utah, Colorado, New Mexico şi Arizona. A devenit însă evident încă din anul 1955 faptul că extratereştrii nu şi‑au respectat partea lor de înţelegere şi că de fapt nici nu au avut intenţia să o facă. Chiar micii cenuşii au recunoscut că au început să facă experienţe genetice pe oameni, susţinând că aceste activităţi le sunt necesare pentru a supravieţui, deoarece rasa lor suferă de o deteriorare a structurii genetice în urma căreia ei nu se mai puteau reproduce.

Conform unui document guvernamental ultrasecret, s-a descoperit ulterior că aceşti extratereştri malefici folosesc tehnologia pe care o oferă pământenilor întocmai ca pe un veritabil „cal troian“, prin intermediul căruia ei urmăresc de fapt colonizarea planetei prin mutaţii genetice, creând o rasă de hibrizi. Guvernanţii care au condus din umbră aceste înţelegeri au fost într-un mod viclean influenţaţi, ajungându-se – conform anumitor dezvăluiri care au ieşit tot mai mult la iveală – ca această hibridizare să se producă începând chiar de la ei. Aceşti grey au ajuns să fie nişte fiinţe incapabile de emoţii şi se pare că ei sunt responsabili de acele răpiri de fiinţe umane, care au de fapt ca scop recoltarea de material genetic uman şi apoi crearea de hibrizi „human-grey“, întrucât rasa „grey“ nu se mai poate reproduce, fiind din această cauză pe cale de dispariţie. Dacă fenomenul acesta de hibridizare ar continua, aceasta ar atrage în schimb, bineînţeles, extincţia rasei umane.

O lucrare bine documentată în acest sens este cea a lui Richard Gleen, Operaţiunea Calul Troian. În această lucrare este redat, de exemplu, un mesaj venit pe cale telepatică de la extratereştrii benefici numiţi „marii blonzi“, în care se spune: „Nu sunteţi pe punctul de a fi invadaţi, nici măcar în decurs de a fi. Invazia a avut deja loc şi ea este în stadiul final.“ Multe filme de la Holywood, într-un mod deloc întâmplător, au exact rolul de a obişnui oamenii cu prezenţa micilor cenuşii. Putem observa faptul că în ideea de a crea o deschidere şi chiar o stare de simpatie faţă de hibridizarea cu grey, existenţa micilor cenuşii ne-a fost „sugerată“ tuturor, chiar şi copiilor, prin desene animate şi jocuri „nevinovate“.

Conform unor dezvăluiri şi mai tulburătoare, dar care sunt susţinute de probe foarte serioase, a devenit cunoscut faptul că aceşti „grey“ sunt la rândul lor manipulaţi de o altă rasă extraterestră malefică, ce este de mult timp prezentă pe Pământ, şi anume rasa reptilienilor. Oricât de greu de crezut ar părea, se pare că aceşti reptilieni sunt capabili chiar să-şi asume pentru anumite intervale de timp o formă umană şi în felul acesta ei ar fi reuşit să se infiltreze într-un număr destul de mare printre oameni. Chiar mai mult, se afirmă că reptilienii au reuşit să acceadă la foarte importante posturi de conducere în ierarhia politico-economică a omenirii, ei fiind în realitate cei care se află în spatele sectei satanice a francmasoneriei, care urmăreşte cu o sinistră îndârjire să instaureze aşa-numita Nouă Ordine Mondială. O prezentare foarte sistematică şi argumentată a acestor elemente poate fi consultată în renumita lucrare a lui David Icke, intitulată Secretul Suprem (The Biggest Secret). În această carte explozivă, David Icke prezintă informaţii detaliate despre faptul că persoane aparținând aceleiaşi linii de sânge reptilian au condus planeta timp de mii de ani şi au îngrădit cunoaşterea ezoterică şi spirituală.

Din fericire, aşa cum vom descrie în continuare, Pământul este foarte atent supravegheat şi de către rase extraterestre benefice foarte avansate, care însă înţeleg să ne ajute nu prin a acţiona în locul nostru, ci mai ales prin a urmări să ne facă să conştientizăm mai clar situaţia în care ne aflăm, pentru ca în felul acesta să ne exercităm în cunoştinţă de cauză liberul arbitru. Aceste civilizaţii extraterestre benefice foarte avansate sunt oricând dispuse să ne ajute într-un mod decisiv şi radical, cu singura condiţie ca noi să le solicităm ajutorul. Cunoscând aceste lucruri, pentru a-şi menţine dominaţia, structurile întunecate ale „elitei“ conducătoare ascund cu stricteţe informaţiile cu privire la civilizaţiile extraterestre benefice care se află în zona Pământului.

Mai multe surse din interiorul sistemului au dezvăluit că echipamentul extraterestru obţinut din recuperarea resturilor de OZN-uri prăbuşite este testat în mai multe baze ultrasecrete, una dintre acestea aflându-se în deşertul de la nord de Las Vegas, într-o zonă cunoscută sub numele de „Zona (Aria) 51“, Dreamland. Aici este locul unde prin tehnica „ingineriei inverse“ se caută, în cel mai mare secret, descifrarea tehnologiei extraterestre. Maniera în care se lucrează aici este aceea de a se opera pe compartimente strict secrete, astfel încât sunt foarte puţini cei care înţeleg informaţiile în ansamblu.

În anul 1989, inginerul Bob Lazar, a dezvăluit întregii lumi, prin intermediul postului TV Klass, faptul că a fost angajat în Aria 51, unde a putut cerceta modul de construire al OZN-urilor. El a afirmat că aceste nave nu folosesc vreun combustibil convenţional cunoscut pe Pământ, dar sunt prevăzute cu un reactor care produce antimaterie şi care este alimentat cu un element chimic care nu există pe pământ. De asemenea, el a mai afirmat că s-a putut determina faptul că navele îşi produc singure câmpuri gravitaţionale pentru a modifica coordonatele de timp şi spaţiu şi pentru a ajunge la destinaţiile dorite. Pentru distanţe mai mari se pare că ei folosesc stele ca porţi stelare, pe baza singularităţilor din centrele lor, prin care se pot deschide acele găuri de vierme în spaţiu-timp. Toate aceste dezvăluiri au fost publicate şi în revista OMNII. Conform strategiei deja obişnuite s-a urmărit cu îndârjire discreditarea lui Bob Lazar în mass-media, pentru ca informaţiile prezentate de el să-şi piardă credibilitatea.

Un alt om de ştiinţă care a lucrat în Aria 51 şi care a dorit să facă totul public a fost fizicianul Michael Wolf. Declaraţiile sale au fost mult mai detaliate, ceea ce a determinat din partea agenţiilor americane însărcinate cu păstrarea secretului despre extratereştri, atacuri violente la persoana lui. Wolf are doctorat în neurologie, biogenetică, fizică teoretică, ştiinţe informatice şi drept. Asupra sa s-a pus la cale chiar un atentat cu bombă în care au fost ucişi soţia şi copilul său, fapt care l-a motivat şi l-a ambiţionat şi mai mult să dezvăluie întregii umanităţi adevărul despre prezenţa extraterestră pe planeta noastră. El a dezvăluit faptul că LED-urile (diode emiţătoare de lumină), superconductivitatea şi tehnologia fibrelor optice se numără printre tehnologiile descoperite prin cercetările realizate asupra resturilor navelor extraterestre prăbuşite. Doctorul Wolf a mai dezvăluit faptul că americanii, folosind tehnologii rezultate din colaborarea cu extratereştrii, au pus la punct avionul spațial Aurora SR-33A, testat la baza militară din Aria 51. Acest avion funcţionează cu metan lichid şi are la bord un dispozitiv antigravitaţie, o armă ce utilizează pulsiunea electromagnetică (ce poate distruge chiar şi radarele) şi are capacitatea de a ajunge chiar şi pe Lună. Wolf a afirmat că preşedintele SUA nu are prea multe cunoştinţe despre Aria 51. Michael Wolf mai relatează că extratereştrii traversează galaxia prin „manipularea“ continuumului spaţiu-timp, atrăgând destinaţia către ei. Timpul este astfel redus la zero, iar acceleraţia este mărită la infinit. Unele OZN-uri se comportă ca nişte organisme vii, care se pot diviza şi apoi reface şi care răspund şi la ordinele mentale date de conducătorul lor. El a mai adăugat că nu se doreşte dezvăluirea secretelor energiei libere (free energy) pentru că, dacă s-ar realiza aceasta, companiile multinaţionale care conduc de fapt lumea ar fi desfiinţate, pierzându-şi puterea economică.

O altă persoană care a făcut dezvăluiri cu privire la locaţia ultrasecretă S4 a Zonei 51 (la nord de Las Vegas, Nevada) – informații care au fost destul de intens mediatizate – este doctorul în microbiologie Dan Burisch. Iată ce putem citi într-un titlu extras dintr-un comunicat de presă din 22 aprilie 2004, difuzat în SUA: „Doctorul în microbiologie Dan Burisch, care a fost ţinut prizonier în faimoasa Zonă 51, a vorbit public despre anumite operaţiuni secrete şi şi-a exprimat chiar dorinţa de a depune o mărturie publică, este pe cale să obţină imunitatea şi să apară în faţa Congresului, aşa cum a cerut“. Dr. Burisch poate, de asemenea, să depună mărturie că a văzut anumite porţi stelare secrete funcţionale prin intermediul cărora se poate călători în timp (atât în trecut cât şi în viitor). El afirmă că în special această elită francmasonică ce conduce la ora actuală întreaga lume nu doreşte ca faptele să fie dezvăluite deoarece, în viziunea lor, dacă tehnologiile avansate pe care ei le păstrează secrete şi le folosesc numai în rău ar ajunge la îndemâna tuturor, ei şi‑ar pierde în scurt timp după aceea puterea. „Elita“ stăpâneşte deja energia magnetică şi alte forme de energie gratuită, însă totul este ţinut secret. Ei deţin date ştiinţifice care ar aduce în scurt timp fericirea pe întregul Pământ, dar nu doresc să le împărtăşească. Energia este unul dintre mijloacele prin care oamenii pot fi stăpâniţi şi controlaţi foarte uşor.

Proiectele guvernamentale ultra-secrete (black projects) sunt uimitor de avansate din punct de vedere tehnologic. Ele au ajuns cunoscute publicului doar prin anumite dezvăluri colaterale. Iată câteva dintre aceste „black projects” care au fost sau se află încă în derulare :
– Experimentul Philadelphia (dezvoltat inițial pentru obținerea invizibilității optice și pe radar a navelor US Navy, pe principiul descoperit de către Tesla de creare a unui puternic câmp electromagnetic care să distorsioneze continuumul spațio-temporal terestru);
– Proiectul Montauk/Phoenix I, II și III (cu ajutorul tehnologiei electronice, în Montauk, Long Island, SUA, se perfecționează călătoria în timp);
– Proiectul Pegasus (experimente de teleportare a obiectelor și a ființelor umane în spațiu și timp, pe baza cărora s-au construit bazele secrete de pe Lună și Marte);
– Proiectul Looking Glass (dezvoltarea tehnologiei capabile să „privească” în viitor la mai multe „scenarii” virtual posibile);
– Proiectul Aquarius;
– Proiectul Aurora;
– Proiectul Solar Warden (programul flotei navelor spațiale interstelare ale guvernului din umbră);

Experimentul Philadelphia a fost demarat de Marina Americană în anul 1931 în scopul obținerii invizibilității navelor maritime față de radare. Acest proiect a fost condus inițial, din martie 1932 până în 1943, de către genialul Nikola Tesla, care însă nu a dorit să mai continue datorită comportamentului lipsit de scrupule al conducerii militare. La coordonarea proiectului a venit atunci dr. John von Neumann, cel care ulterior avea să devină părintele calculatorului electronic modern. Au fost realizate mai multe cercetări şi teste pe o navă de război, numită Eldrige. Apoi, în cadrul testului principal, din 12 august 1943, nava Eldrige a devenit invizibilă pentru radar, iar dupa cca. 1 minut s-a produs o străfulgerare și nava a dispărut din port, după care a apărut la 400 mile distanță, pentru 15 minute, în docul Norfolk, dispărând apoi și de acolo în hiperspațiu. După aproape patru ore ea a reapărut în portul Philadelphia, însă cei care au văzut-o au înțeles imediat că se produsese un dezastru. Unii dintre membrii echipajului au apărut cu părți ale corpului amestecate cu oțelul pereților și al punților, alții apăreau și dispăreau intermitent, iar alții păreau să ardă, fără însă a se combustiona.

În timpul dispariției navei, doi dintre oamenii de știință îmbarcați (frații Duncan și Edward Cameron), care erau fizicieni însărcinați cu pornirea și oprirea generatoarelor au sărit peste bord. Dar, surpriză: nu au căzut în apa portului Philadelphia ci pe iarba bazei militare Montauk din Long Islands. Apariția lor era așteptată de către poliția militară. Au fost introduși într‑un complex subteran unde i-a întâmpinat nimeni altul decât dr. Von Newman, care era cu 40 de ani mai în vârstă. Acesta i-a anunțat, spre uimirea lor, că se află în anul 1983. Von Newman le-a explicat celor doi că fuseseră absorbiți în hiperspațiu prin intermediul câmpurilor create de echipamentele generate de o mașină a timpului aflată în baza Montauk și care a interferat cu câmpurile generate de experimentul din Philadelphia. Ceea ce se petrecuse era că aceste două experimente asupra timpului s-au cuplat unul cu cealălalt și au creat o gaură în hiperspațiu care a aspirat nava Eldrige. Von Newman le-a spus că s-a creat o bulă în hiperspațiu care crește într-un mod foarte periculos și de aceea este stringent necesar să fie trimiși înapoi în timp pe nava Eldrige și să distrugă generatoarele, ceea ce frații Cameron au și făcut. Însă, după îndeplinirea acestei sarcini, Duncan a sărit din nou peste bord ajungând în anul 1983. Prin tehnologia realizată în cadrul Proiectului Montauk se creează veritabile scurtături între oricare două puncte din spațiu-timp prin așa-numita metodă a „găurii albe și a găurii negre”.

În cartea sa Experimentul Philadelphia şi alte conspiraţii OZN, precum şi în mai multe interviuri pe care le-a acordat, unul dintre oamenii de ştiinţă care au participat la acest experiment, dr. Alfred Bielek, aduce o serie de detalii uimitoare despre aceste evenimente. El relatează că în anul 1931, Nikola Tesla i-a oferit posibilitatea preşedintelui de atunci al SUA, Theodore Roosevelt, să comunice cu două grupări extraterestre prin intermediul unei aparaturi speciale proiectate chiar de către Tesla. Primul grup cu care Roosevelt a luat legătura au fost Pleiadienii, care şi-au oferit ajutorul, dar numai în condiţiile în care oamenii ar fi renuţat la proiectele de război. Al doilea grup a fost cel intitulat „Kumorash Kun”, sau prescurtat „grupul K”, care spre deosebire de primul grup, s-a oferit să furnizeze guvernului SUA un ajutor ce includea şi anumite proiecte militare. Roosevelt s-a hotărât atunci să colaboreze cu cel de-al doilea grup. Se pare că ulterior, în urma acestei colaborări, s-a ajuns în cele din urmă să fie influenţate anumite decizii şi proiecte guvernamentale. Printr-o astfel de influenţă a fost luată decizia ca pe data de 12 august 1943 să fie realizat proiectul strict secret ce avea să rămână cunoscut ca „Experimentul Philadelphia”.

Implicaţiile proiectului erau cu mult mai mari decât simpla obţinere a invizibilității, totul fiind de fapt dirijat din umbră de către extratereştrii din „grupul K”. Dezvăluirile lui Al Bielek arată că de fapt Proiectul Philadelphia a fost menit din start, prin influenţa exercitată de către aceşti extratereştri, să fie conexat prin anumite legături spaţio-temporale cu o secvenţă desfăşurată în viitorul de atunci, al datei de 12 august 1983, mai exact cu anumite operaţiuni ce se desfăşurau în cadrul aşa‑numitului Proiect Phoenix. Al Bielek afirmă că există mai multe mărturii foarte concludente care susţin faptul că acest proiect, Phoenix, a fost operaţional între anii 1975 şi 1983 şi el a reprezentat un fel de etapă superioară a Proiectului Philadelphia având drept scop dezvoltarea tehnologiei necesare călătoriilor în timp. Tehnologia folosită s-a bazat pe efectul pe care dr. Carl Sagan îl numea „găuri de vierme în hiperspaţiu”, iar proiectul realizării călătoriilor în timp a fost încununat de succes. Mai multe persoane au fost trimise atât în viitor cât şi în trecut şi au fost realizate chiar şi înregistrări video. Însuşi Al Bielek relatează faptul că într-o astfel de experienţă a reuşit să aducă o revistă Life din anul 1983 în anul 1943. Călătorii în timp erau aduşi de multe ori înapoi chiar cu o milisecundă înainte de momentul plecării, iar memoria le era de obicei ştearsă. Informaţii detaliate despre aceste aspecte puteţi citi în cărţile seriei „Proiectul Montauk”, scrise de Preston Nichols şi Peter Moon.

Ulterior a fost înţeles faptul că motivul pentru care aceşti „K” au avut interesul să facă această conexiune între Proiectul Philadelphia şi Proiectul Phoenix a fost acela de a crea o „fisură” în continuumul spaţiu-timp, cu o durată de 40 de ani, pentru a permite intrarea în zona Pământului a unor nave spaţiale ce veneau dintr-o altă dimensiune şi care aparţineau extratereştrilor din rasa „micii cenuşii”. Datele de 12 august din 1943 şi 1983 nu au fost alese întâmplător, ci pentru că ele corespundeau cu anumite condiţii energetice cu totul particulare ale bioritmului Pământului, fără de care întreaga operaţiune nu putea fi realizată. „Micii cenuşii” au reuşit astfel să se infiltreze în număr mare în zona planetei noastre şi – aşa cum menţionam anterior – câteva dintre navele lor este foarte probabil că au fost doborâte de armata americană, situaţie ce are legătură cu celebrele prăbuşiri ale unor OZN-uri, raportate între anii 1947 – 1948. Al Bielek relatează că în anul 1953, următorul preşedinte al SUA, Dwight Eisenhower, chiar a avut o întâlnire guvernamentală strict secretă cu „micii cenuşii”, întâlnire la care a fost stabilit un acord comun de non-interferenţă şi în care s-a stabilit că extratereştrii vor oferi SUA tehnologie foarte avansată şi în schimb li se va permite să realizeze câteva experimente genetice pe animale şi chiar pe oameni, precum şi accesul în 75 de baze subterane care urmau să fie construite în colaborare umano-extraterestră. Construcţiile bazelor situate la mare adâncime (DUB – Deep Underground Bases) au început în anul 1959 şi foarte mulţi cenuşii s-au adăpostit acolo. Acordul de non-interferenţă nu a ţinut însă mult timp pentru că în câţiva ani a devenit evident faptul că extratereştrii au început să nu îl mai respecte.

Proiectul Pegasus a continuat descoperirile legate de aparatul numit „cronovizor”, ce a fost inventat în anii `50 ai secolului trecut de către o echipă de 12 oameni de ştiinţă reunită în jurul unui călugăr italian, Pellegrino Ernetti, care era totodată un savant genial, specialist în fizică cuantică. Din această echipă au mai făcut parte Enrico Fermi (laureat al premiului Nobel), precum şi Wernher von Braun (părintele programului spaţial al SUA). Cronovizorul, pe care Vaticanul a urmărit să îl menţină în cel mai mare secret, este un dispozitiv care captează prin rezonanţă frecvenţele armonice superioare remanente ale oricărui eveniment care a avut loc în trecut. Aceste armonice nu dispar complet niciodată, ci rămân într-o dimensiune superioară a realităţii (cunoscută ca akasha tattva în ezoterismul oriental), ca un fel de „ecou”. Aceste frecvenţe sunt convertite printr-o aparatură specială putându-se astfel reconstitui imaginile şi sunetele oricărui eveniment care a avut loc chiar şi cu sute sau mii de ani în urmă. Cercetările legate de cronovizor au fost continuate de oamenii de ştiinţă de la DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), care au adăugat noi descoperiri ce au derivat în primul rând din tehnologia extraterestră obţinută prin inginerie inversă. A fost astfel obţinută o tehnologie capabilă să creeze vortexuri (tuneluri) în continuumul spaţio-temporal, prin care sunt posibile nu doar vizionarea unor evenimente din trecut, ci şi din viitor şi chiar teleportarea fizică în acele coordonate. Această tehnologie a fost dezvoltată, printre altele, şi ca o eventuală posibilitate de salvare a „elitelor” în cazul unei catastrofe care ar putea afecta planeta noastră. În acest scop au fost pregătite deja – ca alternativă – baze secrete pe planeta Marte, aşa cum am menţionat anterior. Unul dintre cei care au făcut dezvăluiri importante despre acest proiect în cadrul mai multor emisiuni televizate din Statele Unite, Canada şi Mexic este avocatul american Andrew D. Basiago, care a fost implicat în Proiectul Pegasus între anii 1968 – 1972.

Proiectul Looking Glass. Conform informaţiilor paralele şi convergente prezentate de dr. Dan Burisch, Bob Lazar şi David Wilcock, acest proiect (PLG) se desfăşoară în baza subterană uriaşă (ce are mai multe niveluri) cunoscută ca „Aria S 4”, situată la 12 mile în sudul bazei „Aria 51”. Scopul acestui proiect este pe de o parte acela de a observa chiar şi cele mai fine distorsiuni temporale (chiar şi de ordinul milisecundelor) din trecut, iar pe de altă parte acela de a perfecţiona o tehnologie capabilă să „privească” în viitor la mai multe „scenarii” virtual posibile pentru a putea fi aleasă în momentul prezent linia temporală cea mai favorabilă pentru versiunea pe care cei aflaţi la putere o doresc. Dispozitivul folosit în acest scop se bazează pe crearea unor câmpuri energetice foarte intense prin intermediul rotaţiei unor inele metalice foarte mari, precum şi pe radiaţia generată de un element care în tabelul periodic al lui Mendeleev are numărul 115, dar care nu se găseşte în mod natural pe Pământ. Acest element este de provenienţă extraterestră, poate produce antimaterie şi este folosit şi la sistemele de propulsie ale navelor extraterestre. Proiectul Looking Glass urmăreşte de asemenea să studieze efectul pe care îl produce crearea artificială a unei unde gravitaţionale asupra timpului. Îl putem urmări în continuare pe Bob Lazar descriind câteva elemente din acest proiect:

 

Cercetând principiile fizice care ar permite înţelegerea acestor realizări extraordinare, cercetătorul David Wilcock afirma că „Unul dintre cele mai ciudate lucruri pe care le descoperim în această nouă ştiinţă este acela că Timpul este potenţat de Gravitaţie. Gravitaţia este energia care creează Materia, iar fluxul gravitaţional este de fapt ceea ce determină modul în care timpul curge într-un anumit corp sau într-o anumită zonă. Dacă puteţi anula câmpul (spinul) gravitaţional sau dacă puteţi să vă ecranaţi complet faţă de el, atunci vă eliberaţi de presiunea care ţine materia captivă în starea de particule. În acest caz întreaga materie din acea zonă translatează apoi din starea de particule în starea de unde şi … rămâne acolo. Obiectul devine invizibil faţă de un observator obişnuit. Imediat ce aţi creat această «zonă nulă» în propriul dumneavoastră câmp gravitaţional, deschideţi atunci în mod automat un portal direct care vă va permite să pătrundeţi într-un univers paralel, precum şi crearea unui potenţial «de ridicare», ce va putea fi utilizat pentru propulsie (teleportare). «Regulile» timpului şi spaţiului se inversează şi timpul devine tridimensional”.

Proiectul Aquarius studiază orice aspect legat de entităţile biologice extraterestre şi de interacţiunea acestora cu oamenii. Proiectul Aquarius a compilat de asemenea, foarte amănunţit, toate înregistrările despre istoria omenirii şi vizitele extraterestre începând cu tăbliţele sumeriene, inscripţiile egiptene şi toate celelalte texte antice, până la informaţiile obţinute în timpurile moderne.

Programul Aurora este cel mai secretizat program aerospațial existent. El creează şi dezvoltă nave cu o capacitate de zbor la niveluri ultraperformante, cu mult peste ceea ce se foloseşte în tehnologia convenţională. Cel mai avansat şi mai exotic vehicul creat în cadrul Programului Aurora este cel numit „TR-3B”, care are numele de cod ASTRA. La construcţia acestui vehicul a fost folosită într-o foarte mare măsură tehnologie obţinută prin inginerie inversă (recuperată de la navele spaţiale extraterestre prăbuşite). Iată câteva dintre caracteristicile acestei nave: are o formă triunghiulară și se poate deplasa atât orizontal cât şi direct vertical, în atmosfera Pământului (cam până la 120 km altitudine) atinge o viteză de 9 Mach, adică de 9 ori viteza sunetului (ceea ce înseamnă aprox. 10.000 km/oră), iar în afara atmosferei Pământului poate atinge viteze cu mult mai mari. În plus, TR-3B își poate schimba reflectivitatea, absorbția radar și culoarea, poate deveni invizibil (folosind tehnologia STEALTH) şi are o autonomie de zbor pentru o perioadă nedeterminată. Acest avion funcționează cu metan lichid și are la bord un dispozitiv antigravitație și o armă ce utilizează pulsuri electromagnetice (care poate distruge și radarele). Nava are chiar și capacitatea de a ajunge pe Lună. Există mii de apariţii ale acestui tip de vehicul care au fost raportate, fotografiate şi filmate pe tot cuprinsul lumii însă, bineînţeles, oficialităţile neagă faptul că ar cunoaşte ceva despre un asemenea vehicul.

Flota stelară Solar Warden. Pe 13 aprilie 2009 Arhiva Națională de Administrare a SUA a pus la dispoziția publicului, conform Freedom of Information Act, aproape 250.000 de pagini de documente din timpul administrației Reagan, inclusiv din jurnalul personal al președintelui. În finalul acestuia, președintele Reagan scria la data de 11 iunie 1985 despre existența unui program spațial clasificat, care poate transporta și găzdui sute de astronauți. Jurnalul său evidențiază faptul că a primit mai multe sesiuni de informare cu privire la acest subiect. Indicii importante rezultă și din registrele publicate de Arhiva Națională cu privire la Flota Comandamentului Strategic. De asemenea, aceste dezvăluiri sunt susţinute şi de informaţiile care au apărut în presă despre hacker-ul scoţian Gary McKinnon, care a reuşit să spargă de pe laptopul său baza de date a NASA şi a Pentagonului, găsind o serie de informaţii copleşitoare despre colaborarea guvernului american cu extratereştrii şi despre tehnologia extrem de avansată care este ascunsă faţă de populație. McKinnon a declarat în fața judecătorilor și a presei că a găsit dovezi ale tehnologiilor de origine extraterestră, a existenței energiei capabile să stopeze procesul de încălzire globală, ale dispozitivelor antigravitaționale și, peste toate, a existenței unei adevarate flote stelare, capabile să străbată distanțe uriașe prin spațiul cosmic.

Puteţi urmări în continuare un interviu semnificativ cu Gary McKinnon:

 

Aceste realizări tehnologice nu sunt nici măcar bănuite de către marea masă a populaţiei. În cartea sa, Adevărul ascuns – Informații interzise, Steven Greer spunea că „tehnologia neagră” preluată din surse extraterestre de către „elita” Noii Ordini Mondiale este cu aproximativ 10.000 de ani înaintea tehnologiei utilizate în civilizația noastră „la vedere”. Dr. Greer afirmă că guvernul din umbră al Noii Ordini Mondiale are la dispoziţie peste 30 de dispozitive ultra-performante capabile să opereze cu aşa-numita „free energy” (energie liberă), majoritatea acestor dispozitive aflându-se în bazele subterane de mare adâncime (DUB).

Conducătorii din umbră au tehnologia capabilă să scoată cu uşurinţă lumea din întunericul ignoranţei, dar au ales să nu o facă. Cunoscând aceste lucruri ajungem să recunoaştem că senatorul american Brian Larry avea foarte multă dreptate atunci când spunea cu umorul său caracteristic: „Adevărul vă va face liberi. Dar mai întâi o să vă enerveze.”

Dincolo de aceasta, pentru a putea aprecia cam ce nivel de realizare tehnologică posedă civilizaţiile extraterestre avansate, este de remarcat faptul că în ultima perioadă au fost observate în spaţiu, chiar prin echipamentele NASA, uriaşe obiecte neidentificate care aveau în mod evident un comportament inteligent. Astfel, pe data de 24 aprilie 2012, satelitul NASA destinat studierii permanente a activităţii solare, cunoscut sub numele de SOHO (Solar & Heliospheric Observatory) a realizat fotografii şi filmări – care sunt încă accesibile pe internet – ale unui gigantic obiect prezent în apropierea Soarelui, având un aspect clar de navă spaţială, de la care pleacă o extensie imensă. În imaginea alăturată se poate observa respectivul obiect uriaş (stânga jos).

De asemenea, pe data de 1 august 2012, în imediata apropiere a Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) a fost înregistrată prezenţa unui gigantic OZN. Aceste filmări sau fotografii sunt postate conform legii în mod public pe Internet de către oficialii NASA. Trebuie să menţionăm însă faptul semnificativ că de multe ori au fost semnalate cazuri când aceste postări sunt „ajustate” astfel încât o serie întreagă de detalii – care probabil scăpaseră cenzurii iniţiale – nu mai pot fi remarcate. Există de asemenea şi cazuri în care anumite filmări sau fotografii care stârniseră un foarte mare interes prin aspectele uluitoare pe care le evidenţiau, au fost şterse pur şi simplu de pe Internet, accesul public nemaifiind posibil.

O altă înregistrare NASA uimitoare, ce a fost prezentată şi în serialul de televiziune Weird or What? în SUA, pune clar în evidenţă obiecte stranii de mărimea planetei Pământ care se deplasează în apropierea Soarelui, realizând în mod clar anumite unghiuri de mişcare ce denotă un comportament inteligent, neputând fi confundate cu fenomene naturale gen asteroizi sau comete ori cu particule de praf sau de gheaţă. Uneori aceste obiecte plonjează pur şi simplu în masa Soarelui, rezultând ulterior uriaşe jerbe de plasmă.

Cunoscutul astrofizician Nassim Haramein a explicat că din perspectiva cercetărilor sale privind singularităţile spaţio-temporale care se creează în interiorul stelelor, este cât se poate de plauzibil ca acele obiecte să fie de fapt uriaşe nave extraterestre intergalactice extrem de avansate, care folosesc Soarele nostru ca pe o poartă stelară prin care pot ieşi apoi oriunde în altă parte în Univers. Nassim Haramein susţine că aceste concluzii ar putea fi într-o foarte strânsă legătură cu unele aspecte menţionate în mai multe texte ale tradiţiilor antice, conform cărora vizitatorii din spaţiu veneau din stele şi erau adoratori ai Soarelui, fiind chiar denumiţi „Fii ai Soarelui”.

 

Elementele descrise de Nassim Haramein sunt confirmate în totalitate de informaţiile obţinute pe cale telepatică de către renumitul medium american Wesley Batman, informaţii publicate în cartea sa Dragoni şi care de foc zburătoare. În această carte este descris nivelul tehnologic al civilizaţiei extraterestre din sistemul solar al stelei Sirius, civilizaţie care se pare că a jucat un rol important în destinul civilizaţiei umane. Conform acestor informaţii, siriusienii călătoresc cu nave-mamă ce transportă fiecare sute de nave mai mici, precum şi mii de fiinţe extraterestre. Asemenea nave-mamă se deplasează prin declanşarea unor câmpuri foarte puternice de energie, care sunt de natură să modifice structura spaţio-temporală ce înconjoară nava respectivă. Ele au fost construite pe mai multe niveluri şi au un diametru cuprins între 650 şi 900 de km, structurile lor gigantice putând fi asamblate doar în spaţiul cosmic. Aceste nave galactice utilizează pentru deplasare mai multe tipuri de sisteme de propulsie. Sistemul principal este un sistem de comandă mentală care este practic un veritabil rezonator ce acordează perfect două realităţi spaţio-temporale diferite, utilizând pentru aceasta anumite sisteme antigravitaţionale care transformă materia în antimaterie, iar mai apoi se realizează un salt hiperspaţial prin porţile interdimensionale aflate chiar în centrul unor stele, dar într-o octavă diferită a dimensiunilor paralele spaţio-temporale.

Chiar dacă asemenea realizări par a fi de domeniul literaturii ştiinţifico-fantastice, studiile fizicii cuantice şi ale astrofizicii întrevăd astăzi din ce în ce mai mult faptul că aceste modalităţi sunt posibile cu adevărat.

Un alt aspect recent constatat, care ne poate ajuta să înţelegem cam la ce nivel de realizare tehnologică se pare că au ajuns unele civilizaţii extraterestre extrem de avansate, este acela că rapoartele observaţiilor astronomice au pus în mod clar în evidenţă anumite structuri stelare gigantice despre care astrofizicieni renumiţi constată că cel mai probabil au o natură artificială. Mai exact, au fost remarcate şi fotografiate legături extrem de stranii între mai multe galaxii, ca un fel de „poduri intergalactice”. Unele dintre acestea sunt realizate în linie perfect dreaptă, iar altele în trasee curbe, care prezintă simetrii inexplicabile. Întrucât este binecunoscut faptul că Universul se află într-o mişcare de expansiune, iar în plus galaxiile se şi rotesc fiecare individual în jurul propriului nucleu central, este foarte dificil de explicat cum s-ar fi putut forma şi menţine asemenea structuri cosmice într-un mod natural. Constatând, în cadrul unui studiu competent, că aceste aspecte sfidează logica fenomenelor cunoscute de astrofizică, savantul rus A. Vorobev declara: „Studiind aceste grupe de galaxii care interacţionează, de exemplu galaxiile VV-33 şi VV-34, rămânem uimiţi de dispunerea inteligentă în spaţiu a cordoanelor de legătură”.

Ulterior acestei declaraţii a savantului rus au fost fotografiate prin telescop două cordoane luminoase şi mai impresionante, fiind formate din stele gigantice, de foarte mari dimensiuni. Aceste cordoane se întind pe o uriaşă distanţă de 300.000 de ani-lumină!!! Anunţând tulburătoarea descoperire în cadrul unui congres ştiinţific, astronomul american Roger Lynds (de la Observatorul Naţional „Kit Peak” din Arizona SUA) a menţionat că aceste asocieri stelare stranii sunt „cele mai mari structuri observate vreodată în Univers”. Totodată, el a precizat că „gradul de perfecţiune geometrică a arcuirii acestora este incredibil”. În plus, ţinând cont că respectivul „pod de stele” se află la aproximativ 5 miliarde de ani lumină de noi, înseamnă că ceea ce vedem noi astăzi este imaginea a ceea ce exista acolo acum 5 miliarde de ani. De aici deducem că dacă – şi cel mai probabil aşa este – acestea sunt structuri artificiale, atunci civilizaţiile care au reuşit să creeze aşa ceva au faţă de noi un avans tehnologic pe care nici măcar nu ni-l putem imagina…

Căutând acum să înţelegem natura fiinţelor extraterestre care ne vizitează, din informaţiile dezvăluite de dr. Steven Greer, aflăm că navele extraterestre sunt construite prin asamblarea şi manevrarea matricei energetice astrale pentru a construi tiparul navei la acel nivel subtil, care apoi apare ca o formă perfect modelată în molecule fizice materiale. Este vorba despre o ultra-nano-tehnologie, care face ca nava să se poată manifesta atât în plan fizic, cât şi în dimensiunile paralele eterică şi astrală. O astfel de navă este în aşa mod structurată încât este infuzată cu conştiinţă şi inteligenţă, putând spune că este de fapt o biomaşină dotată cu o inteligenţă artificială capabilă de autointegrare şi chiar „autovindecare” în situaţiile în care este avariată.

Tehnologia extraterestră este în realitate trans-dimensională, iar esenţa acesteia este CONŞTIINŢA, ce acţionează direct prin intermediul gândurilor coerente, la fel cum laserul nu este doar o simplă lumină, ci este o lumină coerentă.

De aceea, pentru a interfera cu civilizațiile extraterestre benefice avansate şi cu tehnologiile lor, nu are rost să folosim radiotelescoape, antene cu microunde sau alte tehnologii umane curente. Ceea ce trebuie folosit în primul rând este GÂNDUL. În limbajul mecanicii cuantice, aşa cum arăta de exemplu laureatul Premiului Nobel, Erwin Schrodinger, conştiinţa este o singularitate, adică un substrat care conţine totul şi care transpare în mod identic în absolut tot ceea ce există. Oamenii îşi cunosc încă mult prea puţin potenţialul de care dispun. Conştiinţa trezită şi dinamizată este cea mai mare forţă din Univers. Iar această trezire a conştiinţei se realizează în mod firesc prin punerea în stare de coerenţă cu Legile Divine ale Armoniei Universale. De altfel acesta a fost dintotdeauna – într-o formă sau alta – scopul tuturor căilor spirituale autentice care au existat pe Pământ.

Este important să fim conştienţi că dacă reuşim să intrăm în starea de conştiinţă a gândurilor coerente, începem să fim în coerenţă cu Universul însuşi şi experimentăm minunata stare de conştiinţă a Unităţii, cunoscută de altfel în tradiţiile spirituale ca samadhi sau nirvana. După ce atingem această stare, aproape totul devine posibil. În mod potenţial, fiinţa umană deţine capacitatea de a realiza prin intermediul conştiinţei sale tot ceea ce realizează orice tehnologie terestră sau extraterestră: levitaţie, proiecţii în timp, teleportare, influenţarea la orice distanţă a evenimentelor etc. Absolut totul ne stă la dispoziţie dacă ştim cum să accesăm şi să trezim aceste capacităţi inerente ale conştiinţei. Exact acesta este însă lucrul pe care „elita” întunecată a dorit întotdeauna să îl împiedice. Şi exact acesta este mesajul pe care civilizaţiile extraterestre benefice ni-l transmit.

Este necesar ca oamenii să fie educaţi în sensul că – dintr-un anumit punct de vedere – la nivel de conştiinţă noi nu suntem separaţi de civilizaţiile extraterestre şi că este necesar să ne orientăm pe calea Binelui. Aceste civilizaţii extraterestre benefice pot şi doresc să ne ajute în direcţia aceasta. Conştiinţele noastre sunt de fapt unite prin substratul Conştiinţei Cosmice. Dacă înțelegem aceasta, înţelegem de fapt sursa Compasiunii Universale, despre care vorbesc toate tradiţiile spirituale. Iar dacă nu înţelegem aceasta, atunci nu putem avea nivelul unor civilizaţii care se pot deplasa cu viteze mai mari decât viteza luminii, prin dimensiunile eterice şi astrale. Acesta este marele salt de conştiinţă în faţa căruia omenirea se află în acest moment.”[1][2]

“Proiectele guvernamentale secrete din cadrul aşa-numitelor OPERAȚIUNI NEGRE (BLACK OPS.)

Secretele energiei libere (free energy), programul spațial secret și adevărata față a guvernelor lumii și a „păpușarilor” care coordonează din umbră instaurarea Noii Ordini Mondiale

Aşa cum deja tot mai mulţi oameni au început să realizeze, mass-media aflată încă în cea mai mare parte a ei sub controlul „elitei” malefice globale (aceasta fiind valabil inclusiv pentru canalele de televiziune Discovery, care adesea manipulează considerabil) are foarte mare grijă să nu „transpire” niciun cuvânt despre anumite tehnologii revoluționare deja existente, tehnologii care ar putea scoate omenirea nu doar din criza actuală, ci din însăși era utilizării combustibililor fosili, și care ar putea furniza energie în mod gratuit întregii omeniri, permițându-se astfel realizarea unui salt enorm în evoluția civilizației actuale.

Pentru a realiza dimensiunea uriașă a impactului pe care aplicarea pe scară largă a acestor tehnologii l-ar putea avea atât asupra economiei mondiale, cât și în creșterea semnificativă a calității vieții pentru întreaga umanitate, oferim în cele ce urmează o succintă trecere în revistă a unor proiecte americane de acest gen, care au fost desecretizate fără voia guvernului american. O bună parte dintre aceste informații au fost divulgate de către William (Bill) Cooper, redactor al unui post de radio și autorul unei cărți devenite în scurt timp de la apariția ei un best-seller mondial (Behold a Pale Horse – Iată un cal alb). După ce și-a dedicat zeci de ani demascării și demontării minciunilor liderilor politici actuali (atrăgându-și în acest fel cu prisosință mânia acestora), Bill Cooper a fost asasinat în noiembrie 2001, la cinci luni după ce publicase, cu aproape patru luni înainte de evenimentele din 11 septembrie 2001 (care au zguduit nu numai Statele Unite ale Americii, ci întreaga planetă), un raport în care dezvăluia faptul că un atac terorist major va fi comis în SUA și că vina pentru acest atac terorist fără precedent va fi dată, „de ochii lumii”, pe un relativ necunoscut cu numele de Osama bin Laden!

În ultimele luni ale activității sale de jurnalist, Cooper a publicat și un raport în care afirma că multe dintre conferințele despre OZN-uri și despre extratereștri (ET) sunt de multă vreme infiltrate de diverse agenții guvernamentale de contrainformații şi prin informaţiile false pe care le oferă au rolul de a dezinforma. Din această cauză, aceste subiecte – OZN și ET – au devenit printre cele mai greu de divulgat și de desecretizat.

Unele dintre aceste măsuri guvernamentale oculte de denaturare și de scădere a credibilităţii informațiilor de acest gen au început să iasă mai mult la lumină începând cu luna octombrie a anului 2012, ca urmare a declaraţiilor unui „insider”, pe nume Daniel, ce a dezvăluit faptul că a făcut parte din faimosul Proiect Montauk (care mai târziu s-a transformat în Proiectele Phoenix I, II și III).

Proiectele Montauk/Phoenix fac parte din numeroasele operațiuni ultrasecrete cunoscute global sub numele de „Operațiuni Negre” (Black Ops.) și care sunt ascunse cu grijă de ochii opiniei publice. Unul dintre obiectivele principale al acestor proiecte a fost testarea și dezvoltarea anumitor tehnologii bazate pe descoperirile lui Nikola Tesla, pe fuziunea nucleară la rece (sau reacția nucleară de energie joasă) ce a fost descoperită de cercetătorii Pons și Fleischmann, pe diferitele sisteme de propulsie bazate pe antimaterie (îndeosebi pe antihidrogen) și altele. Dezvoltarea acestor tehnologii a condus printre altele la crearea unui program spațial secret, complet independent de cele coordonate de NASA, precum și la descoperirea unor informații uluitoare referitoare la natura profundă a universului.

Multe dintre aceste proiecte oculte sunt finanțate din așa-numitul „buget negru” cu sume enorme (inclusiv cu mari cantități de metale prețioase care au fost colectate în timpul secolului 20 de către cartelul bancar mondial, ca o parte din deturnarea conturilor globale colaterale – cu privire la acest subiect, sunt foarte importante dezvăluirile jurnalistului Benjamin Fullford referitoare la fondurile uriașe și la miile de tone de aur din statele asiatice care au fost deturnate de elita bancară occidentală imediat după sfârșitul celui de-al doilea război mondial).

Una dintre cele mai uimitoare informații privind existenţa acestui program spațial secret provine din mărturia britanicului Gary McKinnon. Povestea lui este extraordinară: din februarie 2001 și până în luna martie 2002, McKinnon, ca administrator independent de sisteme de calculatoare, a reușit să obțină accesul la anumite documente clasificate, extrem de secrete din rețelele de calculatoare ale Pentagonului. Referitor la aceasta, guvernul SUA pretinde că McKinnon a încălcat legislația de operare în cadrul sistemului informatic al Ministerului Apărării, ceea ce a reprezentat „o amenințare la adresa securității naționale [a SUA]”.

În consecință, guvernul american l-a etichetat pe McKinnon ca „hacker” și „terorist cibernetic” și, vreme de mulți ani, guvernul SUA a cerut extrădarea lui McKinnon din Anglia. Cu toate acestea în planurile lor a apărut în cele din urmă o mare problemă: dacă McKinnon ar fi fost extrădat, el ar fi avut atunci în mod automat dreptul legal să apară în fața unui tribunal și exista astfel riscul de a fi deconspirată public adevărata natură a informațiilor din fișierele calculatoarelor Pentagonului, în primul rând conţinutul unei anumite părţi a programului spațial secret american, ce avea numele de cod „Solar Warden” (Administratorul [sau Gardianul] Solar).

Într-adevăr, numele de cod „Solar Warden” este aplicat, potrivit declarațiilor lui McKinnon, programului spațial secret al flotei aeronavelor interstelare americane, aeronave care depăşesc cu mult limitele tehnologiei pe care NASA o dezvăluie publicului larg. Într-adevăr, mica flotă învechită (datând din anii ’40-’50 ) a NASA cu navete propulsate cu rachete nu este decât un „paravan” pentru o flotă de nave spațiale mult mai avansate tehnologic, ce nu este supusă controlului prezidențial și al Congresului SUA.

McKinnon a declarat, în timpul interviurilor care i-au fost transmise în direct, că acuzațiile guvernului SUA împotriva sa sunt fabricate și că el nu a cauzat niciun rău sistemelor de operare digitală ale Pentagonului. Este însă cel puțin straniu faptul că, odată ce guvernul SUA a aflat care este adevărata natură a informațiilor la care a avut acces McKinnon, a retras acuzațiile aduse împotriva lui, în ciuda faptului că încă îl consideră un terorist cibernetic. Pentru mai multe detalii oferim adresa la care poate fi vizionat online un interviu edificator cu Gary McKinnon: http://www.youtube.com/watch?v=_fNsah-0vpY. La fel, un articol foarte interesant cu privire la tehnologiile antigravitaționale și la proiectul „Solar Warden” (chiar dacă acestea sunt negate oficial) poate fi citit online aici: http://www.examiner.com/article/nasa-decline-and-antigravity-space-fleet.

La sfârșitul anului 2012, cercetătorii independenți Kerry Cassidy și Bill Ryan au realizat un film numit Shadow Ops. (Operațiunile din umbră), film ce este promovat și difuzat în momentul de față numai prin intermediul portalului independent de știri intitulat Proiectul Camelot (http://projectcamelotportal.com/). Acest film este foarte diferit de filmele de până acum care au avut ca subiect aparițiile OZN și ființele extraterestre (ET). El se bazează pe informațiile ce au fost difuzate de-a lungul timpului în cadrul așa-numitului Proiect al Dezvăluirii (Revelării) – Disclosure Project –, întemeiat de Dr. Steven Greer (care este și autorul cărții Adevărul ascuns – Informații interzise, ce a fost publicată recent și în România).

Filmul Operațiunile din umbră (Shadow Ops.) conține circa 4 ore de material video cu interviuri și informații secrete ce provin de la o gamă variată de militari din interiorul sistemului (de la amirali de 5 stele până la generali de brigadă și alți ofițeri superiori) și care dezvăluie adevărul (ce a fost ținut în cel mai mare secret timp de aproape 100 de ani), referitor la fenomenul OZN și ET. Acest film cu durată de 60 de minute este de fapt o anchetă fără niciun fel de menajamente cu privire la mușamalizarea programului spațial secret care se desfășoară în baze subterane ultrasecrete atât în SUA, cât și în alte țări.

Totodată, această parte a filmului se concentrează și pe mărturiile unor „oameni din interior” care, cu riscul propriei lor siguranțe, au dezvăluit unele aspecte ale participării lor active la crearea și dezvoltarea unui program spațial secret ce avea ca obiect crearea unor colonii umane pe planeta Marte. Această serie de dezvăluiri poate fi vizionată online la această adresă: http://www.youtube.com/watch?v=jYlskaysAvA.

În sfârșit, o perspectivă foarte interesantă și totodată sintetică a acestor dezvăluiri din filmul Operațiuniledin umbră (Shadow Ops.) o face și insider-ul „Daniel”, pe care l-am menționat în partea de început acestui articol (anterior), care precizează printre altele că cercetătorul independent Valdamar (Val) Valerian (alias John Grace) este autorul unei importante serii de lucrări științifice și de dezvăluiri ale unor tehnologii și proiecte secrete de înalt nivel tehnic, cea mai cunoscută dintre acestea fiind intitulată The Matrix. Cartea The Matrix a apărut în anul 1987 și, împreună cu întreaga serie de cărți publicate de Val Valerian, a servit ca sursă de inspirație celebrului film cu același nume, deși acesta din urmă prezintă lucrurile într-un mod adesea manipulator și distorsionat față de modul real în care ele sunt prezentate în lucrările lui Valerian.

Ceea ce reiese din mărturiile tuturor acestor oameni curajoși ce apar în filmul Shadow Ops. și în cadrul acţiunii Disclosure Project și care, în ciuda diferitelor amenințări și pericole la care sunt supuși, aleg să spună adevărul, este faptul că în societatea actuală există o structură de putere paralelă, secretă, ce deține în realitate integral puterea (ea fiind situată deasupra așa-numiților „lideri din birouri” ce sunt aleși prin vot popular atât în SUA, cât și în țările din Uniunea Europeană) și influențează profund aproape toate evenimentele mondiale. Cei care fac parte din această structură ocultă a puterii politice, economice și mediatice, se consideră, cu o imensă trufie (și totodată dispreț față de restul oamenilor) a fi o „elită” ce este mai presus de masele de oameni care populează această planetă.

În plus, unul dintre principalele motive pentru care acest program a fost atât de secretizat este că tehnologiile care au fost dezvoltate în cadrul „operațiunilor negre” reprezintă cu adevărat o paradigmă complet nouă referitoare la energie. Dacă aceste tehnologii secrete ar fi făcute publice în întreaga lume și dacă ele ar fi finanțate corespunzător, atunci într-o singură generație sau poate chiar mai puțin am asista la sfârșitul utilizării combustibililor fosili, a petrolului, cărbunelui, gazelor naturale și chiar al energiei nucleare, deoarece toate acestea ar putea fi înlocuite, de exemplu, de electromagnetismul Tesla, de fuziunea nucleară la rece, de antigravitație, de sistemele cu antihidrogen etc. Accesul la aceste surse inepuizabile de energie ar elibera efectiv întreaga planetă și ar elimina radical și definitiv războaiele cauzate de goana după resursele actuale de energie.

Am intra de asemeni într-o nouă eră a călătoriilor spațiale, eră în care vom reuşi să trecem dincolo de limitele planetare și ale sistemului nostru solar, pentru a cunoaște și a comunica fructuos cu alte civilizații ce există în Univers. Având însă în vedere implicațiile majore ale acestor posibilități pentru cei care dețin puterea în prezent (societăți secrete, bancheri, companii petroliere, etc.) și pentru controlul lor asupra planetei, este lesne de înțeles că aceste structuri malefice ale puterii actuale vor depune toate eforturile pentru ca aceste tehnologii să nu fie puse niciodată la dispoziția maselor, iar informațiile privind adevărata natură a realității să rămână mai departe un secret bine păzit.

Dintre proiecte guvernamentale secrete mai vechi, care sunt în prezent dezvăluite parţial putem menționa:
– Proiectul Solar Warden (programul flotei navelor spațiale interstelare);
– Proiectul Pegasus (care a vizat realizarea unor experimente de călătorie în timp);
– Experimentul Philadelphia (care inițial a fost dezvoltat pentru obținerea invizibilității optice și pe radar a navelor americane, pe baza unui dispozitiv Tesla de creare a unui câmp electromagnetic foarte puternic, de natură să distorsioneze continuumul spațio-temporal terestru);
– Proiectul Montauk/Phoenix I, II şi III (în care, cu ajutorul unei tehnologii electronice secrete instalate în orășelul Montauk din insula Long Island, SUA, s-a urmărit să se realizeze călătoria în timp);
– Proiectul Looking Glass (care a implicat unele experimente de teleportare – atât de obiecte, cât și de ființe umane – în spațiu și timp; pe această cale s-ar fi construit chiar anumite baze secrete pe Lună și Marte, așa cum se menționează de exemplu în următorul documentar realizat tot în cadrul portalului de știri necenzurate Proiectul Camelot: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=nkIIBnIuXHM#);
– Proiectul Blue Book (care a inclus analizarea tuturor datelor cu privire la aparițiile OZN și la contactele dintre ființele extraterestre și oameni; în realitate însă, acest proiect a fost inițiat cu scopul de a induce în eroare opinia publică referitor la aceste evenimente);
– Proiectul Grudge (acesta a fost precursorul proiectului Blue Book);
– Proiectul Blue Beam (care viza proiecția pe cer, la momente bine stabilite, a unor imagini holografice tridimensionale cu Iisus și cu Fecioara Maria în vederea manipulării oamenilor, pentru ca aceștia să creadă că ar fi vorba de „cea de-a doua venire”, în glorie, a lui Iisus, așa cum este ea anunțată profetic în Biblie);

Există însă și în prezent alte programe secrete în derulare, despre care știu extrem de puțini, dar care prin eforturile constante ale unor astfel de cercetători plini de curaj au început să iasă puțin câte puțin la iveală. Spre exemplu, unul din secretele cele mai bine păzite de guvernul american timp de aproape 20 de ani este realizarea așa-numitei aeronave TR-3B, care are o formă triunghiulară și un sistem de propulsie complet diferit de tot ce s-a folosit până acum.

Aeronava TR-3B sau secretul „OZN-urilor triunghiulare”

În ultimii ani, nenumărate persoane au relatat că au văzut obiecte zburătoare de forme ciudate (inclusiv triunghiulare) și având traiectorii spectaculoase. Fără a contesta câtuși de puțin existența OZN-urilor de origine extraterestră, trebuie să facem precizarea că unele dintre asemenea aeronave sunt în realitate deținute și utilizate în cel mai mare secret de guvernul american.

Numai prin curajul extraordinar al unor oameni care au lucrat în diferite baze militare secrete, adevărul referitor la aceste aparate de zbor a putut să iasă la iveală, aceasta fiind poate de natură să grăbească viitoarea lor utilizare în cadrul societății civile, în folosul întregii omeniri.

Este vorba aici nu doar de utilizarea aeronavelor în sine, ci în primul rând despre tehnologia care stă la baza sistemului lor de propulsie – tehnologie care mai este numită și „tehnologia neagră” și care, aşa cum menționează Steven Greer în lucrarea sa Adevărul ascuns, Informații interzise, este cu circa 10.000 de ani mai avansată decât tehnologia spațială utilizată la scară largă în momentul de față pe glob.

În acest sens, este foarte interesantă relatarea unui specialist american care a lucrat într-o bază militară secretă de pe lângă Groom Lake City cu privire la o tehnologie aviatică de neimaginat pentru publicul larg, pe care o dețin deja americanii. Întrucât această relatare, care inițial a fost publicată online la adresa http://www.darkgovernment.com/news/tr-3b/ nu mai este accesibilă în prezent la adresa respectivă, o oferim în cele ce urmează:

„Un prieten mi-a spus la un moment dat că nu va uita niciodată imaginea aeronavei TR-3B din baza Papoose, care arată exact ca una extraterestră. Neagră ca smoala, de formă triunghiulară, TR-3B a fost rareori menționată (iar aceasta doar în șoaptă) în Groom Lake, unde el a lucrat.

La un moment dat, aeronava a zburat peste pista Groom Lake într-o tăcere deplină și, ca prin farmec, ea s-a oprit brusc deasupra zonei S-4. Ea a plutit în tăcere în aceeași poziție timp de aproximativ 10 minute, după care s-a lăsat lin pe asfaltul pistei. Uneori, o coroană strălucitoare de culoare albastru-argintiu înconjura circumferința masivă a TR-3B.

Modelul operațional este de aproximativ 183 de metri în diametru.
Aparatul de zbor TR-3B mai are și numele de cod ASTRA. Primul zbor operațional de recunoaștere tactică a avut loc la începutul anilor ’90. Platforma nucleară triunghiulară a aeronavei a fost realizată în cel mai mare secret în cadrul Programului AURORA, ea fiind finanțată cu bani din „bugetul negru” (au fost investiți în acest proiect cel puțin 3 miliarde de dolari).

„Aurora” este și acum cel mai secretizat program aerospațial american iar TR-3B este cel mai „exotic” vehicul care a fost creat în cadrul Programului Aurora, care este finanțat și coordonat de către NSA (Agenția Națională de Securitate), NRO (Oficiul Național de Recunoaștere) și CIA (Agenția Centrală de Informații). Funcţionalitatea navei triunghiulare TR-3B nu este deloc o ficțiune, ea a fost construită cu o tehnologie ce era deja disponibilă pe la jumătatea anilor ’80. Așadar, nu orice OZN reperat este neapărat de origine extraterestră.

Materialul cu care este acoperită pe exterior aeronava TR-3B este un polimer reactiv la semnalele electrice de tip radar, care își poate schimba reflectivitatea, absorbția radar și culoarea. Acest polimer, atunci când este folosit în combinație cu anumite sisteme electronice interne ale lui TR-3B, îi pot da vehiculului un asemenea aspect astfel încât să arate pe ecranul radarului precum o navă de mici dimensiuni sau un cilindru zburător. Un inel circular, umplut cu plasmă de accelerație, care poartă numele de Întrerupătorul Câmpului Magnetic (Magnetic Field Disruptor – MFD), înconjoară compartimentul rotativ al echipajului și depăseşte orice tehnologie actuală cunoscută.

Laboratoarele Sandia și Livermore au dezvoltat această tehnologie secretă, iar guvernul [american] va face totul ca să o protejeze. Plasma generată de aducerea mercurului la 250.000 de atmosfere și la o temperatură de -123 grade Celsius, dacă este accelerată la 50.000 de rotații/min, devine o plasmă supraconductoare, rezultatul final al acestui proces fiind anularea gravitației (levitația). Mai exact, prin generarea acestui câmp magnetic rotitor, este neutralizat efectul atracției gravitaționale asupra navei într-o proporție de 89 %.

Altfel spus, greutatea acceleratorului circular, precum și toată greutatea din accelerator – capsula echipajului, avionica (aparatura și dispozitivele de navigație și funcționare), combustibilii, sistemele de mediu ale echipajului și reactorul nuclear etc. – sunt reduse cu 89%. Aceasta face ca vehiculul să fie extrem de ușor și să aibă capacitatea de a depăși cu mult performanțele și posibilitățile de manevră ale oricăror aeronave construite până acum (exceptând desigur OZN-urile).

Aeronava TR-3B evoluează la mare altitudine, într-un mod nedetectabil (folosind tehnologia STEALTH), oferind astfel o platformă de recunoaștere cu timp de zbor nedeterminat. Odată ce ajunge (cu o mare viteză) la acea altitudine, nu-i mai trebuie decât foarte puțină forță de propulsie pentru a-și menține altitudinea.

În plus, îmi amintesc că la baza secretă din Groom Lake existau zvonuri legate de un element nou, care ar acționa ca un catalizator pentru plasmă. Având greutatea redusă cu 89%, vehiculul se poate deplasa cu o viteză de 9 Mach [de 9 ori viteza sunetului: aprox. 10.000 km/oră], atât pe verticală, cât și pe orizontală. Sursele mele spun că performanța este îngrădită doar de limitările biologice ale piloților – care sunt multe, având în vedere faptul că forța gravitațională este redusă cu 89%.

Propulsia aeronavei TR-3B este asigurată de 3 propulsoare multimod, ce sunt montate în fiecare colț din partea de jos a platformei triunghiulare (vezi fig…). TR-3B se deplasează cu o viteză de până la 9 Mach (Mach este o unitate de măsură folosită în aerodinamică pentru a exprima viteza unui corp care se deplasează într-un fluid: proiectil, avion, rachetă etc. Viteza Mach 1 este egală cu viteza sunetului în fluidul respectiv; în condiții standard Mach 1 este egal cu 1224 km/h (sau 340 m/s)) până urcă la altitudinea de 120.000 de metri (120 Km), apoi Dumnezeu știe cât de repede se poate deplasa. Cele 3 motoare de rachetă multimod care sunt montate sub fiecare colț al platformei folosesc hidrogen sau metan și oxigen pentru propulsie.

Într-un sistem rachetă care folosește hidrogen și oxigen lichid, 85% din propulsie o asigură oxigenul. Motorul nuclear de rachetă folosește un propulsor termic pe bază de hidrogen lichid și oxigen pentru putere suplimentară. Reactorul încălzește hidrogenul lichid și injectează oxigen lichid prin duze supersonice, astfel încât hidrogenul combustionează în același timp cu oxigenul lichid. Sistemul de propulsie multimod poate opera în atmosferă cu propulsia oferită de reactorul nuclear, în atmosfera superioară cu propulsia pe bază de hidrogen, iar pe orbita circumterestră cu propulsie combinată (hidrogen/oxigen).

Ceea ce trebuie să aveți în vedere este că cele 3 motoare de rachetă propulsează de fapt doar 11% din masa aeronavei Top Secret TR-3B. Motoarele sunt construite de compania Rockwell. Prin urmare, atunci când sunt consemnate apariții de OZN-uri triunghiulare, aceasta nu înseamnă neapărat că ele sunt de origine extraterestră, putând fi vorba și de aparate de zbor ultrasecrete, de genul TR-3B.
Agenția Națională de Securitate (NSA), Oficiul Național de Recunoaștere (NRO), CIA și Forța Aeriană a Statelor Unite (USAF) au creat intenționat o anumită ambiguitate legată de numele acestor aeronave: ele au creat TR-3, care a fost modificat în TR-3A, TR3-B, plus alte 2, 3 sau 4 sufixe care desemnează însă în realitate aeronave complet diferite. Astfel, modelul TR3-B este la fel de diferit față de TR3-A cum este de pildă banana față de struguri. Unele dintre acestea sunt proiectate pentru a avea echipaj uman, altele sunt concepute să funcționeze fără pilot.”

Jurnaliștii independenți care dezvăluie, cu mult curaj, toate aceste informații secrete nutresc speranța că apariția acestora pe tot mai multe canale mediatice va ajuta considerabil la „trezirea” în masă a oamenilor față de aceste realități oculte și vor conduce astfel la utilizarea lor pentru binele întregii omeniri. Pe de altă parte, divulgarea în presă a acestor informații va împiedica și va demonta complet diferitele manipulări despre o eventuală invazie extraterestră sau alte zvonuri similare, care sunt făcute cu scopul de a escamota „operațiunile negre” ale „elitei” satanice a așa-numiților „iluminați”.

O secvență ADN având 4 spirale a fost detectată în unele ființe umane

O altă descoperire uluitoare care deocamdată este cenzurată din răsputeri de canalele de informare oficiale este existența unor secvențe ale codului genetic uman (ADN) ce prezintă nu două spirale, așa cum este general cunoscut, ci 4 sau chiar mai multe spirale!

Cercetători de la universitatea Cambridge au declarat că au văzut pentru prima dată un ADN înzestrat cu 4 spirale în celulele umane. Deşi, până acum, ADN-ul uman era cunoscut ca având numai două spirale, iată că a apărut prima dovadă că ADN-ul uman se poate transforma şi poate să formeze noi spirale:

În această imagine este ilustrată o reprezentare teoretică a ADN-ului cu 4 spirale (stânga), iar în dreapta este o fotografie care arată zonele din interiorul celulei umane (acestea sunt marcate cu substanţă fluorescentă) în care au fost detectate porțiuni de ADN având 4 spirale. Deşi propaganda medicală oficială a calificat această situaţie ca fiind doar un indicator al cancerului la ființa umană respectivă, iată că apare o primă dovadă solidă că ADN-ul uman poate avea mai mult de două spirale.

Această descoperire uluitoare confirmă rapoartele unor cercetători americani care detectaseră anterior ADN cu mai multe spirale la unii copii, dar aceste afirmaţii au fost la momentul respectiv ignorate de lumea științifică şi catalogate drept „simple fantezii”.”[3]

Baze secrete, Programe cu Acces Special (SAP) și bugete negre

“Programele secrete care sunt derulate în astfel de baze militare sunt numite Programe cu Acces Special (SAP) şi ele sunt finanţate din aşa-numitele „bugete negre”. Edward Snowden a revelat pentru prima dată existenţa acestor bugete ascunse (http://www.collective-evolution.com/2013/08/31/snowden-reveals-first-ever-public-disclosure-of-secret-black-budget-programs/) odată cu dezvăluirile pe care el le-a făcut.

Prin urmare, dacă aceste bugete sunt „negre”, iar Administraţia Prezidenţială nici măcar nu ştie de ele, înseamnă că şi proiectele sau programele care sunt alimentate de ele sunt de asemenea „negre”. Fără îndoială, Zona 51, cu tot ceea ce a implicat ea, poate fi numită ca fiind un uriaș „black project”.

 

Baza în ea însăşi este precum un aisberg: ceea ce se vede la suprafaţă este doar o mică parte; restul – conform cu declaraţiile unora dintre cei care au lucrat în cadrul ei – reprezintă o etajare pe verticală în subteran. Cu alte cuvinte, Zona 51/Groom Lake a fost o bază militară ultrasecretă, subterană, pe mai multe niveluri, în care s-au derulat multe „proiecte negre” foarte importante. Totuși, despre facilitatea secretă numită S4 (care pare să fie o anexă a bazei principale din Zona 51), Bob Lazar spune că nu ar fi extinsă în subteran sau, cel puțin, el nu a lucrat în cadrul acelor niveluri subterane.

Astfel de programe militare de cercetare şi testare nu există în mod oficial şi public, dar de fapt ele sunt o realitate. Unele dintre ele sunt numite chiar „deep black programs”, adică „programe foarte negre”; prin aceasta se dorește să se exprime secretul absolut care trebuie să le învăluie. Totuși, prin anumite „supape” unele informaţii au răzbătut până la urechile unor politicieni, care intrigaţi au cerut lămuriri suplimentare; în cea mai mare parte, ei nu au obţinut clarificările solicitate.

 

Raportul din cadrul Senatului American, din 1997 (în timpul Administraţiei Clinton) descrie aceste „programe negre” ca fiind „atât de delicate, încât ele se sustrag cererilor standard de investigare, pe care le-ar putea solicita Congresul”, aşa cum reiese din aceleaşi dezvăluiri făcute de Snowden prin intermediul fişierelor secrete pe care el le-a făcut cunoscute publicului în anul 2013.

Dincolo de toate acestea este important de menţionat că SUA au chiar o istorie a agenţiilor guvernamentale care există în secret. De exemplu, Agenţia de Securitate Naţională (faimoasa NSA) şi-a început activitatea în 1952, dar existenţa ei a fost ascunsă până la jumătatea anilor ’60. Chiar şi mai secret decât aceasta a fost Biroul Naţional de Cercetare, care a fost fondat în 1960, dar a rămas complet ascuns cunoaşterii publice timp de 30 de ani.

În legătură cu acest subiect, fostul Ministru canadian al Apărării, Paul Hellyer, a făcut o declaraţie şocantă din punct de vedere politic, care este însă foarte sinceră şi adevărată: „Este ironic faptul că Statele Unite încep un război devastator [referindu-se la războaiele din Orientul Mijlociu, n.n.], în aşa-zisa lor „căutare” după „arme de distrugere în masă”, când în realitate cele mai îngrijorătoare semne ale dezvoltării unor astfel de arme se află chiar în curtea lor. Este de asemenea ironic faptul că Statele Unite susţin războaie extrem de costisitoare în Irak şi Afganistan, chipurile pentru a aduce democraţia în aceste ţări, când SUA însele nu mai pot pretinde să fie numite o democraţie, deoarece trilioane – deci mii de miliarde de dolari – au fost cheltuite pe proiecte despre care nici Congresul American şi nici Preşedintele SUA nu au habar, fiind menţinuţi în cea mai adâncă ignoranță.”

Într-adevăr, dacă ne gândim că fenomenul „găurilor care apar din senin în pământ” s-a accentuat foarte mult în ultimii ani, că aproape fiecare dintre aceste baze militare secrete necesită doar pentru construcţie un buget cuprins între 18 şi 26 de miliarde de dolari şi când luăm în considerare faptul că aceste cifre nu sunt cunoscute publicului sau guvernelor, fiind în întregime o acţiune particulară a aşa-numitului „complex militar-industrial” (după cum l-a denumit fostul preşedinte american Dwight Einsenhower), ajungem la concluzia că Pentagonul şi Departamentul Apărării SUA cheltuiesc sume fabuloase anual pentru a realiza un „vis” care nu se mai încheie.

Ramificaţiile „bugetelor negre” sunt numeroase, dar în mod semnificativ nici măcar una dintre ele nu vizează bunăstarea omenirii sau evoluţia ei reală, nici progresul ştiinţific transparent sau creşterea accelerată a nivelului de trai al populației prin accesul la tehnologii foarte avansate. Toate obiectivele „din umbră” sunt tăinuite publicului larg şi chiar guvernanţilor, căci interesele sunt mult mai mari şi ele vizează, conform teoriilor „conspiraţioniste”, controlul deplin al întregii planete.

Prin urmare, una dintre direcţiile cele mai importante care au „înghiţit” astfel de sume uriaşe de bani a fost construirea de baze secrete atât în subteran, cât şi pe fundul oceanelor. Dificultăţile tehnologice care sunt implicate în astfel de cazuri nu par să fi reprezentat vreo problemă, deoarece tehnologia foarte avansată a fost şi este una dintre directivele prioritare ale „programelor negre”.

De pildă, s-a pus problema încă de la început cum se va fora în mod eficient, astfel încât aceste baze subterane să fie construite repede şi în condiţii de înaltă siguranţă. Adevărul este că maşini de forat pământul, de foarte mare performanţă, au fost concepute şi construite încă din anii ’40. Mai jos este fotografia maşinii de 13 milioane de dolari, cu care s-a forat pentru construcţia bazei subterane Zona 51:

De-a lungul timpului au existat mai multe proiecte de maşini gigantice de forat, care au fost puse în practică, culminând cu maşina de forat nucleară, care topeşte roca solidă şi lasă în urma ei pereţii tunelului ca de sticlă.

Ideea care a stat la baza construirii unei astfel de mașini de forat, care implică un reactor nuclear, a fost dezvoltată de Los Alamos Scientific Laboratory (http://www.lanl.gov/) la începutul anilor ’70: inginerii s-au gândit că, în loc să se sape prin rocă solidă, mai bine să topească acea rocă prin căldura intensă generată de un reactor nuclear.

În felul acesta se pot săpa tuneluri mai largi şi într-un timp mai scurt decât prin folosirea maşinilor de forat convenţionale. Mai mult decât atât, o maşină de forat obişnuită nu poate realiza decât tuneluri de formă circulară, deoarece burghiele funcţionează prin rotaţie, dar maşina de forat nucleară poate realiza tuneluri de orice formă. În plus, ea nu va produce decât o foarte slabă vibraţie sau aceasta poate chiar să lipsească; nu produce praf, are un timp de viaţă mai lung şi necesită mai puţin personal de lucru.

Cu toate acestea, anumite limitări tehnologice au arătat că o astfel de maşină de forat nucleară nu justifică cheltuielile de realizare; ea poate fora, de pildă, un tunel cu diametrul de 7,3 metri înaintând cu 1,5 metri pe oră la o putere de 25 MW a reactorului nuclear, ceea ce este destul de bine, însă o maşină de forat convenţională poate realiza o deschidere de 16 metri a tunelului, cu o rată de înaintare de 4,8 metri pe oră, deci din acest punct de vedere ea este mult mai performantă.

În cele din urmă, proiectul a fost abandonat sau cel puţin datele şi informaţiile pe care le avem la dispoziţie spun acest lucru. Mai multe detalii pot fi aflate de aici:
http://www.sheepletv.com/nuclear-tunnel-boring-machines-switzerland-has-nothing-on-us-2/

Aşadar, tehnologia de forare în subteran a rămas la metode convenţionale, care totuşi sunt foarte eficiente, mai ales că materialele care sunt implicate în construcţia lor au evoluat foarte mult, fiind acum mult mai dure şi mai rezistente.

Existenţa bazelor secrete subterane sau suboceanice are ca obiectiv – pe lângă asigurarea facilităţilor necesare cercetării ştiinţifice şi a experimentelor implicate în „proiectele negre” – adăpostirea unei elite conducătoare în cazul calamităţilor planetare, ori a cataclismelor ce ar putea lovi planeta, care pot fi cauzate fie de mâna omului (printr-un război atomic la nivel mondial), fie din cauze naturale (erupţii vulcanice teribile, cutremure devastatoare, impactul planetei cu un meteorit uriaş etc).

Ceea ce uimeşte foarte mult este că pe tot cuprinsul globului există câteva sute de astfel de baze secrete subterane (conform cu unele date, numărul bazelor subterane depășește de fapt 1500, după cum vom arăta mai târziu); în marea lor majoritate acestea sunt americane, însă aproape fiecare guvern şi mai ales guvernele marilor puteri economice ale lumii au dispus construirea cel puţin a câte unei astfel de baze, uneori chiar prin colaborare.

Una dintre cele mai „cunoscute” baze subterane este cea de la Dulce. Situată în statul american New Mexico (https://www.newmexico.org/true-stories/), ea a fost construită lângă micul oraş de provincie Dulce, sub localitatea Archuleta Mesa, aproape de graniţa statului New Mexico cu statul Colorado.

Dulce are o populaţie de aproximativ 3000 de locuitori şi este capitala naţiei Jicarilla de indieni apaşi. O localizare destul de clară a bazei, inclusiv unele detalii interesante pot fi accesate aici: http://www.marsanomalyresearch.com/evidence-reports/2009/174/dulce-base.htm.

Oricât de mic şi neînsemnat ar părea oraşul Dulce, el a fost totuşi centrul atenţiei şi a unor intense controverse la începutul anilor ’80, atunci când fizicianul şi inventatorul Paul Bennevitz a pretins că a descoperit o bază subterană ocupată de fiinţe extraterestre, situată în apropierea orașului.

„Povestea” lui s-a răspândit repede în comunitatea ufologilor din întreaga lume. Faptele ciudate care sunt atribuite locaţiei în care se află baza subterană includ răpiri ale fiinţelor umane de către fiinţele extraterestre şi o luptă teribilă ce a avut loc în interiorul bazei, între „micii cenuşii” şi militarii americani. De asemenea, Bennewitz este cel care a afirmat tot atunci, cu mult curaj, că fiinţele extraterestre reptiliene erau implicate în dezvoltarea unor tehnologii avansate care includ manipularea genetică.

Planul lor ar fi fost acela de a prelua controlul asupra guvernului american, iar mai apoi asupra întregii planete prin intermediul Noii Ordini Mondiale, care ar fi urmat să fie astfel instituită. Alianţa între oameni şi „micii cenuşii” presupunea de asemenea legături cu societăţi oculte, cum ar fi cea a Iluminaţilor, cu Masoneria, cu Grupul Bilderberg şi cu organizaţia Skull and Bones.

Pentru dezvăluirile făcute, Paul Bennewitz a fost discreditat în totalitate (http://www.greatdreams.com/Falcon-Richard-Doty.htm) şi hărţuit pe multiple fronturi. Ca de obicei, „metoda” adoptată a fost aceea de atribuire celui în cauză a verdictului de „instabilitate psihică” şi „dezordine mentală”, fapt pentru care el a şi fost internat de câteva ori în spitale de profil, unde a murit în anul 2003.

Cu toate acestea, Paul Bennewitz nu este singurul care a dezvăluit informații despre ceea ce s-a petrecut atunci în baza subterană de lângă Dulce, New Mexico. Phil Schneider, care a fost un inginer genial ce a lucrat pentru guvernul american şi a deţinut un nivel de securitate foarte înalt, a vorbit de asemenea despre implicarea lui în anul 1979, ca geolog, la construirea unei baze militare secrete subpământene la Dulce.

Acela a fost locul teribilei confruntări cu fiinţele extraterestre care existau deja într-o bază subterană proprie. Phil Schneider a spus că fiinţele respective erau de tip reptilian („cenuşii înalţi”), dar a văzut de asemenea şi pe acoliţii acestora, adică „micii cenuşii”. El spune că acea bază subterană extraterestră exista acolo de foarte mult timp şi că reprezenta un fel de „avanpost” extraterestru pe Pământ.

În urma teribilei lupte care s-a dat atunci între militarii Beretelor Verzi şi cei ai Gărzii Naţionale, pe de o parte, şi fiinţele extraterestre pe de altă parte, au murit 60 de savanţi şi militari şi aproape toţi extratereştrii care se aflau acolo.”[4]

SURSE

1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7790
2. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7812
3. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7414
4. http://www.edituradaksha.ro/articles/view/baze-militare-secrete-in-subteran-si-in-oceane-o-dovada-a-intentiilor-oculte-pe-care-le-are-cabala-mondiala-din-umbra-3-a310
5. Foto: Internet